Templul dintre lumi: lăcașul magic din Munții Făgărașului, unde dorințele se îndeplinesc
Un templu straniu, săpat în piatra Făgăraşului, este singurul loc din lume unde se spune că, în trei zile din an, îţi poţi schimba soarta.
Oamenii consideră locul creştin, dar ţes în jurul lui poveşti fabuloase şi întrebări fără răspuns. Locul, tăinuit după ieşirea din Şinca Veche, către culmea dealului Pleşu, ascunde o alcătuire despre care nu ştii dacă e creştină sau păgână, dar unde oamenii vin şi se roagă că într-o biserica, aşteptând semne magice care să le schimbe soarta.
Crestin sau păgân?
Oamenii i-au spus în multe feluri: biserica cu două altare, templul ascuns, biserica nimănui, iar cu mulţi ani în urmă mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală chiar a sfinţit lăcaşul. Cel mai des însă, în vorbele bătrânilor, locului i se zice templul ursitelor şi legendele spun că aici, îţi poţi schimba destinul dar numai în trei nopţi din an: de Sf Gheorghe, la Lăsată Secului de Paşti şi de Schimbarea la Faţă.
În nopţile acelea dacă ai curaj şi vii la templul de la Şinca, se spune că poţi vedea uneori nişte globuri de lumina ce însoţesc silueta unei fete în alb, iar dacă te rogi ei, îţi poţi schimbă soarta şi ţi se împlinesc cele mai ascunse gânduri, dacă sunt bune şi curate.
Simbolul unic in lume
Controversele despre originea templului sunt multe şi nasc întrebări: este acolo o sihăstrie creştină ascunsă, ori poate un templu predacic căci vechimea să este estimată între 250 şi 1500 de ani, dar sunt cercetători voci care îl datează la 3000 de ani. Apoi, de ce aici sunt două altare, căci nicăieri în lume nu există o biserica creştină cu două altare?
Şi dacă este creştină de ce nicăieri în alcătuirea din piatră nu nu există nici un însemn creştin, ci doar inscripţii într-un alfabet necunoscut? Cel mai ciudat lucru din „Biserica cu două altare de la Şinca este straniul simbol cioplit într-un loc unde lumina zilei un ajunge niciodată: pentagramă, simbolul Kabbalei şi al marilor magicieni având în mijloc „Yin – Yang-ul filozofiilor Extremului Orient.
Ce ar putea însemna această alăturare de simboluri, iarăşi, nemaiîntâlnită nicăieri în istorie? Căror zei se închinau constructorii „Templului Ascuns?
Istoriile despre templul dintre lumi pot fi doar vorbe. Cum, la fel de bine, pot fi adevăruri… Peste secole, nimeni nu mai ştie cine a săpat, cine s-a rugat ori cine a slujit în biserica de piatră. Cât e aici adevăr şi câtă ficţiune?
Nimeni nu ştie încă, şi poate că nici nu trebuie să ne hazardăm într-un răspuns ferm. Căci fiecare are dreptul să-şi aleagă latura de mister şi de neştiut în care să creadă. De rămas, atât a rămas: un templu, cu două altare săpate în inima stâncilor, poate mai bătrân decât creştinismul şi unde se petrec lucruri stranii.