Exclusiv Avantaje, Isabel Allende: “a fi femeie înseamnă că a trebuit să fac de trei ori mai mult efort pentru a obține jumătate din respect și recunoaștere”

Isabel Allende, Scriitoarea – fenomen a momentului, într-un interviu, în exclusivitate pentru revista AVANTAJE

E greu de spus ce anume duce un scriitor către succesul la nivel mondial, dar cred că în cazul Isabelei Allende este vorba despre scriitura sa foarte personală care atrage milioane de cititori cu fiecare nouă carte. Fie că scrie un volum de memorii sau ficțiune, simți nu doar că poveștile ei au rădăcini adânci, ci și faptul că autoarea este dornică să se apropie de cititorii ei, să-i facă părtași la emoțiile sale.

Interviu realizat de Andreea Chebac

Violeta (Humanitas Fiction, 2022), cel mai recent roman semnat de Isabel Allende, arată preocuparea autoarei față de rolul femeii în societate și cum s-a schimbat acesta de-a lungul timpului. Cea care ilustrează aceste schimbări este chiar personajul central al cărții, Violeta, o femeie ambițioasă care, în existența ei ce se întinde de-a lungul unui secol, a fost adesea victima conveniențelor și a îngrădirilor de tot felul ce i-au jalonat destinul în aceeași măsură ca marile evenimente istorice pe care le-a trăit.

Cel mai recent roman pe care l-ați scris, „Violeta' (Humanitas Fiction, 2022), începe în vremea pandemiei de gripă spaniolă și se termină în cea a pandemiei de Covid-19. Ce credeți că a învățat umanitatea în răstimpul dintre aceste două pandemii?
La un secol după epidemia de gripă spaniolă, umanitatea se găsește în mijlocul unei epidemii similare. Amândouă sunt boli virale grave, foarte contagioase și adesea fatale, ceea ce duce la necesitatea unei distanțări sociale, la izolare și la purtarea măștilor chirurgicale. Până la apariția unui vaccin anti Covid-19, nu prea aveai ce altceva să faci împotriva acestui virus. Chiar dacă pe parcursul secolului douăzeci, omenirea a învățat foarte multe lucuri și s-au făcut descoperiri tehnologice și industriale incredibile, ne-am trezit blocați în același sistem politic, economic și social ca în trecut. Cei câțiva ani de pandemie mi-au oferit timpul, liniștea și solitudinea necesare pentru a scrie. Nu a trebuit să merg în turnee de promovare, la conferințe, la semnări de autografe, și, în general, toată viața mea socială și publică s-a redus. Așa am reușit să scriu „Ce vrem noi, femeile?' (Humanitas Fiction, 2020), „Violeta' și încă un roman care probabil va fi lansat anul următor. N-am fost niciodată așa de productivă.

Violeta, eroina romanului, reușește să-și trăiască viața din plin la orice vârstă, chiar și într-o lume a bărbaților. Dar ce așteptări credeți că are societatea contemporană de la o femeie trecută de cincizeci de ani?
Așteptările și oportunitățile pentru femeile în vârstă variază de la un loc la altul; nu sunt la fel în Occident ca în alte părți ale lumii, unde, după anii în care se poate reproduce, poate avea copii, o femeie se retrage practic din viață. Acum trăim cu 30 de ani mai mult decât bunicii noștri și dacă avem acces la resurse de bază și la asistență medicală, acești ani pot fi foarte buni.

Isabel Allende: “a fi femeie înseamnă că a trebuit să fac de trei ori mai mult efort pentru a obține jumătate din respect și recunoaștere”

Mulți cititori iubesc realismul magic din cărțile dumneavoastră. Dar simțiți acest tip de influențe magice/spirituale în viața de zi cu zi? Vă puteți gândi la un moment în care realitatea părea o pagină de realism magic?
Pentru mine, realism magic înseamnă să accept că lumea și viața sunt pline de mister. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le știm și pe care nu le putem controla! Accept misterul în viața mea, prin urmare el vine firesc și în scrisul meu. Trăiesc înconjurată de spiritele oamenilor pe care îi iubesc: fiica mea, părinții mei, bunicii mei, câțiva prieteni dragi și animale de companie etc. Nu văd fantomele lor, dar le simt prezența. Presupun că este un exercițiu de memorie și dragoste…

Dacă ar fi să vă povestiți toată viața nepoților, așa cum a făcut Violeta, ce ați vrea să-și amintească/ să învețe din asta?
Am povestit deja cea mai mare parte a vieții mele în trei memorii – „Paula', „Suma zilelor' și „Țara mea inventată' –, așa că nepoții mei au o mulțime de informații despre mine. Cu toate acestea, nu cred că sunt interesați deloc!

Care au fost paginile cele mai greu de scris din acest roman?
Paginile despre moartea lui Nieves, fiica Violetei, au fost greu de scris pentru că mi-au amintit de moartea fiicei mele, Paula. Durerea Violetei este durerea mea. Iar personajul Nieves a fost inspirat de fiica mea vitregă, Jennifer, care a avut și ea o viață tragică, a născut un copil și a murit tragic.

După 26 de cărți publicare, ce sfat i-ați da Isabelei, cea de la începuturi? Credeți că drumul în literatură v-ar fi fost diferit dacă ați fi fost bărbat?
Eu am fost o norocoasă, succesul romanului „Casa spiritelor' a deschis calea pentru toate celelalte cărți ale mele. Nu cred că am vreun sfat să-i dau eului meu mai tânăr. Dar da, a fi femeie înseamnă că a trebuit să fac de trei ori mai mult efort decât mulți alții pentru a obține jumătate din respect și recunoaștere.

În acest roman, ca și în „Casa spiritelor', întâlnim un câine uriaș și iubitor, care este aproape un personaj. Și nu este singura referire pe care o faceți la romanul „Casa spiritelor'. De ce o reîntoarcere la această poveste?
Revin la „Casa spiritelor' ca un omagiu discret adus cărții care mi-a schimbat viața și m-a făcut scriitoare. Clara del Valle din „Casa spiritelor' a fost cea mai mică dintr-o familie de unsprezece copii, asta înseamnă că pot folosi diferite personaje din carte pentru mai multe romane. L-am folosit deja pe tatăl Clarei, Severo del Valle, în „Portret în sepia', iar în cazul cărții de față, tatăl Violetei este unul dintre frații Clarei.

Violeta, ca fiecare personaj, „împrumută' din viața scriitorului. Dar aș vrea să vorbesc despre munca pe care o desfășoară la Fundația Nieves, inspirată din munca dumneavoastră la Fundația Isabel Allende.
Misiunea fundației mele, pe care am creat-o ca un omagiu adus fiicei mele Paula, este de a investi în puterea femeilor și a fetelor. Lucrăm cu cei mai vulnerabili, de obicei cei care trăiesc în sărăcie și trebuie să facă față violenței. La sfârșitul vieții ei, și personajul Violeta descoperă bucuria de a-i ajuta pe ceilalți și se concentrează, de asemenea, pe a ajuta femeile care sunt victime ale violenței.

Deși am parcurs un drum lung în domeniul drepturilor femeilor în ultimii 100 de ani, care credeți că ar trebui să fie următorul pas de făcut?
Scopul final al feminismului este înlocuirea patriarhatului sub care omenirea a trăit de mii de ani. Mai avem mult de lucru pentru a atinge acest obiectiv, dar am încredere că fiecare generație de femei împinge mișcarea feministă înainte. Astăzi există un nou val de femei tinere, inteligente și feroce, care sfidează cultura, religia, legile etc. Chiar dacă în această luptă se fac doi pași înainte și un pas înapoi.
Cred că obiectivul imediat trebuie să fie acela de a crea o conștientizare globală asupra războiului împotriva femeilor, a violenței, discriminării și exploatării pe care femeile le suferă în cea mai mare parte a lumii tot timpul.

Ne puteți descrie camera în care scrieți? Îmi imaginez că mulți cititori ar dori să vizualizeze acest spațiu.
Scriu în podul căsuței mele. Camera este mică, vopsită în alb, cu grinzi pe tavan, rafturi pe un perete și o fereastră mare pe celălalt. Am o priveliște splendidă asupra unei lagune: văd gâște, pescăruși, rațe, pelicani și alte păsări, de asemenea copii care se joacă în apă. Este foarte frumos.

Credeți că talentul de a povesti este ceva ce poate fi învățat sau ceva cu care te naști?
Povestitul este ca și urechea muzicală. Aproape toată lumea poate să cânte sau să învețe să cânte la un instrument, dar puțini sunt născuți cu talent real pentru a excela. Toată lumea poate învăța să scrie corect, dar cred că storytellingul necesită o abilitate înnăscută. (Este ca arta de a spune glume. Toată lumea își poate aminti o glumă și o poate repeta, însă doar câțiva oameni stăpânesc ritmul potrivit, pot crea suspansul și tensiunea care să o facă amuzantă).

Ați început prin a citi cărți pe hârtie și am aflat că vă plac și cărțile audio. Cum credeți că a schimbat tehnologia ritualul lecturii? Credeți că romanele vor fi scrise de autori AI la un moment dat?
Tehnologia este minunată și o îmbrățișez pe deplin. Citesc cărți tipărite, cărți electronice pe Kindle și ascult cărți audio în mașină. Dacă s-ar inventa un cip care ar putea fi plasat în creier pentru a citi în timp ce dormim, l-aș folosi și pe acela. Desigur, cărțile vor fi citite cu voce tare de AI în viitorul apropiat, așa cum roboții pot semna cărți astăzi.

Ce carte clasică ați vrea să rescrieți?
Toate basmele în care domnițele aflate în primejdie sunt salvate de cavaleri și prinți.

Foto: Arhiva Personala Isabel Allende

Citeste și:

Conf. dr. Corina Zugravu: Eu cred o să ajungem să mâncăm carne sau brânză făcute în laborator'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
substantial.ro
Publicitate
CSID
Descopera.ro
Unica.ro
Retete
Baby
Life.ro
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Trending news
Mai multe din Interviurile Avantaje