Pavel Bartoș: “Ai încurcat-o! Pegătește-te să fii șocat…”

Prezentator TV, actor de teatru şi de film şi regizor de scurtmetraj, Pavel Bartoş este, la cei 47 de ani ai săi, un adevărat star deși nu recunoaște… Nu neapărat din modestie, ci din conștiința faptului că despre valoarea ta vorbesc faptele tale artistice, nu opiniile media. Actor cu principii și disciplină, Pavel știe că nonconformismul său este de fapt o carte de vizită și că viața devine deseori mai ușoară și pentru tine și pentru ceilalți atunci când soarta te-a hărăzit cu talent și când ai simțul umorului la tine. Pavel Bartoș, în Avantaje, despre naturalețea unui „one man show', vedetism și celebritatea în Japonia, ori despre cum să fii președinte, „alimentarist', sau un adevărat alintat al sorții.

filmul-ramon-1SeparatorVEZI FOTOPOZA 1 / 4

Ești un actor foarte prezent în spațiul virtual. Crezi că online-ul este viitorul teatrului?
Doamne ferește! În niciun caz. Eu cred că emoția pe care o ai pe scenă, în schimbul direct cu spectatorii, nu se poate egala prin nicio acțiune virtuală. Ceea ce trăiești în clipa respectivă, în seara spectacolului, în contactul cu publicul, este de neegalat. De aceea nu cred ca va dispărea vreodată teatrul, pentru că acel tip de emoție nu poate fi înlocuit cu nimic altceva.

Trăiești într-o familie înconjurat de frumusețe, soția ta, Anca și cele trei fete, Eva, Rita şi Sofia. Ești deci un feminist?
Așa a vrut Dumnezeu, să fiu înconjurat de fete. Unii ar zice că este foarte greu, eu zic că sunt un alintat al sorții.

Fetele tale ți-au moștenit talentul?
Toate au o latură artistică, numai că primele două se pare că nu își doresc să meargă în direcția asta. Cea mare e stu­den­tă la Drept, mijlocia vrea să meargă la facultatea de Arhitectură, tot o formă de artă până la urmă. La cea mică cred că sunt cele mai mari șanse, dar niciodată nu se știe. Timpul le va regla pe toate, noi încercăm să le oferim opțiuni în viață, iar ele să decidă atunci când va veni timpul.

Apropo de creșterea copiilor, care sunt principiile de viață învățate de la părinți de la care nu te-ai abătut niciodată?
Să-i respecți pe cei din jur și să nu faci niciodată ceva ce ție nu ți-ar plăcea. În plus, că nu ți se cuvine nimic în viață, pentru toate trebuie să muncești.

Dar cele pe care societatea te-a făcut să le încalci, deși n-ai fi vrut?
La un moment dat, în anumite contexte, cu toții facem niște mici compromisuri, important este ca ele să nu fie principiale. Este foarte important ca prin acțiunile tale să nu faci rău altcuiva. Asta mi se pare legea de bază. Și eu mai am un principiu: să trăiască și capra vecinului.

În copilărie te visai, actor, pilot, milionar?
Când eram copil mă visam pur și simplu lucrător la alimentară, pentru că nu-mi plăcea să stau la rând. Sau, de exemplu, când mă durea măseaua sau avem un alt tip de durere, mă gândeam cum e să fii președinte. Credeam că dacă ești președinte vine doctorul și rezolvă problema fără dureri, rapid.

Cât de des joacă teatru actorii în viața de zi cu zi?
Ideal ar fi să nu joace deloc teatru în viața de zi cu zi. Cred în naturalețe, în orice ipostază, nu cred că scena ar trebui să se confunde cu viața. Bineînțeles, atunci când ești pus în pielea unui personaj, doar în acele momente să joci. Acum, dacă în timp se leagă câte ceva și mici caracteristici dintr-un personaj își pun amprenta asupra personalității unui om, e altceva. Dar important e să nu pleci acasă cu personajul de pe scenă. Marele noroc al actorului este că în minutele de pe scenă este un alt om. Este o defulare la care cred că toți visează la un moment dat, să fie altcineva și să acționeze ca atare, pentru o scurtă perioadă de timp, desigur.

Fiecare domeniu îți dezvoltă anumite abilitați. Care sunt cele pe care nu crezi că le-ai fi avut dacă nu ai fi devenit actor?
În primul rând este abilitatea de a gestiona mulțimi, oameni care te admiră. Dacă nu eram actor sau prezentator tv, nu aveam cum să fac treaba asta, nu m-am născut cu ea. O alta este aceea de a duce la capăt orice lucru început, indiferent de situație. E clar că teatrul te disciplinează, trebuie să fii punctual și mereu pregătit. Atunci când mergi la o întâlnire sau la o repetiție, trebuie să fii cu temele făcute.

Ce cântăreşte cel mai greu în a fi un bun prezentator la Vocea României și Românii au talent?
Sunt două lucruri diferite. La Românii au talent e un loc de joacă al meu și al lui Smiley, așa cum de multe ori zicem. Suntem amândoi și putem face cam tot ce ne trece prin minte. Dar și atunci când trebuie să fim serioși, suntem foarte serioși. La Vocea României sunt singur și trebuie să gestionez atât emoțiile, stările concurenților și, mai ales, ale susținătorilor, dar și relațiile dintre antrenori.

Dacă viața ta ar fi pusă în scenă cine ar fi potrivit să te interpreteze?
Această întrebare vine cu multă bucurie, pentru că pe 18 și 19 noiembrie am un One man aproape show la teatrul Odeon, un spectacol autobiografic, în care eu îmi joc propriul rol. Așadar, cu drag vă invit la teatrul Odeon. Veți vedea un Pavel așa cum e de când s-a născut până acum. E un spectacol în care multă lume se va regăsi, cu umor și cu emoție, un spectacol interactiv despre decizii bune sau rele, despre iubiri sau neiubiri… despre viață. Mesajul este unul foarte optimist: avem o singură viață, hai să o trăim din plin!

Toți avem momente de introspecție. Cum te analizezi tu ca persoană, ce-ți place și ce nu, la tine?
În anumite situații încerc să-mi pun aceste întrebări: ce am greșit într-o anumită situație? Nu în general în viață, pentru că nu mai poți repara chiar orice. Sau să zic că dacă aș fi avut la 20 de ani mintea pe care o am acum… Nu. Doar când sunt pus în fața unei provocări să-mi dau seama ce aș putea face mai bine sau ce am greșit eu ca să îndrept și să văd dacă se poate face altfel. În general am învățat asta. Înainte de a da vina pe alții, trebuie să dai vina pe tine, să vezi tu cu ce ai greșit și ce puteai face mai bine. Așa și cei din jur se analizează mult mai ușor.

Cum i-ai descrie internetul unei persoane revenite dintr-o comă de vreo 30 de ani?
Ai încurcat-o, pregătește-te să fii șocat! :)) Cred că ar fi un șoc, s-ar muta în vârful muntelui. (râde)

Ca actor, dacă ar trebui să renunți la unul dintre simțurile tale, la care ai renunța?
N-aș putea renunța. Toate simțurile pe care le-am dobândit m-au făcut să fiu actorul care sunt acum. Nu poți renunța la bunul simț, la simțul măsurii și așa mai departe. Cu bune, cu rele, sunt suma acestor simțuri, așa că nu aș putea renunța la vreunul dintre ele.

Care sunt avantajele pe care le are un actor de calibru?
Avantajele pe care le are un actor sunt că poate fi în general mai multe personaje, personalități, într-o viață, fără să zică lumea că ești nebun. Am acest noroc, că pot fi pe scenă un alt personaj. E un fel și de terapie pentru mine, pentru suflet, îmi face bine lucrul ăsta. Ca în orice meserie, există și dezavantaje. Nu ai atât de mult timp pentru cei dragi ție, pentru că se muncește mult în meseria asta, avem repetiții, filmări, turnee, spectacole etc.

Spune-mi care este cel mai amuzant moment din viața ta?
Amuzante au fost foarte multe, zilnic mi se întâmplă câte unul. Ultimul moment amuzant a fost la Disneyland. Acolo, tot timpul stai la coadă la o prințesă, la un personaj. Oamenii stau la coadă pentru că știu sigur că urmează să vadă pe cineva, pe Mickey Mouse, Rapunzel, Cenușăreasa. La finalul unei zile de Disneyland, ne-am oprit să mâncăm ceva. La un moment dat, a venit la noi un grup de români, să facem o poză împreună. Eu am zis da, bineînțeles, însă după câteva minute începuse să se formeze o adevărată coadă la care se tot adăugau oameni care întrebau cine urmează să vină.
Răspunsul românilor era: Pavel Bartoș. Și uimirea străinilor care așteptau: Cine e Pavel Bartoș?! Unii dintre ei au plecat, dar asiaticii au rămas, au zis că dacă e a big Romanian star', trebuie să rămână și ei. Fetele mele, când au văzut că făceam poze și cu asiaticii, mă tot întrebau dacă sunt cunoscut și prin Japonia.

Ce schimbări aduce în propriile tale ierarhii, statutul de vedetă?
Niciodată nu mă raportez la mine ca la o vedetă. Mă raportez ca la un actor care este iubit, popular. Acest lucru îmi confirmă mie că ceea ce fac este plăcut de către oameni. În esență, cam ăsta este rolul meseriei noastre, vrei prin ceea ce faci să bucuri oamenii. Treaba asta îți dă foarte mare încredere să faci mai departe ceea ce faci, pentru că bucuri. În momentul în care începi să te raportezi la tine ca la o vedetă, se produce declicul. Eu mă consider în orice minut, clipă a vieții mele, un om foarte normal. Nu m-a schimbat cu nimic faptul că sunt popular. Eu am o profesie clară, sunt actor, iar munca mea bucură oameni.

Care ar fi definiţia emoţiei?
Ceva ce este înăuntrul nostru, al tuturor, și pe care de fiecare dată așteptăm să-l scoatem la iveală. Din păcate, ne dăm atât de puține șanse să arătăm acest tip de sentiment, încât la un moment dat putem începe să suferim. Eu sunt un om care-și pune sufletul pe tavă în fiecare spectacol, în fiecare lucru pe care-l fac, iar atunci îmi permit să îmi dezvălui emoțiile. Și acum le am, la vârsta asta, dar am învățat să le fac constructive. Emoția te face să fii uman, natural, să te țină pe linia bună. Doar roboții nu au emoții.

Se spune că nu ai uitat niciodată o replică. Nu e adevărat, nu-i așa?
Am uitat, dar tot datorită experienței am fost pregătit pentru astfel de situații și am găsit resursele necesare să revin la liman, fără să-și dea seama spectatorul. La fel mi s-a întâmplat și-n televiziune să mă bâlbâi, de exemplu. Dar nu mă sperii, asta e, se poate întâmpla. Nu e rău în a greși, important e să fii natural, să-ți asumi.

Ai un mecanism special al memorării?
Am o memorie vizuală foarte bună. Rețin foarte mult în imagini, rețin pagini. În general, ca să memorez foarte bine și repede, memorez în situații.

Ce personaj din teatru îți place?
Am învățat în timp să îmi placă orice personaj care mi se oferă. Ne gândim că personajul x sau y ni se potrivește, tot timpul tânjim la el, și când ni se oferă se întâmplă să nu iasă foarte bine, să fie un rateu. Dacă vreau să fac un rol anume, atunci fac în așa fel încât să aduc toate energiile și resursele înspre acel lucru. Cum a fost și cu filmul Ramon. Mi-am dorit foarte mult să-l fac, dar mi-au trebuit 5 ani să adun toate resursele, toți oamenii, ca să pot face ceea ce mi-am dorit.

Te-ai gândit vreodată să scrii o piesă de teatru sau scenariu de film?
Da, am scris. Primul scenariu de scurtmetraj făcut de mine – Romanian Tradition, al doilea este lungmetrajul Ramon, făcut după o idee a mea, pusă în practică împreună cu Anghel Damian și Jesus del Cerro. Acum spectacolul de la teatru, One man aproape show', după un scenariu scris de mine. Și mai am încă 3-4 în minte.

Dacă ar fi să alegi: teatru sau tv?
Am mai fost întrebat acest lucru, dar nu pot alege. E ca și cum ai alege între copilul mic și cel mare. E adevărat că teatrul este prima mea mare iubire și că datorită teatrului mi s-au întâmplat toate lucrurile bune, de a participa la castinguri pentru filme, de a lucra în televiziune etc. Dar iubesc la fel de mult televiziunea, filmul.

Cum simți publicul din sală? Îți adaptezi jocul în funcție de el?
Da, e foarte important. Nu poți imita ce ai făcut înainte cu o seară sau înainte cu două seri. E în funcție de ce se întâmplă în seara respectivă, de cum e publicul, cum reacționează, dacă este mai tăcut, mai efervescent. Ești în fiecare seară altfel, raportat la contextul respectiv. Asta e minunat la teatru, că de fiecare dată joci altfel, în funcție de public.

De ce actoria este considerată una dintre cele mai grele meserii?
Implică mult suflet, este meseria în care îți pui sufletul cel mai la vedere. Este foarte ușor să-ți calce cineva pe el, dacă vrea să fie rău. Actorii sunt foarte fragili din cauza asta, pentru că ei își pun sufletul pe tavă.

Cum merg pregătirile pentru Ramon'?
Suntem pe ultima sută de metri, suntem deja la efecte speciale și la colorizare. Acum ne pregătim să lansăm trailerul și videoclipul pentru piesa scrisă de Smiley. Iar pe 3 februarie 2023 să-l lansăm oficial în cinematografe. Am avut deja vizionări cu oameni care nu sunt din domeniu și au fost foarte încântați. Se râde mult, e foarte multă emoție, un film foarte optimist, vesel. Vezi multă bunătate în el, o să pleci cu o stare foarte plăcută de la film.

Liviu Teodorescu & Iulia: o iubire pentru totdeauna

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
substantial.ro
Publicitate
CSID
Kudika
Descopera.ro
Unica.ro
Retete
Baby
Life.ro
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Trending news
Mai multe din Interviurile Avantaje