DOSAR SPECIAL Cine sunt moroii și cine se poate transforma într-o astfel de creatură
Mitologia românească este, fără niciun dubiu, plină de culoare și originalitate. Creaturile mitologice intrigă sau înspăimântă, după cum e credința omului. În timp ce unii sunt de părere că aceste făpturi sunt rodul imaginației bogate a străbunilor noștri, alții cred cu tărie, până în ziua de azi, în existența lor.
Cert este că legendele care circulă despre aceste creaturi merită a fi cunoscute, chiar și pentru simplul fapt că sunt fabuloase. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, imaginație bogată ca a românului nu are nimeni în lume…
Cine sunt moroii
Moroii, spre exemplu, sunt unele dintre duhurile rele ale mitologiei noastre. În credința populară, moroii sunt sufletele copiilor care mor nebotezați și ale celor avortați.
Aceștia își părăsesc mormintele, ieșind sub forma unei raze de lumină. Moroii rătăcesc între două lumi, având asupra lor o traistă, o oală și un băț. În traistă, păstrează alimentele pe care le capătă în mod simbolic de la copiii vii. Oala o umplu cu apă, primită tot de pomană, iar cu bățul se apăra de sufletele celorlalți moroi care vor să le fure tot ce primesc, fiindcă mamele acestora din urmă au uitat de ei și n-au dat nimic de pomană pentru sufletele lor.
Așa că aleg să bântuie gospodăriile, mai cu seamă casele în care s-au născut. Scopul lor este să-și chinuie mamele în somn. Se crede că aceste creaturi vin noaptea și se așază pe pieptul femeilor care le-au dat viață, înăbușindu-le și dându-le coșmaruri îngrozitoare.
Cine sunt cei care se transformă în moroi
Lucrările etnografice consemnează faptul că micuții nu devin moroi imediat după moarte. La distanță de șapte ani de la momentul în care a părăsit această lume, sufletul copilului mort nebotezat strigă din mormânt să fie botezat. Dacă este auzit de cineva, acea persoană trebuie să rostească cuvintele de botez: „Botează-se fiul/fiica lui Dumnezeu (aici va rosti un nume de băiețel sau de fetiță), în numele Tatălui, amin! și al Fiului, amin! și al
Sfântului Duh, amin! Acum și pururea și în vecii vecilor, amin!'.
După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, omul trebuie să arunce în partea de unde a auzit glasul o bucățică de material, chiar ruptă din hainele pe care le poartă pe el în acel moment.
Sufletul copilului se va liniști și va rămâne în mormânt. În cazul în care nimeni nu-i aude strigătul sau i-l ignoră, micuțul se transformă în moroi.
Totuși, lucrările etnografice din zona Olteniei menționează faptul că moroiul poate fi, totodată, un adult care a fost rău la suflet în timpul vieții. În această situație, pentru a împiedica transformarea celui decedat în moroi, înainte de a-l îngropa, cei apropiați îi înfig în buric un ac, un vârf de fus, o andrea sau două-trei cuie.
Dacă au apucat să-l înmormânteze înainte de a săvârși ritualul obiectului ascuțit, oamenii îi înfig în pământul de pe mormânt trei fuse: unul, la cap, unul, la inimă, altul, la picioare. Iar dacă apropiații nu reușesc să anticipeze faptul că cel decedat se va transforma în moroi, acesta își va părăsi noaptea mormântul pentru a-și ucide rudele. Mai exact, există credința că moroiul le mănâncă inima, iar acestea se îmbolnăvesc și mor.
Lucrările de specialitate susțin că, în trecut, pentru a scăpa de moroi, oamenii apelau la două practici: fie smulgeau inima din pieptul celui presupus a fi moroi și o aruncau la câini, fie incinerau cadavrul.
Citeste si
DOSAR SPECIAL Cine sunt solomonarii, cele mai problematice figuri ale mitologiei populare'
Autor: Oana Anghel
Sursa foto: shutterstock