INTERVIU Monica Anghel: „Mie îmi place să spun «te iubesc», am nevoie să spun”

22.04.2025, 09:02 . Actualizat 23.04.2025, 18:23

Cu o voce care a cucerit suflete, nu doar scene, Monica Anghel este o artistă care a refuzat să urmeze trendurile de dragul modei. Fiecare pas al ei în cariera muzicală și artistică a fost ghidat de autenticitate și emoție pură, de la primele note cântate sub ochii atenți ai mamei sale până la piesele care ajung să fie simțite „până în măduva oaselor.' Prin muzica sa, Monica nu doar cântă, ci trăiește, transmițând sinceritate și o iubire nemărginită pentru artă și viață. O artistă completă și o femeie care inspiră prin curajul de a rămâne fidelă propriei esențe.

Monica, te-ai născut cu un destin aparte. Vocea ta a uimit chiar și în vremurile când se ajungea foarte greu în eșalonul întâi, pe scenă. Cine te-a descoperit?
Oh, clar cea care m-a descoperit a fost mama pentru că, la vârsta de 3 ani, cântam prin curte – desene animate Heidi – și m-a auzit mama. Atunci și-a dat seama că am talent și s-a ocupat îndeaproape de mine ca să pot ajunge unde am ajuns. Și tata mi-a fost alături, la fel ca întreaga familie. Probabil că am fost privilegiată, pentru că provin dintr-o familie de artiști și nu am auzit acele texte-șablon: „Lasă muzica, găsește-ți o meserie, o profesie serioasă.'

Ai locuit o bună parte din viața ta în cartierul Militari… erai vecina mea. Ori de câte ori ieșeai din casă, lăsai un siaj de admirație în urma ta. Aveai curaj să porți culori fistichii, bijuterii statement, haine altfel, părul altfel – totul era diferit de cum ne obligau „vremurile'. Era cartea ta de vizită, erai tu 100%. Era un spirit de frondă?
M-am simțit bine întotdeauna în pielea mea, doar că cea care s-a ocupat în tot acel timp de vestimentația mea era mama, pentru că mama este designer vestimentar. Asta a făcut o viață întreagă, până acum câțiva ani. Ea mă îmbrăca. Evident că aveam și eu nebuniile mele, dar când spun asta, mă refer la păr – mă tundeam în fel și chip, mă vopseam. Îmi aduc aminte că eram în liceu și m-am vopsit, dar nu într-o culoare ieșită din comun. Și totuși, în fiecare dimineață mă aștepta profesorul de matematică, care era și director adjunct, și nu m-a lăsat să intru la școală. A trebuit să merg la coafor și, a doua zi, m-am întors cu culoarea mea naturală. La un moment dat, îmi făcusem, pe partea stângă sau dreaptă, un model în formă de tablă de șah și o acopeream cu cealaltă parte de păr, care era mai lungă. Aveam respect față de școală și profesori, de aceea îmi acopeream tabla de șah.

Când ți-a fost greu cu adevărat, ca artist? Când prezentul îți părea alunecos iar viitorul indecis…
Mi-e greu să spun un moment anume, au fost multe momente de acest gen. Doar că mama a fost și este alături de mine, și nu pot decât să îi mulțumesc pentru asta. Cu mama am stat de vorbă tot timpul, foarte mult. Tata e genul de om care mă ascultă și nu spune întotdeauna ceva. Poate chiar să tacă și să nu spună nimic, iar când simte că situația e serioasă, abia atunci vine și îmi spune câte o replică. Dar cu mama vorbesc în permanență, vorbesc, vorbesc despre orice.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ce i-a șoptit Mirabela Grădinaru la ureche lui Nicușor Dan în timpul discursului după câștigarea alegerilor

Te-ai reinventat sau te-ai adaptat vremurilor? Dacă renunțai la cântat ce drum ai fi ales?
Nu aș fi putut renunța niciodată la cântat și la artă. Nu ai cum să renunți la artă, eu, una, nu aș putea renunța. Nu poți ști niciodată ce îți oferă viața sau ce se va întâmpla, nu avem de unde să știm. Ceea ce pot spune cu siguranță este că niciodată nu aș putea spune că m-am reinventat și nici că m-am adaptat vremurilor noi. Nu. Eu sunt așa cum sunt și cum simt să fiu. Nu fac nimic doar pentru că „așa e trendul'. Pe mine nu mă interesează trendul.
Mă interesează să fiu eu, să fiu bine cu mine, iar ceea ce exprim să fie real, să fie parte din mine. Dacă aș face schimbări doar de dragul de a le face, ar fi o minciună, iar minciuna se vede. Exclus. Cât despre adaptare… nu știu. Nu știu dacă e vorba de adaptare sau de acceptare a lucrurilor care se întâmplă așa cum se întâmplă, în vremurile astea. Poate că e vorba de a lua timpurile așa cum sunt și de a avea acceptare pentru tot și pentru fiecare, așa cum simte să trăiască, atât timp cât nu ne facem rău unii altora.

Ești o femeie cu multe calități. Poți să joci în teatru și film, ai talent, stăpânești registrul comic impecabil. Cum reușești să faci slalom între cele două, muzică și teatru?
Nu am mai făcut teatru de mulți ani. Am fost într-un turneu, la un moment dat, cu O noapte furtunoasă, în regia domnului profesor Gelu Colceag, și am avut onoarea și șansa să joc pe aceeași scenă cu Maya, Doru Ana (Dumnezeu să-l odihnească), Gyuri Pascu, Ioana Calotă, George Ivașcu, Mircea Rusu. La unul dintre spectacolele pe care le-am avut la Cluj, am răcit îngrozitor de tare și am fost bolnavă câteva luni. De atunci, nu am mai jucat într-un spectacol de teatru și m-am ocupat doar de muzică. Mi-e dor de film, pentru că am jucat în câteva filme și mi-a plăcut foarte mult experiența aceasta.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arăta Ioana Ginghină când a pozat în Playboy. A apărut nud în urmă cu 20 de ani

Când ți s-a schimbat iremediabil, viața? A avut loc un eveniment care ți-a marcat destinul?
Fiecare zi îți marchează destinul. Nu există un anumit moment; fiecare zi trebuie să fie memorabilă. Trebuie să avem în fiecare zi niște lucruri de făcut care să fie memorabile.

Ce-ți dorești de la viață, pentru viitor?
Nu-mi doresc pentru mine, îmi doresc pentru toată omenirea să trăim într-o lume mai liniștită, echilibrată, fără tensiuni legate de războaie. Eu cred că planeta asta e un loc minunat, cred că viața e cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Dumnezeu, cu toții, și cred că trebuie să fim conștienți că nu luăm nimic cu noi pe lumea cealaltă. Ci doar să fim mai buni și să înțelegem aceste lucruri, să trăim cu toții în pace, în armonie, în bine, în frumos. Cred că asta e esența vieții pentru toată omenirea. Îmi doresc lucrul acesta.

Am văzut că-ți place să călătorești… unde ne recomanzi să ne ducem anul acesta?
Asta e iar o chestie pe care nu pot eu să o recomand, sunt oameni cărora le place să meargă mai mult la munte, alții mai mult la mare. Sunt oameni cărora le place chiar și vara să meargă pe munți, să exploreze. Sunt oameni cărora le place să meargă într-un loc liniștit și să stea pe o plajă sălbatică – eu sunt genul ăsta. Sunt oameni care merg pe barcă, fac scufundări. Depinde de fiecare și, bineînțeles, și de buget. Dar știu sigur că poți, chiar și cu un buget mai mic, să îți faci o vacanță frumoasă. Știu sigur. Nu sunt genul de om care să meargă în vacanțe exclusiviste, pentru că muncesc foarte mult pentru fiecare ban pe care îl câștig. Și, repet, pot să mă simt extraordinar de bine într-un cort pe o plajă sălbatică. Important sunt oamenii care merg pe plaja aia. Sunt genul de șopârlă care abia așteaptă să dea soarele ca să stau la soare, să mă încarc cu lumină și căldură.

Spune-ne mai multe despre cea mai nouă piesă: Imun la te iubesc'…
E o piesă pe care, atunci când am ascultat-o, am simțit-o instant. Am simțit că e a mea și că pot să transmit emoția. Și am reușit lucrul acesta, pentru că cei care au acceptat să îmi dea câte o recenzie pentru această piesă mi-au spus, realmente, că le-am transmis acest lucru. Eu nu pot să fac ceva dacă nu simt. Nu pot să fac niciun lucru dacă nu simt. Piesa asta am simțit-o până în măduva oaselor. E absolut superbă și am o stare aparte atunci când o cânt, cu tot cu versuri, cu muzică, cu orchestrație, cu tot.

În muzica românească, ai oferit unele dintre cele mai frumoase piese de iubire…
Au venit spre mine aceste piese. De exemplu, piesa Spune-mi' face parte din topul celor mai frumoase piese care s-au scris vreodată. Iar e o chestie: nu m-am dus la vreun compozitor să cer ceva anume. Au venit toate spre mine, le-am atras. Asta înseamnă că eu sunt iubire, sunt făcută din iubire.

Mesajul melodiei Imun la Te iubesc' este unul puternic în ziua de azi…
Da, din fericire, și poți să o privești din mai multe unghiuri. Mă gândesc la adolescenții care nu mai știu să spună te iubesc'. Mă uit la oamenii care ies la un restaurant și nu știu să vorbească între ei. Stau pe telefon. Și atunci, normal, vine cineva să spună te iubesc' și nu știi cum să reacționezi. Sau în relațiile de dragoste: el îi spune ei te iubesc', dar ea nu reacționează. Ea îi spune lui te iubesc', dar el nu reacționează. Se poate.

Tu ești imună la „te iubesc'?
Eu NU sunt imună la „te iubesc'. Mie îmi place să spun „te iubesc', am nevoie să spun. Mă bucură, mă hrănește, mă emoționează, mă motivează. Nu se poate altfel….

ANDREI URSU: „Iubirea este un proces continuu, o negociere fără oprire care poate căpăta diferite nuanțe odată cu trecerea timpului'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro