Psihoterapeutul Alina Ciupercovici, despre motivele pentru care omul modern este mai predispus la a dezvolta dependențe

Alina CiupercoviciAm plătit scump multe dintre lucrurile bune pe care le-am câştigat, iar libertatea a venit însoţită deseori de exagerări care sufocă, oprindu-ne să ne discernem cu adevărat alegerile. 

10% dintre români beau alcool în exces, iar vârsta dependenței de alcool a scăzut la 15 ani. Aproape 7% consumă droguri, majoritatea canabis, dar și droguri psihoactive, cocaină, LSD, ecstasy, heroină… Sunt cifre care dor. Și îngrijorează. Sunt fenomene pentru care nu prea există un antidot pregătit.

Despre toate acestea și despre o metodă de terapie cu eficiență demonstrată în lume și cu rezultate într-un timp scurt: tratamentul rezidențial intensiv de scurtă durată, într-un dialog cu psihoterapeutul Alina Ciupercovici, managerul Clinicilor ALIAT:

Nu am găsit date epidemiologice privind incidența dependențelor în România, în afara unor studii izolate. Ați sesizat o creștere a unora sau altora dintre comportamentele adictive, în ultimii ani?

Din punctul nostru de vedere, prevalența dependențelor a crescut în ultimii ani și ne referim aici la interesul crescut, ușor de observat, al oamenilor față de socialmedia, gadgeturi și jocuri pe calculator, în plus față de dependențele de substanțe (alcool și droguri).

O altă creștere observabilă este cea a dependențelor comportamentale, de jocuri de noroc și de pornografie. La nivel național, nu există date epidemiologice privind incidența dependențelor în general. Există date legate de consumul de droguri în rândul românilor.

Care spun ce?

Există statisticile Agenției Naționale Antidrog (ANA) cu privire la incidența consumului diferitelor tipuri de droguri. Astfel, potrivit rezultatelor ultimului studiu în populaţia generală: GPS 2016, publicate în 2017, „la nivelul populaţiei generale, se identifică o prevalenţă de-a lungul vieţii a consumului oricărui tip de drog ilicit de 7,6%'.

De asemenea, 4,1% dintre românii chestionați au spus că au consumat droguri în ultimul an, iar 1,8%, că au consumat în ultima lună. Faţă de studiul anterior, pe datele din 2015 se observă creşteri pentru toate cele trei tipuri de consum, se mai arată în raportul ANA.

În ceea ce privește tipurile de droguri consumate, canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România, cu o prevalență a consumului de-a lungul vieții de 5,8%. După canabis, se situează noile substanţe psihoactive (NSP) – 2,5%. Urmează: cocaină/crack şi LSD – câte 0,7%, ecstasy – 0,5%, ciuperci halucinogene – 0,4%, heroină, amfetamine şi ketamină – câte 0,3%, potrivit datelor ANA.

Alina CiupercoviciSunt date și privind alcoolul?

În ceea ce privește dependența de alcool, potrivit unei analize a Institutului Național de Sănătate Publică, din iulie 2018: „Datele cu privire la povara bolii atribuibile alcoolului sunt inconsecvente și adesea contradictorii din cauza lipsei studiilor sistematice și a diferenței între metodologiile de cercetare.

Conform OMS (2014), peste 15.000 de decese sunt cauzate anual de consecințele medicale ale consumului de alcool. Prevalența tulburărilor induse de alcool în rândul populației de 15 ani şi peste este semnificativ sub media UE, ceea ce ridică problema subdiagnosticării sau a subraportării.

În România, prevalența bolilor legate de alcool este de 2,4%, iar ponderea alcoolismului este de 1,3% versus 7,5%, respectiv 4% la nivelul UE.'

Conform Ministerului Sănătăţii (2011), valorile la nivel național sunt superioare celor comunicate în studiile internaționale. „În România, mor anual peste 17.000 de oameni din cauza consumului de alcool, iar peste jumătate dintre aceştia mor în perioada activă a vieţii lor (între 20 şi 64 de ani) […]

Mortalitatea la vârsta adultă […] atribuibilă consumului de alcool în România este de trei ori mai mare la bărbaţi, respectiv de 1,5 ori mai mare la femei, comparativ cu media UE 15 […], accidentele (mortalitate de trei ori peste media UE 15), bolile cardiovasculare (mortalitate de două ori media UE15 – statele membre noi – şi de opt ori media UE 15) şi ciroza hepatică (mortalitate peste dublul ţărilor UE 15)'.

România înregistrează cea mai înaltă rată standardizată a mortalității atribuibile alcoolui din UE în rândul femeilor și locul 4 la bărbați. Peste 14% din anii potenţiali de viaţă în rândul populației feminine şi 25,4% la bărbaţi sunt pierduți prin decese legate de alcool, în condițiile în care România înregistrează una dintre cele mai reduse speranțe de viață din UE.

Alina CiupercoviciSă vorbim și despre dependența de jocuri de noroc. 

Cât despre jocurile de noroc, una din dependențele în creștere în ultimii ani, conform unei metaanalize recente (Calado F, Griffiths MD, 2016), România este unul din cele 21 de state europene care nu au realizat niciun studiu empiric asupra fenomenului jocurilor de noroc.

Alte date statistice cu relevanță asupra acestui fenomen sunt studiul GFK (2016) comandat de industria de profil și care menționează o rată de 0,6% (100 000 persoane) din populația generală ca având un joc patologic, precum și studiul ESPAD (2015), care afirmă că 13% din tinerii români în vârstă de 15 ani au jucat cel puțin o dată jocuri de noroc, respectiv 6% joacă frecvent (2-4 ori/lună sau mai frecvent).

Este omul modern mai vulnerabil și mai predispus la a dezvolta o dependență? Ce făceau bunicii noștri și nu mai facem noi acum?

Creșterea vulnerabilității de a dezvolta dependențe vine odată cu ritmul accelerat de viață și cu cerințele cotidiene care sunt mult mai mari decât acum 20 de ani. În trecut, oamenii foloseau ritualurile sociale și familiale pentru a se conecta într-un mod autentic la nevoile personale.

În prezent, timpul și activitățile nu ne mai permit asta și atunci găsim metode alternative de relaxare sau de a fi performanți. De asemenea, alocăm mai puțin timp conectării la noi și la ceilalți și dorim scurtături, care să ne dea o satisfacție maximă cu o investiție minimă.

Se pare că, la fel, în ultimii ani, adicția de droguri coboară la vârste din ce în ce mai tinere. Aveți o explicație pentru aceasta?

În primul rând, credem că drogurile au devenit mult mai disponibile tinerilor, mai facile și percepute de ei ca fiind mai puțin nocive, dacă ne referim la canabis și etnobotanice, care se consumă mai mult la vârste tinere.

Apoi, nu avem un sistem de informare și prevenție a consumului de alcool și droguri coerent. Se fac acțiuni izolate, care însă nu fac față fenomenului de consum care a luat amploare în ultimii cinci ani.

Frica și lipsa de informare pe care o au cei mai mulți adulți (părinți, educatori, profesori, profesioniști în sănătate mintală) de a discuta deschis cu tinerii despre droguri este uneori o barieră care îi face pe aceștia să fie curioși și să cedeze presiunii grupului de prieteni.

Nevoia acestora de a fi acceptați, anxietatea socială, dorința de a fi ca ceilalți îi fac uneori să caute ameliorare în consumul de alcool, droguri sau în comportamente precum gamingul (adicția de jocuri video). Tot ANA arăta într-un comunicat de luna trecută că vârsta medie de consum a drogurilor este de 17,3 ani, iar vârsta de debut este de 13 ani și, de asemenea, că în 2016, peste 300 de minori au beneficiat de tratament ca urmare a consumului de droguri.

Cei mai mulți dintre cei care au început să consume droguri la 13 ani sau mai puțin au debutat cu inhalante – 1,8%, urmați de cei care au consumat canabis sau au combinat alcoolul cu pastile – 1,4%, iar pe locul al treilea sunt noile substanţe psihoactive (NSP) – 1,3%, potrivit datelor ANA.

Studiul naţional în şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri ESPAD – 2015, publicat în 2016 – http://www.ana.gov.ro/studii/ESPAD%202015.pdf, care cuprinde răspunsurile elevilor români de 16 ani, mai arăta că, în 2015, pentru prima oară din 2000 încoace, consumul de droguri tari (altele decât canabisul) în rândul tinerilor de 16 ani a depăşit în România media Uniunii Europene.

Cele mai experimentate droguri în rândul tinerilor de 16 ani din România sunt canabisul, cu o prevalenţă de 8,1% şi NSP (noile substanțe psihoactive, așa-numitele etnobotanice) cu o prevalenţă de 5,1%.

Dependența este o boală iar una dintre faze este negarea acesteia. Unde poate merge un dependent, ce alternative are?

Majoritatea dintre cei ce acceptă că au o problemă refuză să o trateze la psihiatru, la balamuc'. Faza de negare a dependenței este caracterizată prin imposibilitatea persoanei dependente de a conștientiza severitatea afecțiunii pe care o are.

De obicei, în aceasta fază, în funcție de gravitatatea manifestărilor de boală, clientul poate să meargă la un spital de psihiatrie ca să facă dezalcoolizarea sau detoxul, dacă sevrajul este complicat. De asemenea, poate să apeleze la serviciile specializate ale psihologului și psihiatrului în regim ambulatoriu și rezidențial privat, în Clinicile Aliat, pentru a face un plan de intervenție și tratament pe o perioadă de timp suficientă pentru a obține stabilizarea, adică minimum 8 luni de zile.

Dependența este o boală care se tratează prin colaborarea dintre psihiatru și psiholog, deoarece are componente fizice și emoționale, iar obținerea echilibrului personal presupune echilibrarea dintre fizic și psihic.

Dacă o persoană dependentă face doar detox, riscul de recădere este foarte mare. De ce dezintoxicarea nu este de ajuns?

În tratamentul dependențelor, dezintoxicarea este primul pas. Ce se obține prin dezintoxicare, esențial în începerea tratamentului dependenței, este curățarea organismului de substanță, prevenirea reluării consumului pe fondul stării dificile de sevraj și începerea stabilizării psihice.

În cazul unui sevraj complicat, cu simptome severe (halucinații, depresie severă, delir, convulsii), întâlnit mai ales în dependențele de substanțe, dezintoxicarea trebuie făcută într-o unitate spitalicească, în care persoana să fie asistată medical în depășirea stării de sevraj.

Mai departe, cu toate că este o etapă esențială de tratament, dezintoxicarea nu este suficientă pentru a asigura recuperarea pe termen lung. Doar cu detox, riscul de recădere este foarte mare, pentru că nu sunt adresate nevoile psihologice, emoționale, relaționale ale persoanei cu dependență.

Aceasta nu mai știe sau nu mai poate singură, fără sprijin, să funcționeze fără adicție.

Cât dureaza sevrajul și cât durează recuperarea?

În momentul în care o persoană conștientizează că nu mai poate controla un comportament adictiv pe care îl are (consum de alcool, drog, gambling, pornografie, gaming etc.) și încearcă să reducă, să se întoarcă la consumul ocazional inițial sau să nu mai aibă deloc acel comportament, apare starea de sevraj.

Sevrajul se referă la modificările de comportament și starea de disconfort emoțional intens, concomitent cu simptome fiziologice și cognitive, pe care le trăiește o persoană în situația deprivării de un comportament menținut o perioadă prelungită de timp la o intensitate și frecvență ridicate.

În acest caz, este posibil ca persoana să reia și să continue comportamentul adictiv pentru a ușura sau evita simptomele neplăcute sevraj stare de agitație, dureri de cap,depresie, anxietate, neliniște, tremurături, transpirații, amețeli, greață,nervozitate, palpitații, convulsii, stari delirante), considerat în sine ca situație de criză medicală, necesar a fi asistat adecvat.

De aceea, primul pas în tratamentul dependenței este depășirea sevrajului, concretizată înadicțiile de substanțe îndeosebi prin curățarea organismului de substante si prin stabilizarea psiho-emoțională,valabil în toate dependențele.

Sevrajul se instalează treptat în perioada imediată opririi comportamentului adictiv, cu o acutizare în primele 1-2 zile, și se poate prelungi până la două săptămâni, în funcție de severitatea adicției și de afectarea fizică și psihică. De aceea, este necesară asistarea medicală în sevraj, cu medicație care să ajute la echilibrarea stării psihice.

După depășirea sevrajului, este necesară intrarea într-un proces derecuperare care se poate întinde între 6luni și trei ani, cu îmbinarea mai multor etape de tratament care să se adreseze nevoile de recuperare și schimbare ale clientului, precum prevenirea reluării comportamentului adictiv, stabilizarea emoțională, păstrarea unui stil de viață sănătos și ameliorarea potențialelor probleme de sănătate, schimbarea unor tipare de comportament și interacțiune disfuncțională față de sine și de ceilalți, identificarea unor metode alternative de a găsi plăcere și satisfacție, îmbunătățirea comunicării și reconectarea în relațiile de familie, integrarea sau reintegrarea socioprofesională.

Care sunt cele mai noi terapii pentru tratarea dependenețelor pe care le aplicați?

Aplicăm în Clinica Aliat Suceava pentru tratarea dependențelor o metodă de terapie cu eficiență validată în practica mondială și cu rezultate foarte bune într-un timp relativ scurt în procesul  recuperării: tratamentul rezidențial intensiv de scurtă durată. Programul terapeutic rezidențial de scurtă durată oferă tratament intensiv continuu 24 ore/ zi, în care dependența este privită în contextul deficitelor sociale și psihologice ale persoanei care suferă de dependență, iar tratamentul se axează pe dezvoltarea responsabilității personale, precum și a productivității din punct de vedere social.

Tratamentul este foarte structurat și presupune un tip de intervenție terapeutică în care clientul beneficiază de un program complex de terapie (individuală, de grup, dezvoltare personală și mindfulness, terapie prin mișcare, art terapie, meloterapie) pe parcursul a 7 zile, cu cazare și masă în
regim de pensiune. Durata de o săptămână a unui program terapeutic rezidențial este justificată de intensitatea intervenției terapeutice și de complexitatea programului zilnic.

De asemenea, tratamentul rezidențial intensiv de scurtă durată vine cu o serie de puncte forte pe care doar terapia ambulatorie le poate atinge mai greu: destigmatizarea bolii și împuternicirea persoanei prin întărirea încrederii în capacitatea sa de schimbare și de prevenire a recăderilor, de a stabili priorități și de a lua decizii personale, de a face față stimulilor asociați consumului, îmbunătățirea funcționării sale sociale și personale, asumarea responsabilității personale pentru menținerea sănătății.

Timpul alocat tratamentului este între 6 luni și trei ani, timp în care clientul parcurge mai multe etape de tratament și recuperare și este însoțit de o întreagă echipă multidisciplinară. O altă metodă foarte nouă, cu rezultate excelente, este terapia de familie, atât cea ambulatorie, cat și cea rezidențială, care abordează dependența în sistemul familial și nu rupe persoana dependentă de relațiile sale și de mediul de viață.

O altă metodă pe care o folosim și care funcționează este grupul de psihoterapie, format din persoane cu probleme de dependență, codependență și alte probleme emoționale, având scopul de a destigmatiza și de a normaliza relațiile persoanelor dependente și codependente cu cei din jur.

Psihologii atrag atenția că un dependent afectează emoțional cel puțin șapte persoane. De ce e importantă terapia și pentru familie?

Membrii familiei, ca și persoana cu dependență, trec prin multă suferință, prin depresie și demotivare, prin autoînvinovățire. Terapia pentru familie are rol de suport emoțional, rol de destigmatizare a persoanei cu dependență și de modificare a tiparelor de interacțiune disfuncționale, de a oferi familiei informații despre afecțiune, precum și un plan coerent de tratament și intervenție.

Și nu în ultimul rând, oferă confortul de a nu mai fi singur și neajutorat în fața unei probleme atât de grele și grave, care pare de nerezolvat. Oferă colaborare și sprijin, deci crește gradul de siguranță și încrederea că sunt și soluții la o problemă veche, grea, aparent fără rezolvare.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Cris Ardelean

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje