Părintele Vasile Ioana: „Iubești atât de mult cât ești capabil să dăruiești”

Părintele Vasile Ioana este unul dintre cele mai cunoscute fețe bisericești de la noi. Sfinția Sa a vorbit cu multă căldură, în interviul pentru revista Avantaje, despre importanța iubirii în viețile noastre de familie.

Părintele Vasile Ioana răspândește cuvântul lui Dumnezeu nu doar în biserica „Sfântul Nicolae dintr-o zi', din București, pe care o păstorește, ci și în intervențiile de la TV și radio, iar mai nou prin „Cartea familiei', apărută la Editura Bookzone. Datorită persoanelor care vin la spovedit, părintele a învățat să înțeleagă sufletul omului. Cuvintele sale despre familie, despre relația cu bunicii, precum și cu propriii băieți
îți vor ajunge, cu siguranță, la suflet.

Dintre toate subiectele pe care le-ați abordat de-a lungul timpului, în predici, dar și în aparițiile TV, cum ați ajuns să vă opriți asupra celui legat de familie?

Personal, consider că familia este ultimul bastion în lupta pentru normalitate. Cei care au văzut filmul Dont Look Up au observat că la final se prezintă binele și răul. Personajul principal vine acasă și darul cel mai important pe care vrea să și-l facă înainte să moară, pentru că toți știau că vor muri în film, este să stea la masă, în familie, de vorbă unul cu altul, povestind. Această imagine arată că idealul fiecărui om de pe acest pământ este acela de a trăi fericit în familia lui, cu relații sănătoase. O familie ideală este aceea în care tronează relațiile frumoase și cuvintele frumoase, aprecierile, darurile, surprizele, glumele, starea de bine, râsul, joaca, toate acestea sunt ingredientele unei familii cu valori. Este esențial ca în familie să ai un cântec al familiei, să găsești jocuri și activități comune, gătit, ieșit împreună – ele generează o stare de stabilitate emoțională de care toți avem atâta nevoie.

Personal, în copilăria mea, am avut experiențe contrastante. Pe de o parte, a existat un divorț, tatăl fiind alcoolic, mama n-a mai putut ține acea căsnicie. Au existat violențe fizice, a existat durere, suferință. Astfel, am încercat să-mi iert tatăl pentru suferințele pricinuite, încercând eu însumi să îmi construiesc o familie așa cum nu am avut. Tot ceea ce mi-a lipsit în copilărie am încercat să construiesc în familia mea nouă. Am avut experiența lui „așa nu' și acest lucru, în sine, m-a motivat să-mi doresc să am o familie frumoasă. Într-o zi, fiul meu, Matei a venit de la școală și mi-a zis, nu-i așa, tata, că tu nu vei divorța niciodată de mama? I-am spus, sigur că vom face fiecare dintre noi maximul pentru a păstra familia întreagă și pentru ca tu să trăiești în bucuria celor doi părinți.

Copiii care aveau părinții divorțați erau nefericiți pentru că nu-i puteau vedea pe ambii părinți. Pierderea era foarte mare, pentru că nu mai era modelul mamei și al tatălui împreună. În numele acestui ideal, ar trebui ca fiecare dintre cei doi să facă jertfe reale, pe altarul familiei întregi, al echilibrului din familie. Încerc să-i ajut pe oameni să fie uniți și înainte de a lua decizia de a rupe un cuplu să se gândească la consecințe, care sunt incomensurabile pentru copii. Când devin adulți, aceștia cară după ei suferințele pricinuite de trecerea printr-un divorț. Echilibrul din familie ar trebui să fie primul între preocupările formatorilor de opinie. Aceștia ar trebui să vorbească mai des despre echilibrul și pacea din familie. Dacă ai o familie solidă, ai o familie frumoasă și vei avea multă putere de sacrificiu la maturitate. Vei înțelege că starea ta de bine vine din acel sacrificiu pe care tu l-ai văzut în copilărie la părinții tăi.

Apropo de carte și de prezentarea făcută acesteia, există iubire fără jertfă?

Nu există, pentru că oamenii nu sunt perfecți. Contrabalansarea păcatului inițial, săvârșit de Adam și Eva, s-a înfăptuit prin jertfă – Iisus s-a jertfit pentru păcatul făcut de protopărinți. Așadar, echilibrul vine din jertfă, prin iertare și din disponibilitate de a-l salva pe aproapele tău. Dacă-l iubești, îl ierți. Puterea dragostei se vede atunci când celălalt cade. Jertfa nu ar trebui să fie doar a unuia. Întâlnesc multe familii în care bărbatul se implică prea puțin în munca din casă. Firesc ar fi ca munca, jertfa să fie împărțită în mod egal.

Noblețea jertfei este atunci când apare suferința: imaginea bătrânilor care se sprijină unul pe altul sau a soției care își duce soțul într-un cărucior este extraor­dinară. Imaginile cu oameni care se jertfesc pentru persoana iubită ar trebui să fie pe desktopurile tinerilor de astăzi. Modelul este dat de Iisus Hristos, cel care s-a jertfit pentru noi, ca nouă să ne fie astăzi bine, să ne elibereze din păcat. Militez pentru egalitatea dintre cei doi, pentru susținerea și sprijinirea unuia de către celălalt și pentru împărtășirea bucuriilor, a eforturilor, a tristeților, a tot ceea ce înseamnă experiențele din familie. Nu există mai mare sau mai mic, ci o unitate perfectă și o complementa­ritate. E important să ne asumăm rolurile pe care le-am primit de la Dumnezeu. Iubești atât de mult cât ești capabil să te dăruiești. De-atâta fericire ești vrednic, de câte suferințe ești capabil să suporți. Asta este măsura. Jefta în asumare aduce bucuria la final.

Ce sfaturi le dați tinerilor care vă anunță că urmează să aibă un copil?

Venirea unui copil în cuplu schimbă radical relația dintre cei doi. Apare jertfa, apare renunțarea la sine sau la nevoile proprii și renunțarea aceasta se face în favoarea celuilalt. Apariția unui copil este testul de anduranță al relației de cuplu, un examen de încredere. Datorită schimbărilor generate de jertfa de a fi mamă, unii soți se depărtează unul de altul, pentru că nu pot găsi căi de a trece peste ușoara distanță dintre cei doi. Uneori, bărbatul, nematurizat complet, încearcă să fugă din cuplu, să caute plăceri imediate în altă parte. Rezolvarea poate veni din partea soțului, care să fie trup și suflet alături de proaspăta mămică, iar aceasta să simtă jertfa soțului. Atunci când copilul vede și modelul mamei, și modelul tatălui, se dezvoltă armonios. O altă rezolvare este dinspre mamă către soț, prin disponibilitatea ei la o relație strânsă, în condițiile în care e mai greu să menții acest lucru, dacă soțul simte că soției îi pasă de el și de nevoile lui, la fel și viceversa. Fiecare trebuie să simtă că celuilalt îi pasă. Astfel, creșterea copilului nu mai e o povară, când e susținută de cei doi. De acum încolo are rol dublu și trebuie să-și asume acest lucru și să facă fiecare maximul.

Mulți părinți se plâng de faptul că adolescenții, în special, nu mai comunică la fel de mult cu ei, se retrag în camerele lor, preferă compania prietenilor. Cum ar trebui abordată această perioadă?

Adolescenții se izolează de adulți, de cei în vârstă pentru că observă la persoanele mature ipocrizie, fățărnicie, dublă măsură și, în general, păcatele adulților smintesc adolescenții. De aceea, aceștia se izolează. Ei văd uneori cum părinții una spun și alta fac, cum au dublă măsură, și astfel asta îi depărtează, pentru că ei nu mai sunt acum copii, să nu observe realitățile neplăcute ale familiei.

Acest lucru aduce o stare de panică în mame, în părinți. Soluția ar fi ca părinții să dezvolte o prietenie sinceră și curată cu adolescentul și, ca în orice relație frumoasă, părintele ar trebui să-și ceară scuze. Dacă uneori părintele ridică tonul, vorbește pe un ton aspru, imediat ar trebui să se îndrepte către adolescent și să-și ceară scuze. Astfel, copiii văd sinceritate și deschidere și ei înșiși se deschid. Adulții greșesc enorm când fac diferențe între frați, când se focusează mai mult pe unul dintre copii. Dacă vrem să avem relații bune cu adolescenții, ar trebui să cultivăm bucuria, prietenia, veselia în relație. Toate acestea sunt ingredientele unei bune relații cu adolescenții. Important este să fie tratați ca adulții, să simtă că ceea ce spun ei este cu adevărat important.

Cum îi apropiați pe tineri de biserică?

Prin sinceritate, autenticitate și împărtășirea cu deschidere a simțămintelor proprii. Așa vine harul lui Dumnezeu către noi. Când avem deschidere și iubire către oameni, când nu-i judecăm și nu suntem într-o permanentă critică. Când pur și simplu îi iubim pe oameni așa cum sunt. Nesimțindu-se judecat, el se apropie. De multe ori, a existat un tratament dur pe care unele băbuțe din biserică l-au avut cu tinerii. Dacă el se simte judecat, fuge. Efectiv, legătura de prietenie cu un tânăr se face prin cultivarea unei relații frumoase. Eu însumi mă emoționez primul văzând lucrarea lui Dumnezeu în lume. Apoi, tânărul simte emoția mea și o trăiește și el. Tânărul îți simte inima. Credința este un act de iubire și de speranță, așa cum iubirea este un act de încredere și speranță, iar speranța un act de credință în iubire. Tinerii au nevoie de simțire autentică. Credința se simte în inimă și aduce cu ea fapte concrete de iubire. Activitățile filantropice sunt și ele un reper pentru tinerii care vin la biserica mea. Tot ce facem, dezinteresat, aduce oamenii la biserică. Credința este și dorința vie de a avea suflete curate, și acesta este, în sine, un proces spiritual de înduhovnicire. Dacă vede că se simte mai bine, dacă postește puțin, dacă ia Agheasmă, dacă participă la Liturghie, dacă iubește, dacă iartă, dacă nu este gelos, invidios, dacă va cultiva virtuțile în locul păcatelor, tânărul vede rezultate concrete în viața lui și vine.

Parintele Vasile IoanaSeparatorVEZI FOTOPOZA 1 / 3

Sunteți tată a trei băieți. Ce învățați de la băieții dumneavoastră?

Respectul lor pentru efort, singurul premergător sigur al reușitei. I-am învățat de mici, acasă, unde au copilărit, că mai întâi este necesar să-ți faci bine treaba ta și apoi entertainment. Dacă ai teme și ești copil, singura ta treabă este să-ți faci bine temele. Și după te vei putea și distra. Au înțeles că numai dacă faci un efort, vei putea să ai rezultate. Pe mine mă zidește felul în care copilul muncește, dragostea lui pentru muncă, pentru că munca aduce rezultate și încununează viața lui de tânăr. Admir la cei doi copii mari (unul a studiat la Londra, celălalt încă studiază la Oxford University) că acolo, departe de casă, și-au gătit singuri, au fost foarte economi, au avut și au rezultate foarte bune, pentru că au luat în serios studiul. Mulți pun pe primul loc distracția și plăcerile sub toate formele. Acestea n-ar trebui să fie primele în viața. Te vei învăța să iei totul ușor. Viața nu e ușoară, dar e foarte frumoasă, dacă știi să-ți așezi prioritățile. Apreciez și admir asta la copiii mei. Și cel de-al treilea, Matei, face același lucru. E atent la ceea ce are de făcut la școală, e în plutonul fruntaș pentru că pune întâi efortul și apoi jocurile, relaxarea.

Și care credeți că este cea mai valoroasă lecție pe care le-ați predat-o până acum?

Cea mai valoroasă lecție pe care le-am predat-o băieților mei, încă din fragedă pruncie a fost libertatea de-a alege. Nu le-am impus nimic. M-am sfătuit cu ei înainte de alegeri, i-am tratat ca pe adulți și i-am ajutat aleagă matur. Întotdeauna i-am consultat și i-am ajutat să facă alegerile, să înțeleagă că sunt sinteza propriilor lor alegeri și că binele și răul depind de ei însiși. I-am învățat că nimeni nu este vinovat când fac o boacănă, ci că ei trebuie să-și asume, integral, alegerea. La fel și la victorie, la un rezultat bun. Și-au ales profesiile pe care le iubesc, iar asta îi face împliniți. Această lecție am primit-o din Biblie, din Sfânta Scriptură. Dumnezeu ne-a dăruit acest liber arbitru pe care și noi ar trebui să-l dăm mai departe copiilor noștri. Prea des întâlnim părinți care impun copiilor ce meserii să aleagă, un mod de viață. Copiii ar trebui să-și aleagă modul propriu de viețuire, având, desigur, bagajul cunoașterii, educației, pe care tu l-ai așezat în el. Libertatea de alegere naște asumare – vede consecințele, care sunt pe măsură. Responsabilitatea nu vine decât dacă își dorește asta și nimeni nu impune.

Ce moștenire simțiți că v-au lăsat părinții și bunicii? Știu că aceștia din urmă au jucat un rol foarte important în viața dumneavoastră.

Moștenirea este foarte prețioasă, pentru că mi-au oferit încrederea. De câte ori am realizat un lucru bun au făcut asta și mi-au arătat aprecierea lor. Modelul în familia mea a fost negativ, când am trăit dramele nesfârșite dintre mama și tata. Nu reușeam, cinci copii fiind, să-l convingem să renunțe la această patimă care a dus și către moarte. Modelul pozitiv l-am avut de la mama și de la bunici: admiram ceea ce ei făceau. Se rugau în permanență și mi-a venit și mie drag să mă rog. Aveau prezența lui Dumnezeu în tot ceea ce făceau. Se întrebau „Oare îi place lui Dumnezeu ceea ce facem noi acum?' Apreciam la bunica și bunicul că nu luau decizii decât împreună. Mi-au oferit multă dragoste, au avut o anumită pedagogie, în a mă face să înțeleg că greșelile mele pot avea anumite consecințe. Îi iubeam și admiram și asta m-a făcut ca și după moartea lor să fiu într-o comuniune de iubire, știind că sufletele lor sunt acolo, sus. Vorbesc cu ei când îmi e greu, sunt obosit sau depășit de mulțimile de oameni care vin spre mine. Atunci intru în altar, ridic ochii spre cer și spun, „Doamne, ajută-mă! Măicuță, ocrotește-mă! Bunicul, Bunica, știu că sunteți acolo, sus, mijlociți la Dumnezeu ca să am puterea să răspund bine tuturor problemelor cu care oamenii vin la mine!

În final, părinte, ce înseamnă, de fapt, a trăi frumos?

Îmi doresc ca oamenii să trăiască frumos. Ce înseamnă pentru mine asta? A așeza lucrurile la locul lor – așa cum ai un sentiment plăcut atunci când este curat în casă, când fiecare lucru este la locul lui, așa ar trebui să înțeleagă și omul, că a trăi frumos înseamnă a așeza valorile la locul lor. Efortul omului ar trebui să fie de a lucra mai mult la interiorul său. Astăzi trăim într-o societate în care prezentarea în fața celorlalți, în care ce se vede este mai important decât ceea ce nu se vede. Mulți uită de lucrarea lor interioară, a omului tainic, din adâncuri. Cu acel om trebuie purtat un dialog – acel om este frumos sau urât.

Purificarea sufletului e primul pas: prin spovedanie, prin Împărtășanie. Pentru cei care nu merg la biserică, acest lucru s-ar putea realiza printr-o preocupare pentru dezvoltarea personală, prin meditație. Prezența la biserică este un act de libertate – îți alegi singur locul în care vei avea pace. De asemenea, poți să-ți construiești și tu o relație personală cu Dumnezeu. Simțindu-te împăcat cu tine, poți fi împăcat cu ceilalți. Al doilea pas este să cultivi relații de calitate cu oameni de calitate. Legăturile sociale bune sunt importante – familia, prietenii, comunitatea îți dau o stare de bine. Biserica asta face, cultivă relații de comunitate. Obișnuiesc să spun că după Liturghie mai are loc o liturghie: oamenii mai stau de vorbă între ei, pentru că s-au împrietenit în pelerinaje, în curtea bisericii. Fiecare om are sentimentul unei apartenențe.

A trăi în conflict este dăunător sănătății spirituale, de aceea fiecare om ar trebui să înțeleagă că pacea este ingredientul omului longeviv, sănătos la minte și la trup. Viața frumoasă se zidește pe relații frumoase. De asemenea, orice faci să faci cu dragoste. Dacă îți iubești profesia, colegii, vei veni cu drag la serviciu. Să ai hobby-uri, să ai pasiuni, să fii îndrăgostit permanent!

Dacă acum, când citești aceste rânduri, dragă cititorule, poți să spui despre tine că ești îndrăgostit, știu că ești un om fericit. Dacă nu mai ești îndrăgostit de nimic, dacă judeci totul, dacă critici totul și vezi totul urât și rău, atunci viața ta va fi așa cum îți sunt gândurile și atitudinile. Lasă-te să iubești! Ceea ce împiedică asta este invidia, răutatea. Prea mulți oameni sunt astăzi agitați și stresați. Vin de la muncă supărați din cauza faptului că își lasă mintea să gândească răul și primesc ușor răul în mintea lor. Astfel, iubirea pleacă, alungată de răutate și egoism. Așadar, a trăi frumos înseamnă a trăi în pace cu tine și cu aproapele, a cultiva relații de bună calitate cu cei din jur, comunitatea, vecinii, și de a iubi tot ceea ce faci, tot ceea ce este în zona ta existențială: oamenii, natura, profesia.

Interviu realizat de Cătălina Chiricheș
Foto: Bookzone, arhiva personală a Părintelui Vasile Ioana

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
substantial.ro
Publicitate
CSID
Kudika
Descopera.ro
Unica.ro
Retete
Baby
Life.ro
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Trending news
Mai multe din Interviurile Avantaje