Talentele copiilor nostri: Un mic Mozart? De tine depinde sa-l descoperi…

Talentele copiilor nostri: Un mic Mozart? De tine depinde sa-l descoperi…

La varsta adulta, avem tendinta sa uitam cum ne ocupam timpul ca si copii. Daca ii mai avem la indemana pe cei care ne-au fost atunci in preajma, s-ar putea sa descoperim lucruri foarte interesante despre noi. Oare de ce, ca adulti, astazi am "uitat" de talentele de atunci?

Mugur Ciumageanu, Psiholog clinician

Putem descoperi faptul ca unii dintre noi ajungeau sa stea inchisi ore in sir in casa, fetite fiind, si desenand la nesfarsit papusi, sau baietei care mazgaleau aceeasi batalie navala pe hartie. Sau cum unii dintre noi aveau o atractie irezistibila spre ritm si incepeau sa miste din buric la cea mai mica tonalitate muzicala. Sau, in alte cazuri, cum unii dintre noi ajungeau sa-si petreaca ziua intreaga batand mingea sau sarind coarda, spre disperarea parintilor care, stim foarte bine, nu sunt atat de rabdatori cu metehnele copiilor.

Cred ca la acea varsta in fiecare dintre noi vorbea micul (sau marele) nostru talent. Cred ca la acea varsta, cand inca nu eram asfixiati de povara cotidianului, cand nu auzeam vocea cicalitoare a mamei sau pe cea autoritara a tatalui cu "pune mana si tu pe o carte, ca ai sa ajungi de ca de capul tau", inclinatia noastra mergea spre ceea ce ne placea si ne era usor sa facem – spre talentul nostru.

Intr-adevar, daca vorbim despre talent, vorbim despre acele lucruri pe care ne este usor sa le infaptuim. In perspectiva mea, primul pas inspre lumea talentului (inainte de a deveni vocatie) este gratia.

Recunoastem un copil talentat la pictura dupa primele trei linii pe care le trage pe o hartie, pentru ca le trage cu usurinta si gratie.

Recunoastem un viitor dansator dupa felul in care intra intr-o camera, dupa primii doi – trei pasi care par usori si armoniosi. Recunoastem un viitor Hagi dupa un singur sut intr-o minge.
Gratia cu care facem insa unele lucruri nu este suficienta. Pentru a creste intr-adevar in directia spre care ne impinge talentul este nevoie sa fim sprijiniti de catre cei din jur, cel putin la inceput.

Din acest punct de vedere, parintii nu au rolul de descoperitori de talente (este evident, de cele mai multe ori, care sunt inclinatiile copiilor nostri). Mai degraba, parintii isi gasesc un rol adecvat – sau un contra-rol, uneori – acela de cultivatori de talente.

Responsabilitatea adultului tine de o decizie care de multe ori da batai de cap familiei – ce facem, il facem muzician (sau muzicant, uneori) sau doctor? Pentru ca talentul unui copil, mai ales atunci cand cade pe neasteptate peste o familie, poate sa creeze multe belele.

Sunt talente care nu par deloc banoase, sunt talente care sunt asociate cu o imagine mai degraba negativa – multi dintre adultii zilelor noastre au impresia ca artistii sunt o liota de indivizi mai mult sau mai putin iresponsabili, niste capuse sociale care nu folosesc mai nimanui.

Si chiar daca boema pare atragatoare ca idee, in realitate multi parinti prefera optiunea pragmatica, pentru ca studiile sau cariera sau mai stiu eu ce par sa fie mai importante decat niste mazgalituri pe hartie.

Un pariu pe care multe familii nu-l transeaza in favoarea talentului. Si astfel, la varsta adulta, ne amintim mai degraba cu nostalgie de acele momente placute din copilarie, in care se intimpla sa facem cu gratie si usuratate cate un lucru.

Cred ca exista insa si parinti talentati, aceia care judeca oportunitatea orientarii unui copil spre ceea ce pare sa fie destinul lui.

Acei parinti au sansa sa fie evocati cu placere de copiii lor, ajunsi ei, la randul lor la varsta adulta. Poate ca acesta este un talent despre care ar merita sa mai vorbim.

Cateva reguli de cultivare a talentului
Daca in casa tocmai ti-a crescut un mic Mozart sau un viitor Rembrandt, nu trebuie sa te "culci pe lauri". De-abia acum incepe cu adevarat greul. Confirmarea unui talent exceptional inseamna demararea, de multe ori istovitoare, a "imblanzirii" acestui talent. In continuare ai cateva dintre "instructiunile de folosire" ale copilului talentat…

Orice talent necesita o instrumentalizare complexa
Nu este suficient ca odrasla sa smulga admiratia celor din jur, a profesorilor si a familiei printr-o productie artistica sau printr-o performanta sportiva. Este necesara o crestere a paletei de exprimare a talentului, pentru a-i putea da posibilitatea de a se arata plenar.

Astfel, spre exemplu, viitorul pictor ar trebui sa se familiarizeze cu cat mai multe posibile suporturi si instrumente pentru creatia lui (putem enumera aici tehnici cum ar fi acuarela, guasa, dar si stapanirea, la un moment dat, a noilor instrumente de creatie pe calculator sau exersarea unor abilitati de modelaj). Instrumentalizarea este importanta si pentru talentele "fizice", fie ca micutul vrea sa devina tenismen, inotator sau fotbalist, fiindu-i necesare abilitati motrice complexe care ii recomanda si practicarea altor forme de miscare – ma gandesc la balet, aerobic sau la practicarea alpinismului.

Talent inseamna atitudine
O persoana care ajunge, la varsta adulta, sa-si stoarca talentul de toate promisiunile lui din copilarie, o face atunci cand da dovada de o atitudine adecvata.

Nu devine poet cel care are talent la versificatie si care citeste rafturi de poezie, ci acela care are incredere ca talentul sau la versificatie il recomanda in ochii celorlalti ca poet, cel care considera ca are ceva de spus dincolo de simpla sa usurinta de a insirui cuvinte.

Poti sa-i spui atitudine, poti sa-i spui motivatie sau vointa creatoare, perseverenta sau asiduitate. Acest ingredient transforma si modeleaza viitorii mari creatori. Atitudinea este extrem de maleabila la invatare.

De cele mai multe ori, ea este "copiata" de copil de la adultii din jur si reprezinta o sinteza a invataturilor pe care copilul le afla despre sine, despre ceilalti si despre lume. Poate, din acest punct de vedere, cel mai important lucru pe care copilul poate sa-l afle este ca talentul sau are un rost si o finalitate, atat pentru el, cat si pentru cei din jur.

Talent inseamna si istorie
Natura este democrata cu copiii daruiti. Ei rasar in orice mediu, devenind o incantare sau, uneori, o povara, pentru cei din jur. Exista si copii care ajung sa-si cunoasca talentul din multiple perspective, de cele mai multe ori prin perseverenta parintilor sau a unor persoane semnificative din jur. Pentru ca una dintre regulile de aur ale dezvoltarii talentului este aceea de a cunoaste ce poti face si ce au putut face altii cu talentul lor.

Este util pentru un viitor fotbalist sa afle elemente definitorii din istoria fotbalului, sa cunoasca o evolutie a stilurilor de joc si sa stie cine i-au fost marii inaintasi, la fel cum pentru un viitor artist plastic este bine sa-si petreaca ceva timp prin muzee sau consultand albume de arta, pentru a descoperi acele nuante care i-au transformat pe unii precum Van Gogh sau Boticelli in "staruri" nedisputate ale artelor plastice.

A cunoaste o parte din trecutul talentului este importanta pentru viitor si duce si la dezvoltarea unei atitudini de respect si de multa incredere fata de propriul talent.

Talent inseamna exercitiu
Ceea ce ne uimeste la copiii talentati este extrema lor usurinta de a face lucruri. Felul in care ei ajung sa puna mana pe un instrument si acesta sa cante duios, felul in care trag o linie de o eleganta perfecta sau felul in care se misca armonios in dans, fara sa o fi invatat vreodata. Aceasta usurinta de a face lucruri anunta talentul, dar anunta totodata si una din marile lui amenintari.

Pentru ca, dincolo de aceasta usuratate, ar trebui sa fie exercitiul si transpiratia. Pentru ca ar trebui sa urmeze ore si zile si luni si ani de perfectionare, de munca care sa adauge un aparent minuscul ingredient la gratia initiala, dar care poate sa devina definitor in final pentru ceea ce se numeste tusa personala.

Fara exercitiu si fara o atitudine pozitiva, talentul risca sa se piarda precum apa in desert.

Talentul inseamna incurajare
Daca piciul sau pustoaica ta se anunta a deveni micul geniu al familiei, fie in arte, fie in sporturi, el are nevoie de oxigenul incurajarilor parentale pentru a creste si a-si mentine constant increderea in sine.

Daca pentru parinti ideea de succes in viata este aceea de director de banca, este foarte probabil ca inclinatia spre dans a copilului sa fie data la o parte pe un rusinos si nemeritat loc doi, la coada dupa meditatiile la matematica, devenite tel suprem.

Aceasta nu inseamna ca nu este si loc pentru exceptii, dar de cele mai multe ori a te lupta ca si copil impotriva curentului pentru a-ti afirma si dezvolta talentul nu este o intreprindere usoara.

Talentul inseamna sansa
Cred ca nu este o noutate daca iti spun ca talentul nu este un lucru rar. Cati dintre noi nu isi regreta inclinatiile din copilarie, cand toata lumea le lauda desenele sau cand erau pe cale, foarte, foarte aproape, de a deveni campioni la juniori la tenis sau la dans ritmic? Majoritatea, insa, ajung sa-si ingroape talentul sub grijile zilnice, sub presiunea anturajului sau pur si simplu in spatele unui morman de lene si nesiguranta. Ajung in top cei care au sansa – spre exemplu, fie ca sunt descoperiti de un antrenor dedicat meseriei sale, fie ca inca de foarte mici li se organizeaza o expozitie de pictura (avem un foarte bun caz in Romania, de unde a plecat micuta Alexandra pentru a cuceri galeriile lumii).

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii