Enigma legământului trac – partea a treia –
Ultima parte a reportajului serial despre unul dintre cele mai ascunse mistere ale istoriei româneşti: enigma legământului pierdut, a unui arheolog care şi-a sfârşit viaţa în ospiciu cu minţile arse de fantasme nebune şi a semnului tainic de pe coifurile din aur ale regilor traci.
Necropola cu amintiri ciudate
Trei dintre cele cinci coifuri au fost descoperite întâmplător de ţărani: cele din Iaşi, din Prahova si Teleorman. La Peretu, Emil Moscalu, arheologul fără odihnă', a dezgropat un mormânt traco-getic, vechi de aproximativ 2500 de ani care avea două camere funerare. Într-una se afla scheletul unui nobil trac de rang înalt iar, surprinzător, în cealaltă cameră, Moscalu a descoperit că războinicul nu fusese dus singur pe ultimul său drum. Îl însoţeau doi cai şi doi câini precum şi mai mult de 50 de obiecte din argint placat cu aur printre care şi marele coif. Înmormântare ciudată, cu influenţe egiptene, exterm de rar întâlnită în zona românească. La fel, a descoperit acelaşi mod straniu de înmormântare şi la coiful pe care l-a adus la lumină prin 1930, la Agighiol, în Tulcea. Regele trac de la gurile Dunării a fost îngropat având alături coiful sacru, semn al legăturii cu cei de neamul său pe care a dus-o în moarte, dar şi caii, carul de luptă şi soţia. Cel mai puţin se ştie despre coiful de aur descoperit lângă Cazanele Dunării prin 1913. Se zice doar că un marinar naufragiat l-ar fi găsit, după retragrea apelor pe undeva prin zona insulei Şimian. Apoi coiful a dispărut la fel de misterios, în mod sigur scos din ţară cu un vas de cursă pe Dunăre şi abia jumătate de secol mai târziu a fost publicată prima fotografie cu el. Ajunsese la Viena în colecţia Trau şi acum se află în galeriile Muzeului Metropolitan din New York.
Blestemul aurului trac
Emil Moscalu, explica profesorul Boroneanţ cu câteva luni înainte de a părăsi această lume, a urmărit o teorie a unei legături clare între conducătorii traci, a unei uniuni tribale, plecând de la legendele Legământului Regilor Traci. Teoria este foarte posibilă şi ar putea fi susţinută arheologic, chiar Herodot afirmând că tracii aveau conştiinţa originii lor comune şi pe cea a unităţii lor ca popor şi, deşi se purtau cu cruzime între ei, erau uniţi strâns în faţa unor duşmani comuni. Tracii, afirma Boroneanţ, comunicau între ei şi aveau o artă complexă dezvoltată dintr-o mitologie puternică şi este clar că o civilizaţie clădită pe un astfel de nucleu nu putea să migreze, să plece din teritoriul comun tradiţional. Soarta lui Moscalu, arheologul atins de febra descifrării Legământului Trac a avut un final la fel de enigmatic, parcă desprins din poveştile despre blestemul faraonilor. După o carieră strălucită, după ce a căutat zadarnic secretul aurului prinţului Obrenovici', a plecat undeva pe aproape de Peretu, locul descoperirii marelui coif, unde se spunea că apar noaptea flăcări ale tezaurelor îngropate. După luni de muncă tot ce a descoperit a fost doar un schelet cu oase roşii ca sângele însă, câteva săptămâni mai târziu şi-a pierdut minţile. Devenise obsedat de hoţi şi purta tot timpul cu el un rucsac în care ascundea un obiect preţios. Rucsacul misterios i-a dispărut într-un incendiu izbucnit fără explicaţie şi nimeni n-a aflat niciodată ce conţinea acesta, iar celebrul arheolog a murit în spitalul de psihiatrie fără să-şi mai fi revenit vreodată…
…Deseori, legendele au nevoie de misterul în care s-au născut pentru a supravieţui. Prea multe explicaţii le distrug şi parcă ucid frumseţea din ele. Galbenul aurului n-are amintiri, enigmele însă trăiesc…
Adrian Ciltan Foto: internet