Prof. Dr. Gheorghe Peltecu: „Excesul operațiilor cezariene fără o indicație medicală a început să își arate efectele nocive”

11.08.2023, 11:37 . Actualizat 11.08.2023, 15:18

Dacă îți faci timp să cauți mai multe informații despre doctorul Gheorghe Peltecu, cred că e foarte posibil să descoperi un medic așa cum ne dorim cu toții să întâlnim.
Este specialist în obstetrică-ginecologie, profesor universitar și doctor în științe medicale; cu peste 35 de ani de experiență în care a acumulat competențe în ginecologie oncologică, chirurgie laparoscopică și chirurgie oncologică mamară. Însă, dincolo de aceste date impresionante în sine, Gheorghe Peltecu este un profesionist care își privește domeniul cu dedicație, onestitate și dorință de a aduce performanța medicală și în spitalele din România.

Vă propun să facem un arc înapoi în timp și să ne spuneți ce v-a atras spre medicină? Ce resort invizibil v-a adus în fața acestui drum profesional atât de anevoios?
Lecturile din adolescență legate de viața medicilor, pasiunea pentru biologie și o atracție căreia nu i-am gasit o explicație concretă. Asta am simțit, că îmi va plăcea ca profesie pentru o viață. De fapt acest stil de a alege l-am aplicat întotdeauna în viață: am făcut ce mi-a plăcut.

Ce calități căutați la tinerii medici din jurul dumneavoastră? Poți face performanță în medicină dacă nu ai vocație?
În primul rând să aibă o educație de bază bună, să fie altruiști, să fie muncitori, să le placă specialitatea aleasă, să dorească să fie antrenați pentru a face performanță, să aibă caracter. Cu timpul, mi-am dat seama că ultima cerință este și cea mai volatilă și cea mai dificil de intuit.

Cât de mult contează mentoratul în medicină?
Este esențial. Medicina este o meserie care se învață. Ai șansa să devii un medic bun, dacă ai un mentor bun. Mentorul te învață un mod de gândire, de relaționare cu pacientul și de respect al acestuia, te învață meseria practică, te protejează și te ajută în cazurile dificile, îți contureză traseul profesional și academic, te face cunoscut în lumea medicală. Ajung medici buni cei care au un mentor bun. Mentoratul este necesar și în educația medicală prin simulare.

Cum vă raportați la istoria chirurgiei românești? Ce modele aveți? Ce ar trebui să știe publicul larg despre istoria acestui domeniu?
În România, personalitatea chirurgicală care m-a impresionat cel mai mult a fost profesorul Juvara, alături de care am lucrat și care s-a îngrijit de orientarea mea profesională. Pot spune că este unul din cei doi mari profesori care m-au îndrumat către ginecologie. Când cochetam cu alegerea chirurgiei ca specialitate, profesorul Juvara mi-a spus: 'Ia ginecologie, că este pădure virgină, și cu chirurgia învațată la mine vei face mult mai mult.' Profesorul Juvara era un mare chirurg și clinician. Profesorul Dan Alessandrescu m-a impresionat prin talentul său de clinician, obstetrician, chirurg, profund cunoscător al biologiei, un spirit renascentist. El a deschis drumuri noi ale specialității. El m-a facut să îmi placă specialitatea. Asemenea profesorului Juvara, mi-a fost mentor. Aș dori să-l menționez și pe profesorul de medicină internă, Radu Păun, care s-a ocupat îndeaproape de formarea mea în stagiul de medicină internă pe care l-am făcut la Cantacuzino. El îmi spunea: „Un bun chirurg trebuie să știe și medicina internă.' Pentru chirurgia de urgență aș dori să îl reamintesc pe profesorul Marian Ciurel.
După 1990, când am putut ieși din România, cea mai puternică influență profesională și de mentorat am resimțit-o în perioada petrecută la Clinica Mayo, Rochester (Minnesota). Ea a fost definitorie pentru modelul pe care l-am creat în Filantropia. Toate stagiile mele profesionale au fost bogate în experiențe profesionale și umane (Lausanne, Lyon, Stellenbosch-Africa de sud, New York – Memorial Sloane Kettering, Karolinska, Viena, Londra)

Ce are excepțional pentru dumneavoastră chirurgia ginecologică?
Desprinderea sa de chirurgia generală și evoluția pe un drum propriu, din care s-au dezvoltat apoi alte subspecialități: chirurgia ginecologică oncologică, chirurgia ginecologică minim invazivă, uroginecologia. Astăzi acestea sunt subspecialități ale chirurgiei ginecologice, care trebuie recunoscute ca subspecialități și nu competențe oferite după un stagiu formal. Iar tinerii ginecologi trebuie încurajați să se supraspecializeze pentru a crește calitatea serviciilor oferite.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Claudiu Bleonț regretă că și-a jignit fetița la Premiile Gopo 2025, chiar pe scenă: „Este lumina mea, motivul pentru care vreau să fiu un om mai bun”

Care sunt provocările acestui domeniu?
Supraspecializarea. Volumul de cunoștiințe și câștigarea abilităților profesionale au devenit atât de mari încât restrângerea ariei – adică supraspecializarea – este singura cale de a ieși învingător și de a fi mai bun.

Sunteți specialist în oncologie ginecologică, ce ați vrea să știe fiecare pacient despre maladiile pe care le tratați – în ceea ce privește măsurile de prevenție, semnale timpurii de alarmă etc.?
Educația medicală făcută cu ocazia consultului medical este o ocazie de a transmite pacientelor sfaturi de prevenție utile. Colaborarea medicilor cu media, într-un stil cât mai profesionist, are beneficii importante. Implicarea media în difuzarea mesajelor medicale de prevenție (de exemplu – vaccinarea HPV, screening-ul cancerului de col sau sân) trebuie să facă parte din politica sanitară a unei țări. Educația pentru sănătate este o modalitate ieftină și eficientă de a avea o populație sănătoasă.

Auzim foarte multe femei care sunt îndrumate de medici să nască prin cezariană, chiar dacă nu există riscuri etc. Este nașterea prin cezariană cea mai bună soluție?
NU. Maturitatea și etica profesiei recomandă operația cezariană doar în cazul indicațiilor medicale. Excesul operațiilor cezariene fără o indicație medicală a început să își arate efectele nocive: placenta cu aderență anormală. Aceasta se poate însoți de complicații severe în timpul sarcinii și la naștere, care constau în hemoragii, risc fetal și riscul histerectomiei post-operației cezariană. Obstetricienii trebuie să militeze responsabil pentru reîntoarcerea la conceptul de naștere vaginală și la cunoașterea beneficiilor anesteziei peridurale pentru a înlătura teama de durere, element determinant pentru gravide în opțiunea pentru cezariană.

Mulți pacienți se tem de spitalele de stat din România. Este o teamă justificată? Ce îi sfătuiți?
Nu pot vorbi de toate spitalele publice din România. Pot vorbi despre Filantropia, care este un spital cu cele mai bune servicii medicale și hoteliere.

Meseria de medic este extrem de solicitantă, dar dumneavostră i-ați adăugat și responsabilități manageriale, timp de ani de zile la Spitalul Filantropia din Capitală, cum s-au împăcat cele două atribuții ale dumneavoastră?
S-au împletit armonios. Au necesitat timp, inspirație, devotament, dorință de performanță și de a crea o dezvoltare echilibrată a resurselor materiale (dotare cu aparatură) și umane (formarea echipei medicale). Aproape întreaga echipă medicală ginecologică a fost formată de mine. Ginecologii au fost selectați din rezidențiat, au fost trimiși la specializare în centre din Europa Occidentală și au fost admiși prin concurs doar după acest parcurs în care s-au supraspecializat în domenii pe care eu le alesesem pentru a crea o structură complexă a spitalului Filantropia: centru de sănătate al femeii. De asemenea, am selectat membrii celorlalte specialități din spital. Este o echipă tânără. Am avut și avantajul de a putea conduce spitalul un număr mare de ani pentru a-mi putea realiza proiectul visat.

Ați realizat numeroase stagii de perfecționare în străinătate. Ce standarde, proceduri, cunoștințe descoperite acolo ați vrea să întâlniți la scară largă și în spitalele din România?
Practicarea specialității după protocoale care să fie respectate de tot personalul, să devină o atitudine firească. Spiritul de echipă și empatia să fie firești. Educația medicală continuă să fie o preocupare permanentă. Dorința de performanță în afirmarea spitalului să fie mereu prezentă. Crearea de servicii/compartimente/departamente supraspecializate care să evalueze cazurile deosebite la standarde ridicate. Recrutarea medicilor și a asistentelor să se facă pe criterii strict profesionale, eliminând interferențe politice sau relaționale.

Ați fost vreodată tentat să profesați în afara țării, așa cum fac mulți medici?
Da. După 1990. M-au determinat să gândesc astfel, haosul, lipsa oricărei perspective de schimbare în bine, de deschidere spre medicina occidentală.

Dincolo de cunoștințe despre maladii și tratamente, pacienții au nevoie din partea medicilor și de empatie și comunicare. Cum se poate realiza asta?
Prin educație. Atât în familie, în școală, dar mai ales din partea unui mentor.

Ce vă doriți pentru viitorul medicinei din România?
O valorizare reală, mai mare, a sănătații prin prisma societății și a politicului. O preocupare mare pentru creșterea calității educației în sistemul medical (studenți în facultăți, rezidenți în spitale). Selecția pe criterii de meritocrație, fără interferențe politice sau relaționale. Astfel s-ar stopa plecările mari de tineri medici și absolvenți, cei mai mulți valoroși, către Europa Occidentală și Statele Unite. Azi, România, care are mii de studenți la Medicină, ajunge să nu își poată asigura necesarul de medici.

Dumneavostră ce hobby-uri aveți, domnule Profesor?
Ciclism (șosea, mounting bike), caiac, înot, schi alpin, wake-boarding. De curând am descoperit navigația (sailing) pe care aș dori să o învăț.

Claudiu Bleonț: Pentru mine Sorescu în poezie este cum e Brâncuși pentru sculptură'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro