Enigma legământului trac – partea a doua –
Continuarea reportajului serial despre unul dintre cele mai ascunse mistere ale istoriei româneşti: enigma legământului pierdut, a unui arheolog care şi-a sfârşit viaţa în ospiciu cu minţile arse de fantasme nebune şi a semnului tainic de pe coifurile din aur ale regilor traci.
O civilizatie complexa
Profesorul Boroneanţ şi elevul său, Emil Moscalu credeau că civilizaţia traco-getică existentă aici în urmă cu 3000 de ani era nebănuit de dezvoltată. Atinsese o amplitudine deosebită, avea instituţii şi ritualuri specifice religioase şi războinice, precum şi sisteme de comunicare paleoalfabetice, nedescifrate încă. Tracii îşi fabricau de asemenea, podoabele necesare acestor ritualuri, obiecte unicat, cum sunt coifurile iar arheologul era de părere că şi marele tezaur Cloşca cu Pui' era de fapt de producţie autohtonă, fiind prădat ulterior de populaţiile migratoare şi nu fabricat de aceştia aşa cum se crede acum. Lumea tracă avea fără îndoială legături cu lumea exterioară dar existau şi legături între conducătorii triburilor, legături de ajutor reciproc şi de apărare. Dovada complexităţii nebănuite a lumii tracice este existenţa obiectelor descoperite în necropolele din acea perioadă, cum sunt chiar coifurile din aur şi alte piese de tezaur mari, dar şi marea asemănare stilistică a motivelor de pe coifuri mai cu seamă că ele se regăsesc într-un spaţiu atât de întins, din Moldova până în Banatul de azi, pe toată curbura arcului carpatic.
Mormintele regilor traci
Coiful descoperit Peretu este inconfundabil. Aproape 800 de grame de argint aurit masiv, împodobite cu motive ciudate. Simboluri de animale gravate pe apărătorile obrajilor şi pe partea din spate iar fruntea lată, încadrată de doi ochi mari, fascinanţi şi încruntaţi a neînduplecare. Simboluri a căror semnificaţie nu a putut fi descifrată. Dar, straniu, aceeaşi privire încadrată de hipnotismul ochilor supradimensionaţi se repeta identic pe coiful de la Coţofeneşti, din Prahova. Un kilogram de aur pur, de 24 de carate, parcă lucrat de aceeaşi mână şi folosind aceleaşi simboluri. Un al treilea coif este tot din aur, are, ca şi celelalte, tăieturi identice în zona urechilor, aceleaşi reprezentări de animale fantastice şi, cu toate că îi lipseşte partea din faţă se ghicesc acolo aceiasi ochi fabuloşi, fascinanţi, care pare că te ţintuiesc locului. Este coiful descoperit la Cucuteni, lângă Iasi. Este clar că toate acestea nu erau coifuri de luptă ci de paradă, aurul sau argintul este prea moale ca să te apere în luptă decă aveau o altă semnificaţie, iar cei îngropaţi erau nobili, poate chiar regi, căci au fost îngropaţi cu onoruri ca nişte eroi.
Aurul de suprafata
Cei doi arheologi, erau de părere că toate coifurile sunt legate între ele cu toate că în privinţa lor, există încă multe necunoscute. Ele sunt făcute din acelaşi tip de aur: mai galben, mai deschis la culoare decât aurul transilvan roşcat, scos din adâncimea minelor. Este, fără îndoială aur de suprafaţă, din nispuri aurifere, exploatate pe văile marilor râuri ce coborau dinspre nord şi care are similarităţi clare cu aurul tezaurelor dezgropate în Bulgaria, la Varna şi Nisipurile de Aur. Încă o dovadă a teoriei că aria extinderii coifurilor din aur, nu urcă, de la Dunăre către Moldova, ci dimpotrivă coboară de la munte către câmpie.
Adrian Ciltan Foto: internet
Citeste in continuare despre semnele misterioase si legaturile ciudate dintre coifurile de aur.