5 poțiuni magice pentru aflarea viitorului

poțiuni magice

Elixirele vrăjitoreşti, amestecurile tainice folosite în ritualurile magice au fascinat orice epocă. În spatele lor se ascunde de veacuri o lume nedescifrată. Un univers teribil al unei alchimii ciudate, facinant şi necunoscut, cu rosturi şi legături învăluite în legende. 

De ce erau folosite aceste poțiuni magice

Reţetele originale, păstrate în cel mai adânc secret, au fost transmise în generaţii de solomonari şi vrăjitoare după ritualuri oculte. Au fost căutate,
contestate, falsificate, controversate, analizate şi s-au scris tomuri întregi despre lumea misterioasă a poţiunilor magice.

Celebrul Gerald Gardner, considerat tatăl vrăjitoriei moderne', a încercat să explice efectele Marilor Elixire Vrăjitoreşti şi misterele preparării acestora din ingrediente de care foarte puțini au auzit și care astăzi par a nu mai spune nimic: mandragora, hedion, aconit, radăcină satanică, hisopi, rândunică-dulce, palma, sânge de liliac, estragon, carvi, măselariţă, cineol.

Apoi, într-o carte extrem de rară dedicată vrăjitoriei, scrisă de marele demonolog sir Reginald Scott în 1584, sunt enumerate modurile de folosire și scopurile elixirelor magice: stăpânirea forţelor întunericului, levitaţia şi visele premonitorii prin care se putea prevedea viitorul.

Citește și Mormântul unei vrăjitoare a fost descoperit întâmplător în Satu Mare! Este uluitor ce au găsit arheologii înăuntru

Alifia vrăjitoarei

Una din cele mai secrete reţete, transmisă pe atunci doar prin viu grai, era Alifia Vrăjitoarei, despre care tradiţia spune că oferă puterea de a te ridica
de la pământ şi a trimite legături asupra duşmanilor. O variantă specială a acesteia, în care se adăugau substanţe misterioase, macerate vreme de opt
săptămâni şi apoi purificate, putea da puterea transformării iar cei ce se ungeau cu ea luau înfățișare de păsări sau de alte animale.

Puținele rețete rămase în cărţile de magie (din care fiecare pretinde că este cea adevărată) conţin ingrediente stranii şi înfricoşătoare cum ar fi ouăle de păianjen, sângele de lilieci, pulberea anumitor oase, ba chiar materii bizare ca pulberea de pe clopotele de biserică obţinută în condiţii anume. La ele se adaugă cantităţi stricte ale unor extracte cu proprietăţi toxice şi halucinogene, cum este rădăcina satanică, adică extractul de mătrăgună (otrava cu care s-a sinucis şi filozoful grec Socrate) rădăcini de cânepă şi măselariţă.

Medical, acestea produc tulburări grave, ameţeli, aritmie şi chiar insuficienţă respiratorie.

Talismanele lichide

Uleiurile pentru incantaţii sunt o altă categorie magică deosebită folosită şi în vrăjitoria modernă, de la ceremoniile Voodoo ori Santeria până la
ritualurile tribale africane şi polineziene, pentru iniţeri secrete şi blesteme de magie neagră. Convingerea celor ce le folosesc este că există arome cu
puteri reale de influenţă asupra oamenilor şi chiar a materiei neînsufleţite.

Se foloseşte mai ales ulei de măsline, dar şi ulei de nucă verde sau de rădăcină de mandragoră care apoi este „compus' cu esenţe în funcţie de scopul pentru care va fi folosit. Uleiurile sunt purificate şi sunt obţinute numai prin presare la rece fără nici o încălzire, iar cu ele se ung, cel mai adesea, lumânările negre arse în riturile de invocaţie demonică sau păpuşile de ceară supuse incantaţiei voodoo.

Citeste si Părintele Cleopa, despre farmece și vrăjitorii

Uleiurile miraculoase „albe', florale sunt preparate la lumina zilei şi legate cu farmece de atragere a omului iubit, a banilor, a reuşitei în viaţă, câştigului în dispute şi succesului, sau au rolul unor „talismane lichide' destinate protecţiei, pentru a feri de influenţele nefaste, de deochi şi de boli și a îndeparta farmecele.

Uleiul diavolului

În manualul de vrăjitorie al lui Scott se vorbește și despre „uleiul demonic', cel mai dificil de preparat, care, uns la miezul nopţii de 31 decembrie pe anumite porţiuni ale trupului, dă posibilitatea contactului cu alte lumi.

Uleiul este un amestec de esențe: de mandragoră, cactus şi un tip de ciuperci, care se fierbe în cea mai lungă noapte din an, de la apusul la răsăritul soarelui, şi se ia de pe foc înainte de prima geană de lumină. Apoi, este turnat într-un vas de sticlă neagră şi ținut la întuneric pentru a-i spori efectul, iar uns (cu anumite incantanții) pe frunte, în zona inimii, în zona genitală şi pe coloană, te poate duce într-o lume paralelă.

Unguentul pentru invizibilitate

Există apoi reţete care de care mai ciudate cum ar fi unsoarea pentru premoniţie, din testicule de taur macerate vreme de 20 de zile cu flori de fasole grecească şi care aplicata pe pleoape avea puterea să dea răspuns unor întrebări despre viitor, dar nu trebuia să fie expusă niciodată la lumină.

Sau unguentul pentru invizibilitate, compus dintr-un extract de urzică moartă amestecat cu ulei de nucă, ouă de păianjen cu cruce şi grăsime de porc şi strecurată prin pânză de giulgiu, și cu care vrăjitoarele din Evul Mediu se ungeau pe tot corpul înainte de a zbura în locuri neştiute de oameni.

Citește și Cea mai puternică rugăciune pentru dezlegarea farmecelor

Mai sunt şi reţetele magice pentru levitaţie aşa cum este cea a vestitului unguent de liliac, compus din esenţă de rândunică-dulce, cactus târâtor macerat în ulei, frunze de plop şi sânge de liliac mascul, matur. Amestecul obţinut se freacă energic pe piele astfel încât porii să devină „solubili şi liberi'.

O altă prescripţie pentru levitaţie conţine aconit, esenţă de mac, ceară de albine, extract de degeţel, funingine de horn şi lapte de la un migdal sădit lângă cimitir.

Planta care sângerează

Cea mai renumită plantă vrăjitorească este otrăvitoarea mandragoră, care se spune că varsă sânge și are capacităţi demonice fiindcă dă din cap în semn de răspuns la întrebările care îi sunt adresate. Ea creşte în locuri greu de găsit, este extrem de toxică, cu miros pătrunzător şi neplăcut și are un aspect straniu cu rădăcini foarte adânci şi solide în formă de trup omenesc, iar fructele sale devin fosforescente la răsăritul soarelui.

Demonologii prescriu în cărţile de magie modul exact de a culege planta, căci mandragora se strânge în momentul în care te apropii de ea, iar atingerea ei devine mortală. Smulsă din rădăcină, ţipă şi sângerează, iar cel care îndrăzneşte asta moare în chinuri cumplite.

Seminţele de mandragoră şi chiar planta în sine pot fi culese doar dacă se sapă noaptea pământul în jurul ei în aşa fel încât unealta să nu atingă rădăcina. Dupa aceea planta se leagă de gâtul unui animal sălbatic care o va smulge din pământ si va muri iar vrăjitoarea înmoaie rădăcinile vreme de trei zile în vin rosu, le învelește în catifea sau mătase şi le hrănește 40 de zile cu prescură furată din biserică în timpul slujbei.

Cu efecte vizibile sau nu, cu puteri stranii şi înspăimântătoare, uitate, teribile, misterioase, ori rămase doar simple amestecuri ciudate, elixirele magice au locul lor aparte în lumea misterioasă a vrăjitoarelor pe care, uneori încercăm s-o înţelegem, fără să ne-o putem explica niciodată cu adevărat.

Sursa foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
VIVA!
Unica.ro
Retete
Baby
ELLE
CSID
Ego.ro
Descopera.ro
Diva Hair
TV Mania
Trending news
Mai multe din Spiritualitate