MAURICE MUNTEANU: “A fi bine îmbrăcat înseamnă…”

Maurice Munteanu, juratul de temut de la „Bravo ai stil', este în realitate durul cu suflet tandru de pe sticla actuală. De o inteligență ascuțită, un talent complex și o sinceritate abruptă și controversată, îmbrăcat în charismă și în eleganța clasică a marilor esteți, devine uimitor de ecletic când se raportează la teritoriul fertil al fericirii și la reperele lumii exterioare.

Cum a început povestea lui Maurice Munteanu în domeniul modei? Ce te-a determinat să te apuci de styling-influencer?
Nu cred că putem vorbi neapărat despre styling asociindu-l cu ideea de influență. Sunt două chestiuni diferite. În general, când oamenii admiră pe cineva, recurg involuntar la un soi de mimetism, de cele mai multe ori fără să înțeleagă nimic, și fără să aibă nicio legătură cu acea zonă / referință estetică.
Eu am descoperit moda, de fapt universul compus din anumite elemente care o descriu, prin intermediul filmelor lui Alfred Hitchcock, la 5-6 ani. Imaginea lui Tippi Hedren traversând intersecția din San Francisco, în filmul „The Birds', a fost revelatorie. După, am descoperit-o pe Edith Head, cea care a orchestrat magistral traseul estetic al personajelor lui feminine. Atunci am știut că asta voi face, fără să am o idee clară despre ce însemna asta.

Povestește-ne mai mult despre tine. Cine ești? Ce faci? Care este linia preferințelor tale în materie de cultură?
Acum îi citesc pe André Glucksmann și pe Boris Souvarine, tocmai pentru că mi se pare periculoasă fractura ideologică ce amenință, din nou, societatea. Și nu mă refer la francezi, care îmbrățișează în mod fals o doctrină, guvernați de ipocrizia care îi definește dintotdeauna (vezi Sartre), ci tocmai la societățile care au experimentat ororile comunismului și nu au învățat nimic din asta. Altfel, fac ce face orice om, presupun – beau cafea, văd filme, încerc să-mi fac meseria cât de bine pot.

Citește și...

Cum să vă îngrijiți dinții pentru un zâmbet perfect

Dan Negru, declarație neașteptată despre Andreea Esca. „Suntem niște excepții'

Care este cheia succesului tău?
Nu știu ce înseamnă succes. Dacă prin succes se înțelege că ajungi o persoană cunoscută de vecinii de bloc, nu sunt de acord neapărat cu definiția. Dacă vă referiți la parcursul profesional, m-am dedicat complet și am încercat întotdeauna să am o privire de ansamblu, panoramică. Vorbim despre un domeniu care obligă la o deschidere estetică, la o preocupare constantă pentru orice formă de artă – fără acest program e imposibil să practici. Sigur, o poți face, dar nu ești altceva decât un impostor, produsul unei societăți fără repere. Ca în „Hainele cele noi ale împăratului.'

Ce schimbări aduce în propriile tale ierarhii statutul de vedetă TV: faptul că ești în centrul atenției, consumul de timp și nervi, preocupările și programul diferit și solicitant…?
Nu-mi bat capul cu asta – mă amuză termenul de vedetă. E atât de prost înțeles, încât poate deveni ușor subiect de banc. Aici, orice cetățeană care a divorțat și și-a pus silicoane e vedetă. Sau orice infractor care, după 5 ani în pușcărie și după ce a băgat o bancă în faliment și publică o cărțulie obscură, ajunge vedetă. Și, mai mult, e considerat un model. Bulă ar fi invidios, și-ar da seama că bancurile cu el sunt răsuflate.

Ce îți place și ce îți displace în a fi un stilist vestimentar?  
Nu mă mai ocup decât foarte rar de imaginea cuiva. Oamenii nu sunt suficient de educați pentru a accepta sfaturi. O iau personal și au, oricum, senzația că se pricep mai bine. Așa că orice demers devine aproape inutil.

Care crezi că sunt elementele care te diferențiază de ceilalți „consilier-fashion' români? Care sunt atuurile tale?
Nu m-am gândit la asta. Mă preocupă, mai mult să înțeleg și să analizez fenomenul modei și cum a influențat societatea, încerc să documentez asta și să o transmit, mai departe, la cursurile pe care le țin. Partea de consiliere aici, după cum spuneam, e aproape inexistentă. Și atunci când e, se transformă într-o scenetă ridicolă. Nu am nici timp, nici energie pentru asta.

Citește și...

Dana Budeanu l-a jignit pe Maurice Munteanu. Cum a răspuns juratul de la „Bravo, ai stil!'

Dan Negru, declarație neașteptată despre Andreea Esca. „Suntem niște excepții'

Spune-mi care crezi că este cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în activitatea ta?
Emisiunea „Bravo, ai stil!' de la postul TV KanalD2 – faptul că am reușit să abordez perspectiva estetică și să o transpun într-un show TV. Sunt două meserii complet diferite. Poți fi un profesionist desăvârșit, asta nu înseamnă că poți face și televiziune. Emisiunea m-a ajutat să descopăr că pot face asta, că sunt confortabil și sunt recunoscător pentru faptul că pot transmite la o scară largă informațiile pe care le-am acumulat. Să menționez că postul TV Kanal D2 s-a lansat la început de aprilie, odată cu ediția specială a celui de-al optulea sezon al show-ului „Bravo, ai stil!'.

Dacă ar trebui să îți alegi o altă carieră, care ar fi aceea?
Aș fi, probabil, neurochirurg.

Ce crezi că definește stilul vestimentar contemporan? Și ce înseamnă, în opinia ta „bine îmbrăcat?
Stilul vestimentar contemporan diferă de la un spațiu la altul. A fi bine îmbrăcat înseamnă a fi îmbrăcat civilizat. Vezi oameni bine îmbrăcați nu rar, ci extrem de rar.

Care crezi că sunt cele trei piese vestimentare care nu trebuie să lipsească din garderoba cuiva pentru a fi stilish, chiar dacă nu în trend? 
Nu cred în astfel de rețete. Dacă ar fi să trasez, totuși, o direcție de bază aș spune că jeanșii potriviți (99% dintre cetățeni habar n-au să-i aleagă cum trebuie), cămașa din poplin și o pereche de pantofi clasici, comozi, perfecți. Dar e o utopie – piesele astea, pe cât de accesibile par, pe atât de greu sunt de așezat într-o compoziție armonioasă.

Ești unul dintre puţinii oameni din styling care au reuşit să fie şi un foarte bun manager al brand-ului personal. Ai un secret pentru asta? În opinia ta care este cheia reușitei pentru un brand personal puternic?
Nu m-am gândit la mine așa. Dar cred că pot transmite emoție. Și mai cred că oamenii au înțeles că atunci când exprim o idee, acea idee îmi aparține, e rezultatul unui proces, nu un rezumat făcut în grabă pe Google.

Definește-mi puțin, emoția. Cum te folosești de inspirația și motivația pe care ți-o transmite ea? 
E imposibil să fac asta. Ar însemna să rezum în câteva cuvinte 45 de ani de viață.

Crezi în destin?
Cred în știință.

Ce nu trebuie să uităm când vine vorba de modă?
Că moda nu înseamnă neapărat branduri și numai branduri. Până la branduri trebuie să învățăm noțiuni elementare de cromatică, să apreciem naturalețea, originalitatea, să înțelegem că modă nu înseamnă numai ce ne place nouă. Oamenii sunt foarte diferiți și ar trebui să respectăm asta.

Moda se teme de banal? Și de ce altceva? 
Moda se formează în jurul unor comunități. Nu știu dacă se teme de banal, dar având în vedere că e produsul oamenilor și că cei mai mulți sunt extrem de banali, mai ales atunci când încearcă să nu fie, probabil se teme.

Care este definiția stilului, în opinia ta?
Să stai îmbrăcat în casă în hainele în care ieși pe stradă, nu în haine „de casă' – detest ideea. Și să nu-ți trădezi identitatea, inclusiv identitatea stilistică.

În ce piese fashion alegi să investești și de ce?
În piese de la Lemaire, Maison Margiela, Jil Sander, Margaret Howell, Eric Bompard, A.P.C. – pentru că acestea mă reprezintă.

Ai un parfum preferat?
Am foarte multe parfumuri, mă regăsesc în foarte multe parfumuri, mă obsedează parfumurile. Nu mai spun care e preferatul meu, mi s-a întâmplat să fac asta și să constat că au început să-l folosească fără discernământ cetățeni care nu au nicio legătură cu emoția acelui miros. Cred că fiecare trebuie să-și descopere mirosul, e și ăsta un proces. Chiar un proces complex. Fără acest proces, nu ești altceva decât o copie.

Cum se îmbracă românii? Se poate face o comparație cu ceilalți europeni?
Nu se îmbracă în niciun fel, nu au o identitate (tot repet termenul, dar înseamnă ceva) stilistică. Nu m-am gândit la comparații, mi se pare foarte trist, în schimb, că în acest spațiu profiluri cu adevărat speciale se pierd în mulțime, sufocate de mediocritate.

Tu cum te îmbraci, ce stil preferi? Ești un fashion-fanatic sau un pragmatic al functionalității?
Mă îmbrac cu ce mă reprezintă, niciodată nu port ceva doar pentru că e la modă. Mă irită teribil adoptarea unor trenduri fără a trece tot printr-un filtru personal.

Dezvăluie-mi o sursă nesecată de inspirație pentru activitatea ta. 
Cinematograful, muzica și literatura.

Te compari adesea cu cei pe care îi admiri?
Niciodată. Ar fi absurd să mă compar cu Tennessee Williams sau cu Marcel Proust.

Cum arată garderoba ta? Spune-mi povestea piesei tale favorite de acolo.
Arată ca mine. Nu există o astfel de poveste, aș fi povestit-o cu plăcere.

Ce-i spune simțirii tale estetice tendința actuală către minimalism? Te inspiră, te înfrânează, te îndepărtează sau te apropie de creația vestimentară?  
Nu văd neapărat o tendință către minimalism. Oricum, în acest spațiu a vorbi despre minimalism e un pic straniu – suntem orice, mai puțin minimaliști. Nici pe un plan universal nu cred că minimalismul e neapărat în fruntea clasamentului – moda, azi, e fluidă, e generoasă cu absolut orice tipologie – ăsta e un drept câștigat.

Rolul modei este cumva de a învăța o comunitate cum să se recunoască în societate? 
Rolul modei este acela de a civiliza o societate, de a opune rezistență atunci când e cazul, de a-și folosi influența pentru a lupta pentru o cauză, de a face ideile să circule. Oh, și acela de a aborda totul cu umor. Fără umor nu se poate face modă.

Se zvonește că scrii în secret. Ce scrii? 
În afară de articolele sau eseurile pe care le scriu constant de 18 ani, mă tot gândesc la cartea pe care mi-ar plăcea să o scriu. Poate se va întâmpla și asta curând.

Ai un fashion-icon? Sau mai multe? 
Am admirat-o foarte tare pe Andrée Putman.

Unde se află vacanța ta de suflet? Dar restaurantul ideal pentru o cină romantică?
Île de Ré. Braseria Chez Prune, la Paris.

Ce ai fi vrut mereu să te întrebe lumea, dar nu s-a întâmplat încă?
Nimic.

Un self-advice pentru viitor?
Mi-ar plăcea să învăț să am mai multă răbdare.

Denis Roabeș (The Motans): Profit de plăcerea soției mele de a cumpăra mereu…'

Citește și următorul articol:

Denis Roabeș (The Motans): “Profit de plăcerea soției mele de a cumpăra mereu…”