Actrița Jenna Elfman, confesiuni despre rolul ei din serialul „Fear the Walking Dead”

15.05.2023, 09:48 . Actualizat 15.05.2023, 20:11

Jenna Elfman a devenit cunoscută anii 90 pentru rolul Dharma din „Dharma și Greg', care i-a adus trei nominalizări la Premiile Emmy și tot trei la Globurile de Aur. A jucat alături de Edward Norton și Ben Stiller în comedia romantică „Preotul, rabinul și fata'. De șase ani, o interpretează pe June Dorie în serialul „Fear the Walking Dead', ajuns la ultimul sezon, care va fi difuzat de AMC începând de luni, 15 mai, de la ora 22:00. În exclusivitate pentru revista Avantaje, Jenna Elfman

VEZI FOTOPOZA (1 / 4)

Cum te simți acum, la finalul celor șase ani de lucrat la „Fear the Walking Dead'?

Știi, cumva, în momentul ăsta mă simt împăcată cu situația. E ciudat – atunci când ești în mijlocul filmărilor, te concentrezi pe muncă… Dar noi știm, atunci când filmăm, că o să ne apropiem de final. Deci este un amestec nebun de percepție distorsionată a timpului – ai momentul prezent, apoi viitorul, ai toate aceste elemente. Mai mulți dintre noi, care filmam împreună, aveam tot felul de senzații ciudate în timp ce filmam, și frecvent trebuia să discutăm despre ce simțeam, să înțelegem împreună ce ni se întâmplă, ca grup. Încercam să ne concentrăm, să nu ne întristăm: nu vrei să fii trist că proiectul se încheie atunci când încă lucrezi la el.

Și acum e amuzant și ciudat că pentru noi filmările s-au încheiat, dar fanii sunt pe cale să înceapă să vadă munca noastră. Deci ceea ce se încheie pentru noi începe acum pentru fani, deci încerc să mențin o parte din mine la început și să mă pun mental în spațiul în care eram la începutul filmărilor. Pentru a putea comunica cu fanii din acea perspectivă, în timp ce ei trec prin asta. Deci este cu siguranță o senzație ciudată, una pe care nu am mai trăit-o până acum în acest fel. Atunci când lucram la „Dharma și Greg', nu știam că se va termina, și în același timp aveam mulți fani, dar într-un mod diferit de comunitățile de fani din zilele noastre. Și dinamica este deci diferită, într-un mod minunat.

Dar în mintea mea a trebuit s-o trimit pe June într-o vacanță, pentru a-i da drumul, pentru a nu o mai avea în minte, cu toată iubirea și respectul pe care le am față de personaj. Dar mă simt foarte bine. Mă simt foarte mândră și recunoscătoare pentru această experiență de peste șase ani de lucru la un serial, în care am interpretat un personaj la care țin atât de mult. E o reușită și ceva care nu li se întâmplă multor actori și scenariști, și a fost o onoare să am această ocazie.

Ai menționat comunitățile online de fani din zilele noastre. Le urmărești cu atenție? Comunici cu fanii?

Da! Da! Sunt prietenii mei acum, sunt minunați, mulți dintre ei, ne scriem mesaje din când în când, sunt uimitori! Și creează această cultură uimitoare de implicare plină de entuziasm, dincolo de a se uita la un serial, într-un fel, pentru mine, seamănă cu experiența mea, gradul meu de implicare atunci când creez un personaj, când o aduc „la viață', și cât de mult mă gândesc la cum să construiesc acel personaj. Să văd implicarea lor cu proiectul ăsta, chiar e pe același nivel cu implicarea mea creativă.

Și apreciez foarte mult că abordează urmăritul acestor povești cu atât de multă pasiune și mă fac să simt că ce fac eu e valoros pentru altcineva. Pentru că munca mea nu este doar de plăcere, chiar îmi doresc ca publicul să aprecieze călătoria în care-i ghidez. Iar sprijinul lor validează angajamentul meu ca actriță. Faptul că eu i-am afectat la nivel emoțional, faptul că poveștile i-au afectat la nivel emoțional și că pentru ei merită să-și petreacă timpul prețios așa – e o dinamică specială.

Știm deja că între finalul sezonului șapte și începutul ultimului sezon au trecut șapte ani în lumea serialului. Ce ne poți dezvălui despre situația lui June atunci când o regăsim?

Saltul în timp le-a permis scenariștilor și publicului să ajungă la începutul unei povești în care personajele deja cunoscute s-au schimbat foarte mult. Pe parcursul sezonului, aflăm de ce: de ce sunt atât de schimbați? Ce s-a întâmplat în acești șapte ani? Scenariștii dezvăluie încet-încet răspunsurile legate de evenimentele care le-au afectat pe personaje în asemenea hal. Povestea merge și înainte, dar este împletită și cu momente din trecut. Și personajele cunoscute deja se întorc cu traume noi și o poveste nouă. Sunt aproape din nou străini, există personaje care au avut parte de atât de multe experiențe împreună în trecut și care se reîntâlnesc după o lungă despărțire și abia se recunosc unii pe ceilalți. Pentru că toți s-au schimbat atât de mult după lucrurile prin care au trecut din cauza aceleiași surse de probleme: PADRE, care i-a afectat în moduri unice.

Când o vedem pe June din nou, e sălbăticită. Cam acesta a fost conceptul meu pentru prima nouă scenă cu ea. Ea s-a menținut la distanță față de cei din jur. Și e puțin ca un animal sălbatic. Pe parcursul sezonului vom vedea de ce e așa și cum se vindecă de pe urma lucrurilor prin care a trecut.

June a pierdut atât de multe lucruri, atât de mulți oameni, mă întreb ce o ajută să meargă mai departe, ce îi dă speranță?

Busola pentru June, când vine vorba de cum să reziste în această lume, este ajutorul. Acel concept al sprijinului. Ăsta e scopul ei în viață, să fie în serviciul celorlalți, să ajute. Având în vedere de câtă suferință emoțională a avut parte din partea lui PADRE și cât de afectată a fost, din cauza naturii acestei traume, felul în care crede ea că poate să mai ajute este unul întunecat, dar este tot un fel de ajutor. Chiar dacă e ceva bolnav. Simte că nu poate ajuta în niciun alt fel, în afară de această strategie întunecată pe care o are la momentul respectiv. Pe cont propriu. Cred că asta o ajută să meargă mai departe, orice mod în care poate să prevină suferința altora. Asta o oprește să își piardă mințile complet.

Sună ca o stare de spirit foarte întunecată în care se învârte interpretarea ta. Cum ai avut grijă de tine în timpul filmărilor?

Am avut mai multe abordări în această perioadă. Perfuzii cu multivitamine despre care am aflat eu și Christine Evangelista [interpreta lui Sherry – n.r.], și mergeam împreună la un spa, pentru a ne menține corpurile rezistente. Pentru că filmam de foarte devreme, până târziu, și în circumstanțe fizice foarte solicitante. Și eu mă asiguram că mă odihneam cum trebuie. Atunci când ești extenuat te simți ciudat, și interpretarea personajului deja e ciudată! Am vrut să mă asigur că am grijă de corpul meu și că sunt bine hidratată și că fac toate lucrurile de care are nevoie un corp sănătos.

Din punct de vedere mental, am mers mult în Savannah. Și mergeam acasă, dacă aveam peste două zile libere, mergeam acasă pentru a fi alături de copiii mei, și lucram la scenarii când eram departe de ei, în avion. Și când eram cu copiii mei, eram complet prezentă cu ei. Am descoperit că era foarte terapeutic să separ munca de viața personală, pentru că așa îmi mențineam echilibrul. Apoi făceam activități care îmi făceau plăcere, care îmi aduceau bucurie sau mă făceau să râd.

Îmi plăcea mult să mă plimb prin Savannah, să fac poze, să lucrez cu soțul meu la alte proiecte artistice, să mențin echilibrul în ceea ce privește modurile în care îmi foloseam energia mentală. Vorbeam mult, petreceam timp cu Christine și cu Austin Amelio [interpretul lui Dwight – n.r.] și aveam conversații lungi despre actorie, artă, despre povești. Stăteam în fața hotelului după o zi lungă la filmări și vorbeam cu orele și luam cina împreună. Cu toții aveam nevoie de asta.

Cum crezi că s-ar înțelege June și Dharma?

Cred că lui Dharma i-ar plăcea cât de independentă și dură e June, cred că ar încerca s-o facă să zâmbească puțin mai mult (râde). Ar zice ceva de genul: „Hai, soro, o să fie bine!' și apoi ar încerca s-o facă să râdă și ar scoate la suprafață simțul umorului lui June, care s-a pierdut în tenebrele sufletului ei.

Și atunci care ar fi atuurile lui Dharma în timpul unei apocalipse? Simțul umorului?

Cred că da. Abilitatea de a face haz de necaz, cred că ăsta ar fi un beneficiu pentru toată lumea. Dar cred că ar trebui rapid să se confrunte cu ideea că ar avea nevoie de mai multe aptitudini, dincolo de farmec și umor.

Astea două nu funcționează prea bine când vine vorba de zombies…

Da, n-ai cum să îi farmeci ca să nu te mănânce!

Ne poți spune cum a fost ultima ta zi pe platourile de filmare?

Da, desigur! Din fericire m-a însoțit fiul meu cel mic, care tocmai a împlinit 13 ani. El e foarte interesat de regia de film și de imaginea de film și tocmai îi luasem o cameră de filmat. Vorbeam cu directorul nostru de imagine și cu regizorul ultimului episod, despre cum tocmai a împlinit 13 ani și că-și dorește să regizeze, și ei mi-au zis să-l aduc, ca să vorbească cu ei și să observe cum decurg filmările, și a fost o experiență specială să fie cu mine în ultimele două zile. Când am terminat, unul dintre producători ne-a mulțumit pentru muncă și fiul meu a filmat momentele astea și a fost minunat, un fel de cerc al creativității. La 1 dimineața, a însemnat mult pentru mine să îl am aproape pe fiul meu.

El n-a vorbit cu mine deloc, vorbea cu directorul de imagine, cu alți tehnicieni, într-un cort. Și mi-a plăcut la nebunie asta, era atât de interesat să învețe. Și ca părinte, îmi doresc mult să am un copil independent, care e pasionat de ceva și care vrea să învețe cum să facă acel lucru. Deci a fost o ultimă zi minunată pentru mine!

O întrebare dificilă, având în vedere că ai lucrat șase ani la serial, dar a existat vreun moment cu adevărat special în această perioadă?

Din punct de vedere creativ, momentul după ce June o omoară pe Ginny. Au fost două părți, momentul în care plec din capelă, apoi ies pe ușă și continui să merg. Și filmările pentru acele scene, a fost un moment de catharsis pentru mine, ca actriță care o interpretează pe June. Și a schimbat-o atât de mult pe June, să-l piardă pe John Dorie, dar și apoi să facă ceva în privința asta, s-o ucidă pe Ginny. În momentul ăla s-a schimbat pentru mine atitudinea lui June, felul în care i se mișcă corpul, și mi-a făcut mare plăcere să joc acea schimbare în ea. Să am ocazia de a juca un personaj care se schimbă în urma unei lovituri uriașe din partea sorții și apoi personajul să se schimbe în urma unei decizii și acțiuni uriașe.

Vorbind de schimbare, ai spune că și June te-a schimbat pe tine în vreun fel?

Da, mereu învăț ceva de la personajele pe care le joc. Mereu. Pentru că, atunci când joci, e ca și cum trăiești o întreagă altă viață, te uiți la viață prin ochii altcuiva. Pe deplin. Ai gândurile personajului, îl înțelegi. Și am învățat de cât de mult curaj ai nevoie pentru a supraviețui. Și că poți avea mai mult curaj dacă acționezi. E răsplata pentru modul în care înfrunți viața și pentru asumarea responsabilității pentru lucrurile pe care le faci, chiar dacă ai parte de traume. Să știi cine ești, să nu renunți, chiar când suferi enorm, așa câștigi încredere în tine și curaj. Și cât de mult poți crește ca persoană în felul ăsta. Și am avut ocazia de a „trăi' aceste lucruri în aceste doze mici de la filmări. Am învățat cât de valoros poate fi să treci prin durere și să ajungi de partea cealaltă. Dar trebuie s-o înfrunți. Să treci prin ea, să ții bărbia sus și să mergi mai departe. Și ai parte de recompense după ce faci asta: încredere, înțelepciune, experiențe pentru tine. Începi să-ți faci o proprie hartă a vieții atunci când reziști în momente dificile.

Marie Ndiaye: În literatură nu-mi place când se închide cercul perfect, când sunt rezolvate toate situațiile. Viața reală nu e atât de simplă…'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro