EXCLUSIV AVANTAJE Maja Lunde, autoarea bestsellerului Istoria albinelor, aduce în discuție problema supraviețuirii într-o lume lipsită de insectele care polenizează

Maja Lunde Istoria albinelor

Preocuparea constantă a scriitoarei norvegiene pentru problemele actuale de mediu s-a transformat în subiecte de romane care au devenit bestselleruri în întreaga lume.

În România, a apărut de curând primul volum dintr-o serie de patru, „Istoria albinelor', la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Sandei Tomescu Baciu. Romanul cuprinde trei povești plasate în locuri și timpuri diferite, legate însă de preocuparea pentru albine. Ce rol au ele în această lume și cum ar arăta aceasta în lipsa lor? Sunt doar două dintre întrebările la care vei găsi în răspuns în carte.

V-ați început cariera ca autoare de cărți pentru copii. V-ați inspirat din propria copilărie?

În ceea ce privește strict conținutul, nu, dar întotdeauna am scris cărți pe care mi-ar plăcea să le citesc copiilor mei, cărți pe care cred că s-ar bucura să le citească singuri și cărți pe care îmi imaginez că mi-ar fi plăcut să le citesc când eram copil.

Aveți trei băieți. Care credeți că este cel mai important lucru pe care ar trebui să îl știe despre lumea în care trăiesc?

Vorbesc mult cu băieții despre lumea din jurul nostru, așa cum au făcut și părinții mei când eram mică. Au crescut obișnuiți să se discute la cină despre problemele de mediu. Este nu doar important, ci crucial să știe despre acestea și să se implice.

Și chiar cred că tinerii și copiii de astăzi sunt foarte informați și sensibili când vine vorba despre cel mai important subiect al timpurilor noastre. Alături de băieți, am participat la câteva dintre cele mai mari proteste internaționale legate de schimbările de climă, și, pe cât de sumbre pot părea perspectivele, este incredibil să vezi cum mișcarea tinerilor reușește să stabilească ordinea de zi, aici, în Norvergia, și pe scena politică globală.

A fost propria copilărie diferită de a lor?

Cred că diferența majoră este cea pe care majoritatea părinților de azi o resimt acut, mai exact faptul că copiii cresc online de la vârstă foarte mică, iar părinții sunt de acord sau nu cu lucrul ăsta. Și știm cu toții că efectele pe termen lung sunt un subiect pe care urmează să-l aflăm.

În ceea ce mă privește, o diferență majoră este că am crescut fiind copil unic la părinți, pe când băieții au crescut fiind unul dintre frați.

Scrieți ficțiune. Cât de importantă este totuși partea de documentare?

Mă documentez foarte mult, atât pentru că îmi doresc să prezint faptele în mod corect, dar și pentru că îmi place să mă „scufund' cu totul în subiecte noi. Evident, citesc mult, dar petrec mult timp vorbind cu experți din cele mai diverse domenii.

În cel de-al doilea roman al meu am scris despre navigație, iar tatăl meu a fost cel care a citit-o cu ochiul expertului. Pentrual treilea roman, care urmează să apară, și al patrulea, am fost norocoasă să pot vizita locuri ca Svalbard, Mongolia și St. Petersburg.

Vorbiți adesea despre scris ca formă de terapie. Ce tipuri de „probleme' rezolvă?

Nu sunt sigură că rezolvă probleme, dar mereu sunt nerăbdătoare să mă așez și să scriu, nu contează dacă am o zi bună sau proastă. Când nu scriu, mă întristez. „Scrie unde arde' este o vorbă în Norvegia, și scriind despre subiectele pe care le consider cele mai importante îmi dă un sentiment că merită să îmi petrec timpul în acest fel.

Aveți un loc preferat de scris sau anumite obiceiuri de scris?

Scriu oriunde! Dacă am o pauză de 20 de minute, încerc să mă deconectez de tot ce este în jur și să scriu puțin. Asta înseamnă că toate cărțile mele sunt scrise în trenuri, avioane, cafenele și săli de așteptare, precum și acasă și la biroul meu de la „mansarda scriitorilor', din cadrul Casei de Literatură din Oslo.

Ultimul dintre acestea cred că este preferatul meu, pur și simplu pentru că lucrez alături de colegi minunați cu care ies în pauzele de prânz.

Petreceți mult timp în natură. Care sunt locurile preferate?

Iubesc munții norvegieni. Și oceanul, bineînțeles. Mi-am petrecut verile copilăriei pe vasul tatălui meu și întotdeauna am avut o relație specială cu „marele albastru'.

În România, „Istoria albinelor' abia a apărut, dar cartea a fost publicată inițial în 2015. În acești patru ani vi s-au modificat opiniile despre climă/mediu?

Maja Lunde, Istoria albinelor

Problemele de mediu au fost o preocupare majoră de când mă știu, dar în ultimele luni cred că simțurile ni s-au acutizat, când vedem schimbările evidente ale climei în viața de zi cu zi. În Marea Britanie, Parlamentul a declarat starea de urgență în ceea ce privește clima, ceea ce este un semnal care nu poate fi trecut cu vederea.

Cu siguranță, după citirea acestei cărți, lumea își schimbă părerea despre albine și lumea acestora. Când v-a atras atenția acest subiect și cum ați hotărât să-l transformați într-un roman?

În 2013, am văzut un documentar despre Sindromul Colapsului Coloniilor (n.r. – cunoscut și sub denumirea de sindromul depopulării albinelor de miere), misterioasa dispariție a albinelor peste tot în lume. Aflând despre acest fenomen și despre importanța albinelor în ecosistem am avut un soi de revelație.

În urma documentarului, mi-am pus mai multe întrebări. De ce mor albinele? Cum ar arăta o lume fără insecte care să polenizeze? Am fi capabili să supraviețuim? Și imediat am început să scriu despre aceste întrebări, iar cele trei personaje ale cărții, William din Anglia secolului al XIX-lea, George în Statele Unite, în 2007, și Tao, în China,
în 2098, au prins viață.

Trei povești, trei perspective, trei momente în timp. Care dintre cele trei părți a fost cea mai provocatoare?

Mi-a luat ceva timp să încep să scriu despre viitor. Niciodată nu m-am văzut ca o scriitoare de science fiction. Când am realizat că povestea din viitor este despre familie, despre pierderea unui copil, atunci m-am identificat cu personajul principal așa cum a trebuit, pentru a-i putea scrie povestea.

Cartea este prima dintr-o serie de patru, intitulată „Climate Quartet'. A doua este „Blue', despre dispariția apei. Ne puteți da mai multe detalii despre celelalte două subiecte care v-au atras atenția și acaparat imaginația?

Cartea a treia, pe care sunt pe punctul de a o termina, va cuprinde mai multe povești despre animalele sălbatice din captivitate, în timp ce acțiunea din partea a patra, din dorința de a lega câteva „fire' din romanele anterioare, este plasată în Svalbard, un loc creat pentru a conserva biodiversitatea.

Cele patru romane sunt legate unele de celelalte, pentru că văd acest proiect ca pe o mare poveste, un mare puzzle cu foarte multe piese. Poți citi cărțile și separat, dar și în mod unitar, și vei vedea legăturile. În același timp, toate cele patru cărți sunt povești despre relațiile noastre cele mai apropiate, cum sunt cele dintre părinți și copii.

La final, cum arată o zi de lucru pentru Maja Lunde?

În cea mai mare parte a timpului, foarte banală și lipsită de evenimente. Ca majoritatea părinților, soțul meu și cu mine ne trezim dimineața pentru a-i duce pe băieți la școală, fără să uităm de genți de sport, pachete cu mâncare sau mănuși. Apoi mă așez la calculator și scriu cât de mult pot, înainte de masă, teme și meciurile de fotbal.

Mă consider însă foarte norocoasă pentru că reușesc să călătoresc la lansările de cărți, la sesiunile de lectură și să mă întâlnesc cu cititori din întreaga lume. Și când sunt pe drum, nici o zi nu seamănă cu alta, ceea ce ador!

Autor: Cătălina Chiricheș

Foto: Oda Berby, PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje