EXCLUSIV AVANTAJE: Sandra Ecobescu, “Cu atâtea resurse în jur și cu atâta timp, e și păcat să nu ne explorăm pasiunea într-un domeniu”

Sandra Ecobescu

Conduce o Fundație aparte, un far într-un ocean de ape tulburi și asurzitoare. Este victoria Sandrei Ecobescu asupra senzaționalului facil. Deși nimeni nu-i dădea nicio șansă, astăzi Fundația Sandrei Ecobescu nu mai e demult far. Este călăuză.

Doamna Ecobescu, nici nu e greu de rostit ceea ce e evident, păreți din alte vremuri… nu de acum, ci din acelea memorabile. Atunci când chipul femeii îi era cu adevărat oglindă a sufletului. Ce-a pierdut femeia pe drum de când a renunțat la corset, bonetă și crinolină?

Fiecare epocă aduce cu sine schimbări, lucruri noi, o evoluție dar și lucruri care rămân în urmă. Lucrurile esențiale nu cred că dispar, ci doar iau forme noi. Deși sunt o admiratoare a imaginii idilice a femeii în artă, în pictură sau în filme de epocă, să nu uităm că doamnele cu crinoline erau mai puține ca număr, în societate, decât femeile simple, îmbrăcate modest sau sărăcăcios. Vestimentația feminină, dar și cea masculină, s-au modificat de-a lungul secolelor, reflectând schimbările din societate. Cu cât a devenit mai dinamică viața oamenilor, cu cât femeile s-au implicat mai mult în activitățile din afara gospodăriei, a casei, au început să aibă meserii și profesii diverse, precum bărbații, cu atât și hainele doamnelor au devenit mai comode, mai funcționale, mai puțin cochete.

Corsetul, crinolinele, pălăriile mari sau alte accesorii pe care astăzi le admirăm în muzee, picturi, sculpturi sau filme, reprezentau niște mărci ale claselor cu putere financiară, și totodată reflectau estetica unei epoci – cum ar fi, de exemplu, idealul femeii-floare din La Belle Epoque, care trebuia să placă bărbatului. Dincolo de estetică trebuie însă să ținem cont de faptul că doamnele din secolele trecute care purtau corset, de exemplu, aveau multe probleme de sănătate, leșinau des (de aici povestea cu sărurile și leșinul), era un efort pentru corp să suporte aceste presiuni nenaturale.

Ceea ce este azi mai puțin vizibil decât în secolele trecute, poate fi feminitatea, având în vedere că numeroase femei, tinere sau mature, aleg să se îmbrace neutru, utilitar, ca și cum ar fi asexuate, egale în vestimentație cu bărbații. Aici este într-adevăr o mare pierdere. Feminitatea este un dar, este un lucru extrem de prețios care poate fi valorificat și celebrat de fiecare dintre noi printr-o grijă pentru corp, pentru față, precum și prin atenția pe care o acordăm ținutei, siluetei noastre, unui stil propriu fiecăreia dintre noi.

Fiecare femeie poate, dacă își dorește să fie feminină, cochetă și să se simtă bine în pielea sa, să aibă un ruj, să își aranjeze părul într-o formă care să îi scoată în evidență trăsăturile frumoase, să aibă o siluetă agreabilă, să poarte și rochii și fuste, accesorii chic, nu doar blugi și tricouri largi. Este suficient să ne uităm în fotografiile mamelor sau ale bunicilor noastre ca să regăsim, dacă dorim, modele de feminitate și șarm natural.

Sunteți artizanul unei reușite pe un segment de nișă. Dacă e posibil să clasificăm cultura drept nișă… (așa s-a spus despre TVR Cultural!!!) Ați înființat Fundația Calea Victoriei. Până să ne spuneți exact ce se întâmplă în această Fundație, trebuie să-mi spuneți de ce Calea Victoriei? Să-mi închipui că ați încercat să clădiți un segment elitist?

Fundația Calea Victoriei nu este o instituție elitistă, acest lucru este demonstrat prin miile de cursanți, de toate vârstele care i-au trecut pragul în cei 12 ani de activitate, de miile de participanți la concertele de muzică clasică și de opera și la diversele conferințe, plimbări prin zone istorice din București sau din împrejurimi.

Când vorbim de zeci de mii de oameni care participă la cursurile noastre, atunci nu putem spune că este o instituție elitistă, ci o instituție culturală de succes, care își propune să atragă publicul larg (de regulă cu studii superioare sau cu dorința de a învăța lucruri noi), să exploreze domenii umaniste, culturale și de dezvoltare personală. Altfel spus, oferim cursuri și evenimente pentru toate persoanele care vor să-și dezvolte abilitățile, să își valorifice talentele sau pur și simplu să se informeze, să învețe în permanență lucruri noi, care să le stimuleze imaginația, mintea și sufletul. De asemenea, creăm cadrul în care acești oameni curioși, deschiși, să poată intra în dialog cu profesori charismatici, foarte bine pregătiți pe domeniile lor și dispuși să ofere mentorat pentru cei care doresc să continue pe cont propriu explorarea unui domeniu, cum ar fi pictura, de exemplu, sau istoria religiilor, antropologia, astronomia, fotografia, actoria, scrierea creativă etc. Cred că artele, cultura nu se adresează doar elitelor, fiecare dintre noi se bucură, când merge pe stradă și vede o clădire frumoasă, iar în satele din Maramureș admirăm porți de lemn cioplite de țărani, sau o cămașă tradițională, un covor creat de o femeie simplă, nu de o regină. Frumosul, creativitatea, măiestria, imaginația aparțin tuturor celor care perseverează și au curajul să inoveze. Am putea spune că am transformat un tip de activitate – de educație continuă prin cultura de tip umanist – din ceva ce părea de nișă într-o activitate la modă, agreabilă și dorită de o mare categorie de public din capitală și din țara noastră.

Pot spune că am făcut o muncă de pionierat, în acest sens. Când am început, în anul 2008, primele cursuri cu istoricul Neagu Djuvara, revistele pentru timpul liber nu știau unde să ne încadreze – la cursuri de limbi străine, centre culturale ale ambasadelor, sau la cinema și teatru. A fost dificil dar foarte provocator să începem această activitate iar publicul bucureștean a reacționat foarte rapid și cu mult entuziasm. Practic am creat o instituție necesară care să facă o punte între artele umaniste (studiate în special în cadrul facultăților de profil) și publicul larg curios și dornic să își extindă orizontul intelectual și să își petreacă timpul liber cu folos, fără restricții, stres sau vreo presiune de genul – nu mă pricep, nu e pentru mine, mă depășește. Fiecare participant este binevenit, fiecare ia de la cursuri ce are nevoie, ce înțelege, ce îi este necesar.

Numele fundației – Calea Victoriei – se referă la cea mai cunoscută arteră a Bucureștiului, arteră centrală unde am avut primul sediu, precum și la atenția constantă pe care o acordăm temelor legate de istoria capitalei, de promovarea patrimoniului capitalei și plimbărilor culturale din zonele istorice din București.

Organizați cursuri/conferințe… de cultură, de civilizație, de deschide a sertarelor minții, ferecate de angoasele vremurilor actuale. Care a fost cel mai căutat și apreciat dintre toate? Cu cel mai mare succes la public?

Din fericire pot spune că, deși inițial existau câteva subiecte mai iubite, în acest moment am reușit, cu ajutorul echipei mele excepționale de colegi și de lectori, să transformăm în best-seller-uri multe teme, care păreau de nișă. Aș menționa aici, cu mare bucurie, cursurile de istoria artei, istoria religiilor, cursurile de filosofie sau de diplomație care se bucură de mare succes la public (vorbim despre cursuri care au avut loc cu 30-40 de persoane). Recent am început, în online, din cauza contextului care impune distanțarea socială, un curs despre tehnici budiste de antrenament al minții la care, de asemenea, participă foarte multe persoane.

Cum îmi place mie să spun, pofta vine mâncând, așadar, dacă le oferim oamenilor cursuri de calitate și profesori buni, ei vor învăța să caute și să aleagă subiecte din ce în ce mai diverse, nu vor fi preocupați doar de teme care pot părea mai comerciale la o primă vedere. Așadar, vestea bună este că orice temă culturală poate fi atrăgătoare atâta vreme cât știi cum să o prezinți publicului; oamenii sunt curioși, deștepți și vin după tine dacă au încredere că le oferi o experiență utilă și interesantă.

Nu se mai învață cu plăcere aproape nimic. Este foarte mult zgomot în jur, foarte multe distracții aducătoare de plăceri imediate. Și iată-ne acum, obligați să punem frână. Avem de ales să ne pierdem vremea inutil pe rețelele de socializare sau să…. Continuați dumneavoastră.

Cred că perioada aceasta în care stăm atât de mult în casă, aproape de familie, este o perioadă propice introspecției, un fel de moment al adevărului, care aduce cu sine surprize neplăcute dar și plăcute. Ca atunci când trebuie să îți faci ordine în sertare (sau în pod), iar acolo nu găsești doar fotografii frumoase, obiecte cu poveste de la bunica ci și lucruri inutile sau chiar dăunătoare, care trebuie aruncate sau nimicuri pe care le-am adunat aiurea, din lene, imitație sau lipsă de discernământ. Este un moment în care putem să ne facem ordine și curățenie (că tot vine Paștele) nu doar în plan fizic, ci și în plan emoțional și mental. Care sunt lucrurile pe care le-am evitat până acum, ce am tot amânat să fac pentru mine, ce nu am discutat cu soțul meu, ce aș vrea să fac alături de copilul meu /copiii mei? Ce lucru frumos nu le-am spus părinților mei, în ultima vreme? – pentru că aceștia (cei în vârstă) sunt cei mai vulnerabili, în fapt, în această perioadă. Avem tot acel timp pe care ne plângeam înainte că nu îl avem, așadar să ne bucurăm de el, să îl prețuim, să îl valorificăm, să îi dăm un sens. Evident, nu cred că vom da acum toți năvală să citim toate cărțile din bibliotecă, sau să vizităm toate muzeele online gratuite sau să vedem spectacolele pe care le oferă acum teatrele lumii pe net. Nu, nu cred asta, dar cred că merită să ne acordăm fiecare acel timp și spațiu pentru a fi sinceri cu noi, pentru a analiza unde ne aflăm acum, cât de aproape sau de departe suntem de ceea ce ne propuneam să fie viața noastră atunci când aveam, de exemplu 16 sau 25 de ani.

Putem face gimnastică în casă, sunt atâtea resurse gratuite online de pilates, yoga etc., putem să dormim mai mult, să fim atenți ce și cât mâncăm pentru a avea imunitatea mai crescută, să citim cărțile care ne plac, ne relaxează, ne pun pe gânduri, să stăm de vorbă cu cei dragi, să le ridicăm moralul celor din jur (după ce reușim să facem asta cu noi).

Eu asta fac, mă concentrez pe tot ce este bun în jurul meu și profit de ce am, de ce mă pasionează, ce mă animă în fiecare zi. Am idei noi, lucrez pentru proiectele și cursurile Fundației și mă gândesc cum îi pot ajuta pe cei din jurul meu cu ceea ce am construit în acești ani, în jurul Fundației. Seara particip la cursurile noastre online, pe zoom.us, și am satisfacția de a vedea chipurile zâmbitoare ale lectorilor și ale cursanților, și, timp de 2h, uităm de orice grijă și profităm de momentul prezent, de teme interesante și lucruri, idei și sentimente care ne ajută să creștem și să fim împreună.

Ce planuri aveți pentru noi în această carantină în care planeta s-a oprit în loc?

Sunt multe resurse on-line care pot fi explorate, cred că fiecare dintre noi trebuie să se axeze, dincolo de sănătatea fizică, pe sănătatea sa emoțională, pe o stare de bine, de echilibru, atât cât este posibil în acest context. Opera Națională București transmite concertele on-line, editurile pun la dispoziție titluri gratuite sau diverse oferte prin care se pot achiziționa cărți la prețuri foarte convenabile. Sunt numeroase teatre independente care transmit spectacole foarte bune – cu bilet de participare – pentru a se autosusține. Iar la fundația noastră orice persoană interesată să aibă o activitate interesantă seara, de la ora 19.00, poate alege un curs sau o conferință din programa noastră, curs pe care îl poate urmări cu ușurință pe telefon sau pe laptop. Cred că putem profita de acest timp care ni se oferă pentru a sta noi cu noi, cu cei dragi, în intimitatea casei noastre, pentru a ne încărca bateriile și a deveni mai inteligenți, mai umani, mai creativi, mai flexibili. Poate că unii dintre noi vor avea, în acest răstimp, un a-ha moment și vor realiza ce ar vrea să facă cu viața lor mai departe, dacă nu cumva s-au irosit sau nu au avut curajul să își urmeze un vis, o pasiune și au trăit până acum pe pilot automat. Și poate unii oameni vor face mari schimbări în viețile lor, spre trezire, spre conștientizare, depășind limitele comodității și ale egoismului care ne izolează de cei din jur, de viață, de realitate și chiar de noi înșine.

Credeți că impostura care devenise o adevărată plagă în societatea românească se va curăța vreodată astfel încât adevăratele valori să devină repere?

Eu cred că dacă ești atent vei vedea ce este valoros, adevărat și util. Cei tineri au nevoie de îndrumare din partea părinților, a profesorilor, iar cei maturi au nevoie de atenție, de repere. Așa cum suntem atenți ca ceea ce mâncăm ca să fie hrănitor, cât mai puțin procesat (chimic), să ne ofere cât mai multă energie și nutrienți, așa putem fi atenți, noi, cei maturi, ce fel de informații alegem să primim, cu ce ne hrănim mintea și sufletul. Aici intervine importanța educației, a lecturii, a dialogului, pentru că discernământul, gândirea critică, înțelepciunea și bunul simț, sunt niște abilități care pot fi antrenate, niște instrumente care pot fi dezvoltate în timp. Putem decide ca e în regulă să trăim hrănindu-ne cu fast-food – cu știri sau emisiuni TV care fac rating, care ne fac să râdem fără să gândim o secundă -, sau putem alege să trăim cu mâncare sănătoasă – să fim mai selectivi cu ceea ce vedem pe ecrane, ce consumăm pe rețelele de socializare. Putem trece dincolo de frică, egoism sau de lene pentru a căuta echilibrul.

Doamna Ecobescu spuneți-ne cu ce să începem… Cu literatura rusă, cu istoria culturii si civilizației, cu teatrul grec, mulți dintre noi am vrea să ne turnăm temelia pe care școala românească n-a reușit s-o facă în ultimii 30 de ani. Ce sfat ne dați dvs, ca promotor al culturii universale?

Fiecare e bine să înceapă cu ce îl atrage, cu domeniul în care se regăsește. Îți place să desenezi, să pictezi? Atunci studiază artele, chiar și în postură de amator, studiază istoria artei, citește despre mari artiști. Te fascinează zona de spiritualitate, istoria religiilor, vrei să înțelegi cum este conturată ideea de divinitate, în diverse spații culturale? Urmează un curs de istoria religiilor sau citește cărți în acest domeniu, de ce nu, înscrie-te la un master de profil, dacă vrei să aprofundezi tema. Ai fost mereu uimit de creativitatea oamenilor din trecut, de satul românesc, de legendele și mitologie românească? Citește, caută conferințe pe net. Ai vrea să înțelegi cum funcționează sufletul nostru, ce este inconștientul sau subconștientul? Cercetează domeniul psihologiei, citește despre Freud, Jung. Există atâtea resurse în jur și avem atâta timp la dispoziție încât nu mai putem da vina pe nimeni și pe nimic dacă nu ne explorăm pasiunea într-un domeniu.

De-a lungul veacurilor omenirea a trecut prin numeroase crize, fie că au fost de cele de identitate culturală, religioasă, am avut de trecut prin ciuma bubonică, malarie, gripa spaniolă, dar cumva, viața a triumfat. Este cinic să punem în ecuație selecția naturală a universului?

Nu cred că este vorba de selecția universului, lucrurile se întâmplă pentru că există pe această planetă, alături de oameni, diverse forme de viața: bacterii, virusuri, organisme care ne pot da peste cap ritmul vieții. Așa cum am citit și eu – ca majoritatea dintre noi în această perioadă – au fost și vor fi mereu epidemii, molime, fenomene natural nefaste omului sau cataclisme care ne vor afecta, ne vor pune în pericol sănătatea, viața, cursul normal al vieții cotidiene. Nu cred că sunt eu în măsură să afirm că universul vrea să ne dea o lecție, sau că suntem pedepsiți, să fiu adepta unei de morale care ține de Vechiul Testament. Genul ăsta de raționamente cred că sunt încercările oamenilor de a da sens momentelor dificile de acum, de a da un sens bolii, morții. Poate sunt și un mod de trecere a timpului, unul în care să ne simțim victime sau, eventual, salvatori. Lecția esențială a acestei pandemii ar fi că avem nevoie să intervină niște modificări la nivelul mentalității celor care conduc lumea – marile corporații, marile puteri ale lumii și statele, în general. Ei sunt cei care generează adevăratele dezechilibre la nivel mondial: poluare masivă în marile orașe, consumerism excesiv, scăderea nivelului de trai în multe zone ale lumii, adâncirea diferențelor dintre cei cu resurse materiale și cei lipsiți de resursele necesare unei trai decent etc. Trebuie să se facă o trecere de la interesele strict financiare, ale unor grupări restrânse, la cele care au în vedere echilibrul întregului ecosistem și al societății în ansamblu, de la egoism la interesele colective.

Cred că este foarte important ce reușește fiecare individ, la nivel personal, și eventual al familiei sale, al colectivității căreia îi aparține, să găsească răspunsuri oneste și transformatoare de mentalitate la întrebări precum acestea:

  1. Care este rostul meu pe această lume?
  2. Dacă mâine nu voi mai fi, voi lăsa ceva bun în urma mea?
  3. Ce învăț din criza asta, ce trebuie să schimb în viața mea?
  4. Care este puterea comunității din care fac parte, cum ne ajută solidaritatea să trecem mai bine de încercarea asta?
  5. Care este cel mai valoros lucru pe care pot să îl ofer celor din jur, în absența apropierii fizice, cum pot fi de folos?

Dacă fiecare dintre noi poate găsi un răspuns onest măcar la 3 din cele 5 întrebări de mai sus, cu siguranță că această perioada se va transforma și în ceva benefic pentru noi toți. Pentru că doar împreună, solidari, curajoși, disciplinați și echilibrați, cu iubire, speranță și empatie vom trece cu bine și de această perioadă provocatoare din istoria omenirii.

foto: Arhiva Personala

Citeste și:

EXCLUSIV AVANTAJE: Andreea Raicu Le sunt recunoscătoare oamenilor care m-au trădat.'

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje