Saracii de la sat, premianti la oras

02.06.2004, 23:59 . Actualizat 21.08.2013, 17:01

Homepage / Copii

Intr-o tara saraca, cel mai greu o duc copiii si batranii. In judetul Iasi, copiii sarmani din sate sunt ocrotiti de Asociatia Pro Ruralis.

O fetita din Capitala ajunsa in satul bunicii, dupa ce tatal si-a pierdut locul de munca.
Un baietel crescut de o matusa analfabeta, cu o sora cersetoare, o mama alcoolica si un tata care a plecat de-acasa. Doi frati orfani de tata, cu o mama care are un venit derizoriu.
O fetita crescuta de o mama singura, bolnava. Enumerarea ar putea continua, pana la 64 de copii.
Ei nu sunt copii ai strazii, ci elevi ai celor mai bune licee din Iasi.

Toni Hritac, redactorul-sef al Grupului de Presa Medianet, si Mihai Dumitriu, inspectorul scolar general al judetului Iasi, au cautat o solutie pentru copiii dotati de la tara, care provin din familii nevoiase. Au ajuns la concluzia ca varianta cea mai buna ar fi sa fondeze o asociatie care sa ofere burse celor mai inteligenti copii din judet, care, altfel, nu au acces la un invatamant de calitate.
Entuziasmat de idee, profesorul Victor Geangalau a devenit sufletul Asociatiei Pro Ruralis. Ajutat de personalitatile locale si mediatizat de Ziarul de Iasi, inimosul profesor a contactat persoanele cele mai avute de pe plan local. O parte s-au aratat incantate de idee, ba mai mult, au cotizat, astfel incat asociatia a fost in masura sa ofere burse lunare de cate 50 de dolari elevilor de exceptie din judet. Dupa ce au fost stranse primele fonduri, profesorul Geangalau a pornit, impreuna cu patru psihopedagogi, sa selecteze copiii. Prima serie de copii a beneficiat de pe urma acestui proiect in urma cu doi ani (19 dintre ei sunt elevi in clasa a VI-a la Liceul Mihai Eminescu, iar alti 21 – la Liceul de Informatica, tot in clasa a VI-a). Anul acesta, alti 24 de copii au intrat in clasa a V-a la Liceul Iacob Negruzzi.

„Timp de cinci saptamani, am cutreierat satele judetului si i-am testat in scoli pe copiii considerati inteligenti de catre invatatorii lor. Din peste 400 de copii testati, am preselectat 31, dintre care, dupa o ancheta sociala, am pastrat numai 24”, povesteste profesorul Geangalau. Copiii au fost supusi unor teste Raven, care stabilesc gradul de inteligenta nativa. La selectie nu s-au calificat copiii care fie nu erau suficient de saraci (conform baremurilor noastre), fie nu erau suficient de inteligenti.
Parintii au fost bucurosi ca micutilor lor li s-a deschis o cale spre un viitor asigurat. „A trebuit sa le spun parintilor ca prin plecarea copiilor la Iasi ei nu sunt decazuti din drepturi si ca trebuie sa contribuie cu mici cumparaturi la intretinerea lor. Atunci cand reusesc sa obtin o sponsorizare, iau, de exemplu, 64 de sapunuri, 64 de treninguri, dar nu ma pot ocupa sa-i cumpar unuia singur pasta de dinti.”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ce se întâmplă dacă mănânci un avocado pe zi

Intretinerea unui copil costa lunar 50 de dolari (pentru cazare la internat si masa), plus 25.000 lei dati de asociatie pentru mici cheltuieli (banii sunt tinuti de catre diriginta). Evident, aceste sume nu au cum acoperi toate nevoile copiilor.

„Cand au venit, multi aveau paraziti, carente de vitamine, mai ales de calciu si magneziu. Aceste carente s-au accentuat in urma efortului intelectual sustinut de copii pentru inlaturarea lacunelor de ordin stiintific.
O fetita nu avea enzime pentru a digera carnea, fiindca nu mancase carne niciodata (si nu din motive religioase!) I-am dus la o policlinica particulara si le-am tratat dintii, le-am luat medicamente.
Am umblat prin farmacii cu zeci de retete, dar, din pacate, retetele compensate nu au fost onorate decat partial, iar asociatia nu a dispus de fonduri suplimentare”, spune profesorul Geangalau.
De ce? Pentru ca unii sponsori isi achita banii cu intarziere, iar noi sponsorizari se obtin cu greu. Din lipsa de fonduri, viitorul proiectului este amenintat. „Ar trebui sa am inca din iunie banii cu care sa pot plati internatul pentru luna septembrie, fiindca sansele de a incasa bani pe timpul verii sunt reduse. Conducerea Liceului Emil Racovita si-a aratat disponibilitatea de a organiza o clasa pentru proiectul nostru, dar, fara fonduri, Consiliul Director ezita sa dea sperante desarte copiilor”, continua profesorul Geangalau.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Imagini din Maramureș, locul în care Laura Cosoi își va boteza a cincea fetiță, pe Nina. Cum au fost surprinse fetele actriței

Asociatia si sponsorii tin la prestigiul proiectului, impunand urmatoarele conditii de mentinere a bursei: media generala minim 8 si media la purtare minim 9. Cum am mai spus, marea majoritate au peste 9 si foarte multi – peste 9,50. Unul, insa, dintr-a VI-a, are media 7, are chiar o corigenta. Nici anul trecut n-a mers stralucit, dar atunci nu era atat de grav, pentru ca nu fusesera impuse limite.

Unii copii au avut probleme de adaptare atunci cand au ajuns la Iasi. „Saracutii, au plans o saptamana, doua. Impactul cu orasul, despartirea de parinti n-au fost usoare. Cel mai greu a fost cu o fetita venita anul acesta, care a plans o saptamana, iar cand nu plangea, tacea. A fost nevoie de interventia unui psihopedagog ca sa poata depasi momentul. Acum s-a incadrat perfect, vorbeste cu toata lumea si are rezultate bune la invatatura.”

Dincolo de problemele inceputului, mai sunt si altele. „Copiii mei”, cum le zice domnul profesor Geangalau, formeaza cate o clasa compacta. Un singur elev a fost intr-o clasa cu copii obisnuiti – de fapt, nu obisnuiti, ci din familii instarite.
„A trebuit sa-l luam de-acolo, pentru ca se simtea umilit. Parintii au decis sa schimbe aspectul clasei si copilul ma suna mereu si-mi spunea: ‘Mi-au mai cerut 500.000 lei pentru termopane sau 1.000.000 lei pentru banca’. In statutul asociatiei noi n-am prevazut asemenea cheltuieli, asa ca nu aveam cum sa-i dau banii. Parintii celorlalti copii nu au acceptat sa plateasca si cota lui, asa ca solutia a fost transferarea copilului intr-o clasa cu colegii lui.
Dar chiar si asa, in conditiile in care ei sunt in clase separate, unii ii numesc ‘taranoi’ sau ‘taranusi’. Eu le-am spus sa nu puna la suflet, fiindca asta denota ca celorlalti le e ciuda pe ei, ca sunt inteligenti. Mai trist este ca ei au probleme si cu fostii lor colegi, atunci cand se intorc in sat, in vacante”, povesteste domnul Geangalau.

Insa dincolo de aceste mici amaraciuni, copiii au avut parte mai mult de experiente pozitive. Intai, de aprecierile profesorilor, incantati de performantele lor. La clasa a V-a, profesorul de matematica lauda, in mod special, doi baieti si o fetita: „Orice le dau, ei fac. La inceput mai greu, dar au progresat extrem de repede.
Cred ca sunt viitori olimpici internationali. Permanent trebuie sa le aduc probleme cat mai complicate”. La aceeasi clasa, profesorul de istorie este uimit de pasiunea pentru materia sa a unuia dintre baietei. „Le-a dat clasa studentilor care au venit in practica. Ei nu stiau ce stie el, in clasa a V-a! E foarte pasionat si a citit enorm.”

1. Viorel Melete, in pragul casei parintesti din satul Scoposeni.
2. Ana Maria Ailenei privind peste gardul casei din satul Gura Bohotin.
4. Martha Alexandra Ifrose alaturi de mama sa, in satul Scoposeni.

Insa cazul cel mai fericit a fost cel al Georgianei Alexandra Costin. Mihai Oprea, rectorul Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi, urma sa primeasca titlul de doctor honoris causa din partea unei universitati americane. El a promis ca il va lua cu el in SUA pe acel copil care va avea media cea mai mare. Georgiana a luat 10 pe linie, iar rectorul s-a tinut de cuvant si a luat-o intr-o calatorie fabuloasa, de doua saptamani. Fetita a plutit de fericire, iar rectorul a fost multumit ca ea, dupa un singur an de engleza, a vorbit fluent si a primit laude pentru cunostintele ei. Pentru Georgiana a fost o experienta incredibila: inainte de a veni la Iasi, ea nu iesise din satul ei, Schitu-Duca, si, probabil, nu-si inchipuise ca va iesi prea curand din judetul sau. Pentru ceilalti copii, exemplul acestei calatorii a constituit un puternic imbold de a invata mai bine, ca sa plece si ei in America!

Dincolo de eforturile profesorului Geangalau si ale celorlalti membri ai Consiliului Director de a gasi sponsori si fonduri, rezultatele concrete sunt tulburatoare: 64 de copii condamnati de lipsa de posibilitati financiare ale parintilor au fost adusi in cateva dintre cele mai bune licee din tara, de unde au sansa sa urmeze o cariera, sa-si depaseasca conditia. Si asta, fara fonduri ale unor institutii internationale, ci doar cu efortul si contributia unor oameni cu suflet si cu bani. Exemplul Asociatiei Pro Ruralis ar putea fi copiat in mai multe parti ale tarii.

Pentru informatii, contactati pe prof. Geangalau la adresa de e-mail: [email protected].

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro