Pe 7 august o prăznuim pe Sfânta Teodora de la Sihla! Multe românce poartă numele ei

Astăzi este o sărbătoare importantă, marcată cu cruce neagră în Calendarul Creştin Ortodox. Sărbătorim o mare sfântă şi multe femei din România poartă numele ei.

Pe data de 7 august, în fiecare an, o prăznuim pe Sfânta Teodora de la Sihla. Ea a fost prima româncă trecută în rândul sfinţilor. Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în secolul al XVII-lea în satul Vânători, Moldova. După ce și-a părăsit soțul, Teodora a ales viața monahală, retrăgându-se în munții Neamțului, în zona cunoscută astăzi ca Sihla. Acolo a dus o viață de asceză și rugăciune intensă, petrecând mult timp într-o peșteră. Este sărbătorită pe 7 august de către Biserica Ortodoxă Română.

Cine a fost Sfânta Teodora de la Sihla?

Cuvioasa Teodora fost fiica lui Ştefan Joldea, armaş, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamţului. Ştefan Joldea a trăit în comuna Vânători-Neamţ şi a avut două fiice pe Marghita (Marghiolita) şi pe Teodora. Aceasta din urmă s-a căsătorit cu Elefterie, dar, nu după mult timp ea a ales viaţa călugărească la Mănăstirea Vărzăreşti, şi de acolo retrăgându-se la pustie în Munţii Buzăului. Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului. Cuvioasa Teodora a devenit ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena s-a retras în Munţii Buzăului împreună cu Sfânta Teodora şi cu câteva maici. După zece ani de nevoinţă în Munţii Buzăului, a ajuns în Munţii Neamţului.

Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, a dus-o pe Teodora în părţile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. Acolo a rămas singură, numai cu Hristos, şi a petrecut mulţi ani în cea mai aspră nevoinţă pustnicească, la sfârşitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla încă nu luase fiinţă. Pădurile din împrejurimi adăposteau numeroşi pustnici.

După un timp, Cuvioasa Teodora s-a mutat din chilie în peştera de alături, unde a rămas până la sfârșitul zilelor sale. Acolo ea a trăit în post şi rugăciune, pentru ea şi pentru toată lumea. Puţina hrană şi-o procura, fie din fructele din pădure, fie mai ales dintr-un fel de iederă, ce creşte până azi pe stâncile Sihlei, numită „iarbă dulce' sau „măcrişul Sfintei Teodora'.

După moartea ieroschimonahului Pavel, timp de câţiva ani, nu a mai ştiut nimeni de existenţa ei. Tradiţia spune că preoții Sihăstriei observau cum păsările intrau pe geam şi culegeau fărâmituri de pâine de pe masă, cu care zburau spre Munţii Sihlei spre peștera Teodorei. Doi fraţi din Sihăstria s-au dus să o vadă pe Teodora cum e învăluită într-o lumină de foc. Sfânta le-a mărturisit acestora că Îl rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, să îi trimită un preot care să o împărtăşească, întrucât simţea că trebuie să plece în curând la Hristos. Cei doi fraţi l-au adus pe ieromonahul Antonie, însoţit de diaconul Lavrentie. După ce şi-a mărturisit păcatele şi a fost împărtăşită cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora şi-a ridicat privirile spre cer. A rostit cuvintele „Slavă Ţie Doamne pentru toate', apoi şi-a dat duhul.

Preoții i-au citit toată rânduiala parastasului, apoi au aşezat sfântul ei trup în mijlocul peşterii, unde a stat multă vreme. După mulţi ani ieromonahul Elefterie, cel care i-a fost soț Teodorei, auzind de toate acestea s-a retras la Mănăstirea Secu şi de aici la Sihla, pentru a fi cât mai aproape de aceea care i-a fost soţie şi povăţuitoare duhovnicească. A trăit tot sub stâncile Sihlei, rugându-se lui Dumnezeu ziua şi noaptea. După ce a murit, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul.

Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră, până după anul 1830. Atunci familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi a zidit o biserica nouă, la moşia familiei din satul Miclăușeni – Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici să se închine sfintei. Dar în anul 1856, în timpul ocupaţiei ruseşti, moaştele Sfintei Teodora au ajuns la Mănăstirea Lavra Pecerska din Kiev, unde sfânta este venerată cu numele de Sfânta Teodora din Carpaţi.

Pe data de 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut şi proclamat în mod solemn sfinţenia Cuvioasei Teodora de la Sihla. Astfel a fost stabilită data de 7 august, ca zi de prăznuire a Sfintei Teodora.

Citește și:

Schimbarea la faţă: rugăciune pentru împlinirea dorinţelor

Preotul Constantin Necula, despre femeile care se machiază: „Machiajul este consecința unui complex, iar complexele au la bază păcate'

Pe 1 august Biserica Ortodoxă marchează începutul Postului Adormirii Maicii Domnului! Ce simbolizează această zi

Ce se întâmplă cu pensia Nadiei Comăneci după decizia de recalculare. Iată câți bani primește lunar de la statul român

Citește și următorul articol:

Schimbarea la faţă: rugăciune pentru împlinirea dorinţelor