Denis Roabeș (The Motans): “Profit de plăcerea soției mele de a cumpăra mereu…”

Denis Roabeș, aka The Motans, juratul și antrenorul de la „Vocea României', este născut în Republica Moldova, de unde a plecat la Moscova și apoi a venit să cucerească fanii români cu o muzică surprinzător de melancolică și de profundă. Muzician cvasicomplet, scrie versuri direct în românește – unii le spun geniale – compune cu un talent uimitor, de rocker redefinit, orchestrează, interpretează, are zeci de milioane de vizualizări pe YouTube și nu se oprește din a uimi permanent lumea din jur. Este fără îndoială un norocos al vieții dar și unul dintre cei mai sensibili creatori actuali, care produce senzație retrăind trecutul la un nivel extrem de profund.

VEZI FOTOPOZA 1 / 3

Ştiu că nu îți plac clişeele verbale, nici locurile comune. Putem însă, să începem banal? Ce reprezintă pentru tine meseria de muzician?
Prea multe cuvinte mari aici, aș vrea să le lăsăm pe toate la o parte. Prefer să fim simpli, niciodată banali. Cred că a fi muzician este altceva, eu sunt un om care face muzică și versuri. Momentan, asta e menirea mea, asta iubesc să fac. Și mă face să mă simt foarte împlinit.

La ce visai cel mai des când erai copil? Dar acum?
Ca orice alt copil, cred că visam la ore nesfârșite de joacă, zile fără școală, dulciuri, toate acele lucruri care fac o copilărie fericită. Acum… la ore nesfârșite de joacă' în studio, zile fără o alarmă setată, cât mai mult timp petrecut cu cei dragi, locuri și experiențe noi. Ca orice om.

Ești un adept al regretelor? Regreți mai tare că ai făcut ceva decât că nu ai făcut?
Cred că e firesc s-avem uneori regrete, indiferent că am făcut sau n-am făcut ceva, sunt situații și situații. Important e să nu le acordăm o importanță prea mare și să extragem lecții acolo unde e cazul.

Te supără uneori că nu ai făcut mai mult? Tu pentru ce te-ai mustra?
Desigur, de foarte multe ori. Cred că face parte din natura umană și poate fi și un bun instrument pentru evoluția noastră. Ideal ar fi să dăm mereu tot ce avem mai bun și să facem maximum posibil, dar trebuie să fim realiști, nu ne iese mereu. Și e în regulă. Cel mai des la finalul unei zile cred că m-aș putea mustra pentru că uneori stau prea mult în gândurile mele și nu-s prezent în totalitate în anumite momente.

Viața de acum îți oferă și bucurii simple? Care ar fi cea mai recentă?
Bucuriile toate sunt simple, chiar m-am gândit la asta de multe ori. Că am preluat și noi „the joy in the little things' și am tradus-o prin bucurii mărunte, atribuind de cele mai multe ori expresia acelor bucurii care de fapt nu-s deloc mărunte, ci poate-s chiar cele mai mari. Să te trezești dimineața binedispus și dornic să-ți începi ziua mi se pare de fapt o bucurie colosală, și totuși atât de simplă. Asta ar fi cea mai recentă. Una dintre ele.

De ce România și nu… Germania sau Suedia? Există un spirit ludic în România?  
Răspunsul este foarte simplu – pentru că sunt român. Și pentru că așa a fost să fie. Trebuie să recunosc că am învățat recent ce înseamnă acest spirit ludic și nu știu dacă există sau nu în România. Cred că avem mai degrabă un spirit fatalist îmbrăcat în comedie.

Ce se întâmplă în această parte a lumii care să atragă talentul tău muzical? Explică-mi tu succesul pe care l-ai avut „din prima', în România? Este marketing, muncă, talent sau ce…?
Nu cred că există succes real din prima', pentru că dacă ne uităm atent la orice astfel de caz, vom vedea acolo în spate sacrificii și încercări, sunt convins de asta. Într-adevăr, piesa Versus a avut un mare succes, dar povestea din spate implică muncă, asumare de riscuri, mult curaj și aruncat în necunoscut.

Cum este să fii considerat unul dintre cei mai frumoși bărbați din showbiz-ul românesc? Femeilor le aduce beneficii clare. Cum e pentru tine?
Mulțumesc frumos pentru acest compliment, este o supraestimare. Eu zic că-s ok, aspectul fizic nu e nicidecum unul dintre lucrurile pe care mizez.

Care a fost cea dificilă apariție scenică a ta?
Pe drumul ales de inimă nimic nu trebuie să fie complicat, poate fi complex, dar niciodată complicat. Cam asta spunea Carlos Castaneda, și sunt de acord cu el.

Ai făcut compromisuri în carieră?
Doar legate de timp. În rest, încerc să fiu pe cât posibil corect față de mine și principiile mele.

Care îți este actualul statut profesional?
Încerc să corespund cu cel de Om. Pe plan profesional mulți mi-au spus că sunt artist.

Ce crezi că ai fost într-o altă viaţă?
Nu m-am gândit la asta, nici la viețile trecute, nici la cele viitoare, pentru mine prezentul contează.

Care mai este relaţia cu cei de dincolo de Prut, cu Moscova?
Dincolo de Prut este în primul rând Republica Moldova, unde este familia mea și foarte mulți prieteni.

Ce a fost muzica pentru tine? Un experiment, o sfidare a convențiilor sau poate o revoltă stilistică…
Pentru mine muzica a venit ca o salvare, un remediu universal pentru tot ceea ce trăiam în acea perioadă.

Spune-mi cine ești tu Denis Roabeș, dincolo de succes, de camerele tv, de vorbe și prejudecăți?
Sunt tocmai Denis Roabeș, un om simplu care iubește viața.

Cum ți-ai descoperit vocația?
Treptat și lăsându-mă purtat, aruncându-mă în Valuri Mari.

Ai ocazia să experimentezi și latura de om de televiziune, la Vocea României. Ce înseamnă pentru tine această provocare? Te-ai acomodat rapid?
A fost într-adevăr o provocare uriașă, ceva complet diferit de lucrurile cu care eram obișnuit, dar o experiență unică care m-a învățat foarte multe. Nu aș putea spune că m-am acomodat rapid, televiziunea nu e deloc ușoară, probabil durează ani de zile să te acomodezi. Dar m-am simțit din ce în ce mai bine și mai confortabil în postura de antrenor.

Ai avut așteptări de la Vocea României? Care?
Nu, pentru că nu am avut prea mult timp să mă gândesc la asta, am fost luat oarecum prin surprindere și-n general sunt omul care încearcă să n-aibă așteptări. Am luat pe rând fiecare zi, fiecare provocare.

Ce nu ți-a plăcut și ce te-a surprins în concurs?
M-au surprins toți oamenii minunați pe care i-am întâlnit, de la concurenți, colegi, întreaga echipă. În live-uri nu mi-a plăcut să simt limitarea timpului, în rest totul a fost foarte bine.

Cum abordezi situațiile solicitante în relația cu cei veniți la concurs? Crezi că ești ok ca antrenor?  
Eu sper și încerc să fiu cât mai ok, să le ofer cât mai mult și să fiu alături de ei. Întreaga experiență a fost una extrem de solicitantă, dar cu timp și răbdare, aproape orice poate funcționa.

Tehnica ta de a compune este mai singulară, construită adesea pe aserțiuni oarecum comune, pe vorbe simple, ce duc la răspunsuri complexe. Par comunicări private făcute, artistic în public. E un mod de a educa sau pur și simplu o manifestare a talentului?
Cu trecerea timpului, cu creșterea vizibilității, recunosc că am simțit cumva și această responsabilitate, e mult spus de a educa, poate de a fi un bun exemplu. Dar prefer să fac asta prin ceea ce sunt ca artist, ca om, prin ceea ce exprim și să las muzica și versurile mele să fie așa cum vin ele, din suflet, fără să le imprim alte responsabilități, decât să stârnească stări și sentimente.

Au fost melodii care te-au lăsat indiferent? Dar unele care te-au marcat profund?
Dintre ale mele? Nicidecum, îmi plac toate, fără excepție.

Dacă ai avea ocazia să retrăiești o zi din viață, pe care ai alege-o?
Îmi place să trăiesc știind că fiecare clipă din viața noastră este unică.

Ce muzică se consumă cel mai mult în România?
Fiecare este liber să consume orice muzică-i place, muzica de care are nevoie în anumite momente.

Îți este frică de succes? Te schimbă celebritatea?
Nu, îmi place să mă bucur de el. Cred că asta va trebui să-l întrebați pe DiCaprio.

Ce te reprezintă ca artist și ce așteptări ai de la tine?
Îmi place să cred că mă reprezintă trăirile sincere, emoțiile reale, fără alte așteptări decât acelea de a face muzică pe placul meu.

Fiecare domeniu îți dezvoltă anumite abilități. Care sunt cele pe care nu crezi că le-ai fi avut dacă nu alegeai domeniul muzical?
Cred că personal, indiferent de ce domeniu aș fi ales, aș fi fost în mare parte aceeași persoană, care ar fi găsit modalități să-și exprime creativitatea.

Cum alegi cărțile pe care vrei să le citești?
Îmi place să citesc clasicii, primesc cu interes recomandări și profit de plăcerea soției mele de a cumpăra mereu cărți.

Ai temeri? Care sunt?
Desigur, orice om are. Și în mare parte cred că sunt aceleași la care ne gândim toți.

Dacă ți s-ar propune să faci un film despre viața ta, cine ai vrea să-ți joace rolul?
Încă mi se pare foarte devreme pentru asta, dar aș merge pe mâna lui DiCaprio.

La ce te uiți prima dată când cunoști o persoană, ca să-ți faci o părere despre ea?
Nu trebuie să mă uit la ceva anume, este vorba despre energia și vibe-ul pe care ți-l dă o anumită persoană.

Ce ai schimba în alegerile vieții tale dacă ai putea?
Orice schimbare cât de mică ar atrage după sine schimbări foarte mari, cred în acel „butterfly effect', deci nu aș schimba nimic de până acum, e bine așa. Dacă nu-mi convine ceva, încerc pe cât posibil să acționez pe moment.

De ce te consideră lumea, un nonconformist?
Serios, eu nonconformist? Nu știam asta. Chiar nu-mi dau seama de ce. Aș fi curios să aflu și eu…

Cum arată viața ta dincolo de scenă?
Ca a oricărui om, muncă, familie, prieteni. Scena e doar o parte mică. Și-n același timp foarte mare.

Unde îți afli inspirația și unde te poartă ea?
Nu există vreun loc sau o rețetă anume, poate apărea absolut oricând. Secretul cred că e să știi s-o primești.

Se zice că dacă nu ai succes pe rețelele de socializare, nu exiști… Ți se pare în regulă goana asta după succes în online?
Pentru timpurile în care trăim pare că asta ar fi normalitatea. Deși nu cred că toată lumea își dorește asta, e o generalizare. Eu dacă n-aș face muzică, probabil n-aș fi pe rețelele de socializare. Și mulți oameni din jurul meu sunt la fel. Dacă-ți place să faci asta și asta-ți dorești, go for it. Provocarea e să nu te pierzi pe tine în standardele online-ului, cred că acolo vine provocarea.

Dacă de mâine s-ar schimba complet situația în lume și n-ai mai putea face muzică cum ai alege să îți trăiești viața?
Sunt atâtea lucruri care se pot face… primul gând e că mi-ar plăcea să scriu proză. Sau să lucrez din nou în vânzări.

Ce te ambiționează să mergi înainte?
E foarte generală această întrebare, presupun că e vorba de planul profesional. Nu e neapărat vorba de ambiție, e despre bucuria și satisfacția pe care mi-o aduce muzica.

Spune-mi trei piese care te-au motivat de-a lungul timpului.  
Nothing Else Matters, Californication și Кони Привередливые (Cai pretențioși).-

Pe ce plan crezi că excelezi?
Cel muzical.

Foto: Oltin Dogaru

Daniel Pavel: ÎNVINGĂTORUL' de la Survivor despre regrete, succes și propriile aventuri