Încă de la începutul vieții pe pământ, omul a căutat să dea un sens existenței sale, iar apropierea de un Dumnezeu călăuzitor a salvat omenirea de la dezastru. Preoții au atras atenția în slujbele lor că în momentul în care permitem ca în sufletul nostru să răsară îndoiala, dezorientarea și înstrăinarea față de familie și prieteni, ne apropiem tot mai mult de dezastrul duhovnicesc.
Sociologii spun că motivele sinuciderii și renunțării benevole la viață nu sunt dificultățile vieții. Ci dezastrul moral. Însingurarea. Și iată cum Biserica intervine din nou subliniind faptul că omul a fost creat ca o ființă colectivă, prietenoasă, sociabilă. Golul sufletesc pe care îl simt sinucigașii nu poate fi pus decât pe seama îndepărtării de cele sfinte care ne-ar putea aduce fiecăruia dintre noi răspunsuri la întrebările nerostite.
În Evanghelie se spune foarte clar că omului îi este greu să trăiască fără Dumnezeu. Iar sacrificiul suprem al lui Hristos a fost făcut pentru a celebra viața noastră pe pământ. Cei care aleg să se sinucidă uită sau nu vor să-și amintească de responsabilitatea care le-a fost înmânată prin sacrificiul Mântuitorului.
Dacă ar fi să ne măsurăm nivelul de sănătate al sufletului trebuie să ne evaluăm scara de valori la care ne raportăm. Cu cât inima noastră tinde să depoziteze gânduri negative și patimi cu atât ne îndepărtăm de adevăratul sens al vieții noastre pe pământ.
Când decidem să închidem ferestrele sufletului care ne duc către Dumnezeu, aducem în noi întunericul și mâhnirea. Care ne deschid ferestrele răului suprem.
Florentina Mușat
Foto: Shutterstock
Citește și:
Copiii plătesc pentru păcatele părinților? Care este teoria părintelui Constantin Necula
11 reguli pe care trebuie să le respecți pentru a avea o căsnicie fericită
11 reguli pe care trebuie să le respecți pentru a avea o căsnicie fericită