Afectiunile hepatice de la A la E
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2009/01/afectiuni-hepatice.jpg)
Stiai ca ficatul este cel mai mare organ intern si ca are o capacitate unica de a se regenera? Afla care sunt cele mai comune afectiuni ale ficatului si cum le poti preveni.
Ficatul este o glanda anexa a tubului digestiv situat sub coaste, in partea dreapta a abdomenului. Este format din patru lobi care indeplinesc functii importante in organism, printre care: asigurarea energiei, filtrarea toxinelor din sange, asigurarea rezervelor de substante nutritive.
O alta functie esentiala a ficatului este productia bilei, un lichid galben-verzui care contribuie la digestia grasimilor. Principala functie a ficatului este de a stoca si asigura energia necesara bunei functionari a organismului. Cum se realizeaza acest lucru?
Atunci cand nivelul glucozei in sange este crescut, ficatul o transforma, printr-un proces numit glucogeneza, in glicogen, acesta fiind forma „condensata” a glucozei. Cand nivelul glucozei in sange scade sub limitele normale, ficatul, printr-un proces numit glicogenoliza, transforma glicogenul in glucoza.
Aceste procese de glicogeneza si glicogenoliza mentin glucoza la nivel constant in sange. Asadar, ficatul te ajuta sa controlezi producerea si eliminarea colesterolului si sa rezisti in fata infectiilor, prin producerea de factori imuni care indeparteaza bacteriile din sange. Este singurul organ care are putere de regenerare.
Pot fi indepartate trei sferturi din ficat, iar restul ramas va reveni la forma initiala dupa o anumita perioada de timp. Exista mai multe boli de ficat, intre acestea numarandu-se hepatitele virale, litiaza biliara, ciroza, ficatul gras (steatoza hepatica) si cancerul de ficat.
Hepatita A este forma cea mai usoara dintre hepatite si se poate vindeca fara tratament medical. Se poate transmite prin contact direct, cel mai frecvent prin maini care nu au fost spalate cu apa si sapun, contaminare cu materii fecale, prin consumarea apei sau a alimentelor contaminate. Virusul hepatitic A poate supravietui in fecalele contaminate, pe mainile oamenilor, sau pe obiectele contaminate timp de trei-patru ore, la temperatura camerei.
Astfel, obiectele din bai, tacamurile, vesela, alimentele neprelucrate termic, fructele si legumele nespalate bine pot fi surse de infectie cu virusul hepatitei A. Riscul de a contracta hepatita A este mai mare in colectivitati (scoli, gradinite, camine de copii si tineri), precum si in zonele unde conditiile de igiena sunt precare (atentie la calatoriile in zone sarace!). Perioada dintre infectie si primele semne de boala este de la cateva saptamani (trei-patru) pana la cel mult o luna si jumatate.
Principalele simptome ale bolii sunt icterul (paloarea pielii), scaderea poftei de mancare, greata, varsaturi, la unii bolnavi apar chiar si dureri abdominale. Medicul de familie este cel care poate recunoaste o hepatita acuta si poate trimite pacientul la un medic specialist, cand e necesar. Daca in urma analizelor se dovedeste ca este bolnav, pacientul cu hepatita A va fi obligatoriu internat in spital (deoarece acesta poate infecta si alte persoane cu virusul hepatitic A).
In perioada convalescentei se recomanda multa odihna si respectarea unui regim alimentar corespunzator. Din pacate, in acest moment nu exista un medicament care sa poata elimina virusul, asa incat repausul si dieta echilibrata sunt principalele „arme” impotriva hepatitei A.
Este foarte important sa-i insufli celui mic regulile elementare de igiena pe care sa le respecte cu sfintenie toata viata. Invata-l sa se spele pe manute ori de cate ori vine de afara sau inainte de fiecare masa, dupa ce a venit de la toaleta si, in general, ori de cate ori este nevoie.
Nu-l lasa sa manance fructe sau legume fara sa le spele din abundenta. Spune-i sa spele toate alimentele pe care le consuma crude sau nu-i cumpara produse care se comercializeaza pe strada: covrigi, paine neambalata etc. Exista un vaccin impotriva hepatitei de tip A. Daca cel mic a inceput scoala sau gradinita, ar fi bine sa-l vaccinezi. Aproape 90% dintre persoanele vaccinate sunt protejate de virusul hepatitei A.
Vaccinul asigura o protectie pe o perioada de pana la 20 ani si se face in doua doze succesive, dupa implinirea primului an (la un an si la 23 luni de la nastere). Copiilor care au fost expusi la boala (un membru al familiei a contractat deja boala) le este recomandata administrarea imunoglobulinelor (gamma globulina de tip A). Aceasta protejeaza copilul pe o perioada de doua-patru luni; apoi este indicata vaccinarea antihepatitica.
Aceste afectiuni sunt periculoase din cauza ca se pot croniciza, degenerand in ciroze si cancere hepatice. 75% dintre cazurile de hepatita C vor dezvolta forma cronica a infectiei. De asemenea, 30% dintre cazurile de ciroza hepatica si 53% dintre cazurile de cancere hepatice sunt rezultatul infectiei cu virusul B.
Hepatita C, descoperita abia in anul 1989, este o infectie a ficatului, transmisa prin sange (transfuzii de sange, ace infectate, acupunctura, tatuaje, stomatologie etc). In timp ce in 20% din cazuri hepatita C se vindeca spontan, in restul situatiilor ea se cronicizeaza si se poate ajunge la ciroza hepatica si cancer hepatic. In aceste din urma situatii, singura sansa de supravietuire a bolnavilor este transplantul, o operatie care se face rar (si din cauza lipsei donatorilor) si care este foarte costisitoare.
Anul acesta, in tara, s-au facut doar opt transplanturi hepatice, peste 100 de bolnavi fiind pe listele de asteptare ale medicilor. Perioada de incubatie a acestui tip de hepatita este de cinci-sase saptamani. In majoritatea situatiilor, aceasta faza a bolii trece fara a se manifesta vreun simptom. De foarte multe ori, bolnavii sunt depistati cand boala este in faze avansate.
Simptomele, atunci cand apar, includ oboseala, sensibilitatea sau disconfortul la nivelul hipocondrului drept (sub coasta dreapta), greata, scaderea apetitului alimentar, durerile musculare si articulare. La examenul fizic se poate releva sensibilitatea la palparea ficatului.
Hepatita B este o alta forma periculoasa a bolii hepatice, fiind de o suta de ori mai infectioasa decat virusul imunodeficientei umane (HIV). Daca in cazul virusului hepatitei C exista medicamente antivirale care il pot ucide, virusul B nu poate fi eliminat, din pacate, el poate doar fi tinut sub control.
In prezent, singurele posibilitati de prevenire a aparitiei de noi cazuri de hepatita cronica C sunt: monitorizarea analizelor sangvine, precautie in manevrarea sangelui, produselor de sange, lichidelor organismului uman, informarea populatiei despre activitatile cu risc crescut de infectare.
Nu exista vaccin sau produse imunoglobulinice impotriva hepatitei C, dar exista sperante ca in viitorul apropiat va fi descoperit. In Romania exista un program de imunizare gratuita a nou-nascutilor inca din anul 1997, spre deosebire de alte tari europene civilizate (Anglia, tarile nordice, Polonia), unde nu se intampla acest lucru. „Atunci cand, in Romania, s‑a instituit obligativitatea vaccinarii sugarilor impotriva virusului B, raspandirea hepatitelor produse de acest virus s-a redus la jumatate” – declara prof. univ. Carol Stanciu, medic gastroenterolog, fondatorul Institutului de Gastroenterologie si Hepatologie Iasi.
„Vaccinarea impotriva hepatitei B nu este suta la suta eficienta, existand un procent de pacienti (sub 10%) care nu dezvolta anticorpi. De aceea este necesara testarea eficientei vaccinului dupa o perioada”- spune dr. Radu Voiosu, seful sectiei de Gastroenterologie din Spitalul Colentina. De asemenea, vaccinul nu asigura imunitate toata viata, el asigurand o protectie pe o perioada de maxim cinci ani.
Persoanele mai expuse (grupurile de risc) – copii institutionalizati, personalul medical, bolnavii hemodializati – ar trebui sa se vaccineze. Din pacate, vaccinarea lor nu este obligatorie, ci la libera alegere a fiecaruia. Sfatul tuturor specialistilor in domeniu este ca orice persoana (evident, care nu a contractat inca virusul B) sa se vaccineze!
Nu toti cei infectati cu virusul hepatitic C au recomandare pentru tratament antiviral. In anumite situatii, efectele secundare ale tratamentului ar putea contracara efectele benefice ale acestuia.
Evaluarea inceperii sau nu a tratamentului include determinarea cantitativa a virusului (incarcatura virala) in sange si a genotipului acestuia, precum si efectuarea biopsiei hepatice.
Tratamentul antiviral include monoterapia cu interferon si terapia combinata cu interferon si ribavirina. Tratamentul antiviral necesita controale periodice la medicul specialist pentru efectuarea analizelor si evaluarea efectelor secundare versus beneficii.
Profesorul Baruch S. Blumberg (descoperitorul virusului hepatic B, distins cu Premiul Nobel in 1976) recunoaste ca exista unele medicamente antivirale care dezvolta o rezistenta mai mica la virus.
Unul dintre acestea foloseste ca substanta activa entecavirul. Studiile au relevat faptul ca la 90% dintre pacientii tratati cu aceasta substanta timp de 48 de saptamani nu a mai aparut virusul hepatitic B (virus B nedetectabil). Dupa sase luni, pacientii au fost din nou monitorizati si 75% dintre ei au „trecut” testul.
Exista opt genotipuri ale virusului hepatic, dintre care cele mai cunoscute sunt A, B, C, D si E. Virusul A se transmite pe cale orala. Virusurile B si C se transmit prin contactul cu sangele infectat.
Principalele cai de transmitere a virusurilor hepatitice B si C sunt prin sex neprotejat, prin injectarea intravenoasa a drogurilor cu ace nesterilizate, prin piercing, la cabinetele de profil (daca acele nu sunt corect sterilizate), la saloanele de manichiura si pedichiura (daca instrumentarul nu este corespunzator sterilizat), prin diferite proceduri medicale (stomatologie – din pacate nu toate instrumentele stomatologice se pot steriliza; chirurgie – in conditii aseptice) sau de la mama la fat (dar nu in timpul sarcinii, ci la nastere).
O femeie care este infectata cu virusul hepatitei B poate transmite infectia la fat in timpul nasterii (si nu in timpul sarcinii). De aceea, toate femeile insarcinate ar trebui testate pentru hepatita B (antigenul HBs) in primele trei luni de sarcina. Pentru cele care au un risc crescut de infectare se recomanda retestarea si in ultimele luni de sarcina.
Peste 90% dintre femeile purtatoare ale virusului hepatitic B transmit virusul in timpul nasterii catre fat. Nou-nascutul trebuie sa primeasca imunoglobuline antihepatita B in primele 12 ore dupa nastere, urmatoarele doze ale vaccinului fiind date la o luna si sase luni. Copiii trebuie testati la noua – douasprezece luni post-vaccin. Daca nu sunt tratati, 90% din nou-nascutii mamelor purtatoare de virus ar putea face forma cronica a bolii.
Hepatita B se cronicizeaza daca nu este tratata (in primele sase luni de la contractarea virusului B). Cu cat infectia apare mai devreme in cursul vietii, cu atat creste probabilitatea ca aceasta sa se cronicizeze si sa duca la aparitia cirozei sau a cancerului hepatic.
„Ca metode de depistare se recomanda la intervale de patru sau sase luni, pentru cei cu infectii cronice simple, efectuarea unei ecografii hepatice si a Alfa-fetoproteinei. Aceste controale efectuate la patru sau la sase luni pot surprinde apritia unor tumori mici, de unu pana la trei centimetri, care sunt rezecate, indepartate”- spune prof. dr. Mihai Voiculescu, presedintele Asociatiei Romane pentru Studiul Ficatului.
Cancerul hepatic este a cincea cauza de mortalitate din lume. Atunci cand boala este depistata din timp si exista o singura tumora pe ficat, se poate incerca scoaterea acelei portiuni din ficat. Nu se poate trai fara ficat, dar fara o parte din ficat se poate supravietui, mai ales ca este un organ care se regenereaza.
Ficatul gras are un risc mai mare de trecere spre ciroza. Incarcarea cu grasimi a celulei hepatice impiedica ficatul sa mai functioneze normal. Cei care au ciroza si nu au suferit de hepatite acute provin din randul celor cu ficat gras.
Ficatul gras este descoperit atunci cand, in sange, analizele gasesc transaminaze mari si fosfataza alcalina mare. Aceste enzime sunt in concentratie mai mare in sange cand celulele ficatului sunt obosite. Atunci cand exista unele dubii, la astfel de analize se poate adauga si biopsia hepatica.
Bolnavii de ficat gras trebuie sa urmeze un anumit regim alimentar, sa renunte la alcool, sa manance mai putina paine, paste fainoase si dulciuri, pentru ca ele contin multe glucide, pe care ficatul nu le poate descompune. De evitat si grasimile animale, prajelile, mezelurile si alte alimente care contin conservanti.
Trebuie sa stii ca de virusurile hepatitei te poti feri. Vaccineaza-te impotriva hepatitei A si B si sfatuieste-i si pe cei apropiati s-o faca! Fereste-te de situatiile prin care te poti infecta (sex neprotejat, saloane de manichiura cu aparatura nesterilizata, saloane de tatuaje si piercing dubioase etc).
Fa-ti regulat analize de sange care pot depista boli ale ficatului, pentru a nu aparea riscul cronicizarii bolii (simptomele hepatitei B si C pot fi ascunse). Daca descoperi ca esti bolnav, mergi de urgenta la medicul de familie, care te va indruma spre un medic specialist. Apoi, de comun acord cu medicul, vei putea primi tratamentul adecvat.
Material realizat de: Delia Ioana Robescu.
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/02/teo-trandafir-podcast.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/07/astrolog-urania-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/feed/images/17_1b10f645f493a2e152601e79b2e1b9f4.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/06/panou.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/05/top-10-efecte-negative-pe-care-le-are-sedentarismul-asupra-organismului.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/04/vitamina-k.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2024/09/pastila-de-slabit-amycretin.jpg)