DOINA RUȘTI: „Am studii clasice și un bagaj de viață adunat pe la periferiile orașelor”

15.03.2021, 00:05 .

Doina Ruști are un fel de-a povesti irezistibil. Subiectele cărților sale au o forță specială care te atrag înspre lumi misterioase, fantastice și cuceritoare, întocmai ca personalitatea cunoscutei scriitoare.

Omulețul roșu', „Lizoanca', „Manuscris fanariot', „Zogru', „Homeric', „Mâța Vinerii' sau, cel mai recent, „Paturi oculte' (Ed. Litera) – e suficient să citești câteva dintre cele mai cunoscute titluri ale sale și să-ți dai seama că, intrând în universul Doinei Ruști, vei avea de-a face cu o experiență de lectură unică. În plus, autoarea realizează și selecția cărților publicate în colecția Biblioteca de Proză Contemporană de la Editura Litera, deci vei avea garanția unor lecturi inedite.

Numele feminine din cărțile dvs. au o muzicalitate aparte. Cum iau ele naștere?
Totul pornește de la o emoție, adică de la aspirații și amintiri. De pildă, mereu mi-a plăcut numele Flori, un pic fandosit, legat de emoții neconsumate, de instincte și de lumea periferiei. Face parte din mine, ca toate celelalte nume. Laura Iosa („Omulețul roșu') e legat de universul balcanic al copilăriei mele, iar Maiorca („Manuscrisul fanariot') vine din mitologia cuvintelor auzite întâmplător, misterioase exact ca orice primă întâlnire.

Scrieți cu plăcere despre perioada fanariotă, care vă amintește de cea a copilăriei. Ce personaj din acea vreme vă este foarte drag și, poate, a și stat la baza creării unui personaj de roman?
Tranca! O femeie foarte ciudată, cu o claie de păr alb și cu niște ochi care povesteau o grămadă de chestii. Mă uitam la ea și știam exact câte pisici avusese. Numele ei este menționat în mai multe dintre scrierile mele, dar ca personaj important apare în „Manuscrisul fanariot'. Tot așa, bunica mea paternă stă la baza multora dintre personaje, printre care și Pipica, din „Paturi oculte'.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Richard Chamberlain a murit. Celebrul actor din "Pasărea Spin" avea 90 de ani

Ideea patului pornește de la un pat concret, din trecut?
Și da și nu. În viața mea a existat un pat straniu, care-mi băga frica în oase. A existat și patul din Valea Stanciului, ca în roman. Chiar și tanti Lionica a existat. Dar toate astea nu au importanță pe teritoriul ficțiunii, unde totul ia înfățișarea pasiunilor unei clipe, unor ceasuri. Chiar și patul concret, cu tăblie rotunjită, devine în carte patul păzit de satrapi, patronat de un spirit nesățios. Nu acțiunile lui contează, însă, ci dorințele, care ard totul. Cu cât aceste dorințe sunt mai absurde, cu atât sunt mai distructive. În patul din viața reală nu puteam să dorm, pe când în cel ficțional se întind visele morții.

Am fost atrasă în povestea din „Paturi oculte' ca de-un magnet. Cum vă explicați nevoia oamenilor de fantastic, atracția de-a înțelege neînțelesul?
Doar fantasmele contează într-o lume limitată ca a noastră. A crede în mistere e ca și cum ai protesta împotriva limitelor – într-un anumit fel constituie o formă de libertate la preț redus: fără tribut de sânge și de vieți.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Reacția iubitei lui Cătălin Botezatu, după ce a fost comparată cu Bianca Drăgușanu: „Eu am 18 ani”

„Cărțile dau aripi', scria cineva pe rețeaua dvs. de socializare. Simțiți asta, că vă dau cărțile – scrisul, aripi?
Aripi? Chiar zbor în cele mai multe rânduri, iar viteza chiar contează pentru mine.

Ce obiceiuri/tabieturi de scris aveți?
Scriu boierește, pe canapea, în poziția turcului, frisonată de fiecare dată de vocea bunică-mii, de pe lumea cealaltă, care țipă la mine să trec la birou. Tocmai de-aia am unul în apropiere, dar de câte ori arunc spre el vreo privire, îl găsesc plin de lume: exact cum fantomele aleg case nelocuite, tot așa și personajele mele s-au refugiat acolo, pe biroul meu prăfuit. Și-ncă ceva: îmi place să scriu în București, să-i ascult mormăielile.

Coordonați proaspăta colecție de literatură contemporană de la Litera. Ce calități trebuie să aibă un roman/carte/scriere pentru a vă cuceri?
Și poveste, și emoție. O carte bună povestește întâmplări neobișnuite într-un limbaj personal, într-atâta inedit și percutant, încât îl vezi pe narator plutind pe deasupra paginii. Mă feresc de scriitorii mimetici, care preiau tonul unei cărți de succes, prefăcându-se emoționați până la lacrimi, ca după un număr de pagini să se dezumfle cu plescăieli, cu indecențe.

Ce cărți se află pe noptieră la început de 2021?
Pe noptieră nu țin cărți, mi se pare desuet. Dar laptopul geme de texte, telefonul – suspină. Mai nou, ascult audiobookuri. Am și o veche banchetă, pe care așteaptă cărțile cumpărate recent. Între ele, „Fracturi' de Mihail Victus, un volum din „Istoria' lui VA Urechia, luat de la anticariat. Momentan citesc un roman programat să apară în februarie, ceva devastator, masiv, de mare literatură. Dar am în laptop multe texte primite spre publicare, unele excepționale.

Povestiți-mi, vă rog, despre proiectul „Litera mov'. De ce litera mov? Dacă ați alege o culoare care să vă definească, la care v-ați opri?
În vremuri vechi am mâzgălit o carte cu un un creion mov. Mai târziu am descoperit că era „Odiseea' homerică. De-acolo, de la una dintre literele mâzgălite în vremea analfabetă, începe pentru mine ținutul ficțiunii, marea lui Ulise, „ca vinul negru!' Mereu mi-a plăcut metafora asta, prin care Homer a desemnat starea paradoxală a aventurierului – de agitație și de amețeală, de confuzie și de teamă. De anul trecut, Litera Mov a devenit numele unor video-întâlniri. În fiecare joi, seara, la Muzeul Literaturii din București povestesc o întâmplare reală, din timpuri fanariote, ficționalizând-o, ilustrând varii moduri de a scrie o poveste. Filmul este postat pe platforma muzeului – „Cultura în direct'. Cât despre culori – mă regăsesc în verde, mai ales într-o anumită nuanță de verde – aproape oliv, uneori picătură de galben dizolvată în frunza de roșcov.

Sunteți o persoană caldă, cochetă, relaxată, cu un simț al umorului fin. Ce faceți cu plăcere atunci când nu scrieți sau predați? Ce cochetării aveți?
Multumesc pentru portret. Îmi place să mă uit la filme, să citesc documente particulare (gen procese, scrisori, plângeri, testamente, liste cu obiecte furate etc). Îmi place să colind pe străzi, fără scop. Ador conversațiile, mai ales cu oamenii vii, care îmi dau replică pentru că simt impertinențele verbului.

Ce rol joacă scrisul de mână în viața dvs.? Am două cărți semnate de dvs și ambele sunt însoțite de o notă scrisă de mână.
Normal că ai, cel mai des scriu de mână dedicații pentru zâne! Dar și bilete de lăsat în ușă. Fac însemnări, din care motiv țin pe lângă mine câteva carnețele, posturi, file A4. Notez lucruri curente, apoi uit unde le-am scris și deschid telefonul. Acolo e totul clar, nu se pierde nimic. Uneori scriu fragmente din roman, când sunt foarte grăbită. În mod paradoxal, scriu mai repede de mână, respectiv, având timp de gândire mai mult, se încheagă mai repede povestea și nu trebuie să recitesc, să reiau.

„Anul 2021, cu pantaloni de mătase, pregătit de petrecere', ați spus… Cum vă imaginați relaxarea de după… relaxare?
Ne așteptă anul vaccinaților și nevaccinaților, cu antinomiile specifice. Iar când există categorii și polemici – întotdeauna este și pasiune. Or, asta înseamnă viață, petrecere și pantaloni de mătase :). Chiar și criza economică generează apropieri, căci vitregiile sociale întrețin acut impulsurile supraviețuirii. Doar plictiseala șterge hărțile lumii.

Ce elemente definesc universul Doina Ruşti?
Asasinarea tatălui meu, pe când aveam 11 ani, a fost o dramă, dar și un avantaj, obligându-mă să parcurg mai repede niște etape, să fiu mereu în atac. Apoi aș zice că am avut norocul să mă nasc într-o casă cu multe cărți, dar și nefericirea să plec în lume de timpuriu, să mă descurc singură, să mă bazez doar pe mine. Prin urmare, avantajul meu principal a fost un mélange între cultura organizată și viața în forma ei dură. Am studii clasice (latină, greacă veche) și un bagaj de viață adunat pe la periferiile orașelor. Toate acestea m-au ajutat să-mi construiesc cel mai solid principu: să pot alege fără regrete, dubii sau prejudecăți.

Interviu realizat de Cătălina Chiricheș

Citeste și:

Interviurile Avantaje, ANDREEA RĂSUCEANU: „Bucureștiul e literatură, așteaptă doar să vină cineva și să-i transforme străzile și bulevardele în rânduri scrise.'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro