Cristian Diaconescu: „Fiți critici și sceptici în fața informațiilor care vă par prea bune sau prea șocante…”

Lumea zilelor noastre nu e mai complicată și mai greu de înțeles, dar trebuie să distingem faptele de opinii prin mai mult zgomot de fundal. Să găsești sursele de încredere pentru a te informa poate fi cu adevărat obositor și copleșitor pentru fiecare dintre noi. De aceea le-am invitat pe domnul Cristian Diaconescu, diplomat, jurist și fost Ministru de Externe, să ne ofere, în exclusivitate pentru AVANTAJE, câteva repere despre lumea în care trăim.

Diplomat de carieră și fost ministru de externe, totul pornind de la o bază juridică, Cristian Diaconescu poate oferi context pentru cele mai „fierbinți' subiecte ale zilei. În interviul de mai jos poți citi o sinteză a ceea ce înseamnă rolul României în UE, fenomentul fake news, dar și noile direcții de dezvoltare – cum ar fi energia verde și folosirea inteligenței artificiale.

Cum ați caracteriza în momentul de față situația războiului din Ucraina?
Ucraina este determinată să continue contraofensiva, pe perioada toamnei 2023 și a iernii 2024. Ucraina solicită îndeplinirea a trei precondiții, esențiale pentru decizia de a accepta orice negociere: eliminarea forțelor militare ruse, aflate pe teritoriul ucrainean (aproximativ 200.000 militari ruși); un plan privind reconstrucția economică a Ucrainei; urmărirea penală și condamnarea persoanelor care se fac vinovate de acte criminale, genocid și încălcarea prevederilor Convenției de la Geneva.

Ca în orice criză, și în cazul acestui conflict există un scenariu optimist și unul pesimist. Cum arată aceste două posibile scenarii din punctul dumneavoastră de vedere?
Scenariul pesimist poate afecta întreaga ordine internațională prin acceptarea unui precedent având drept consecințe: dreptul unui stat, posesor de arme nucleare, de a schimba frontierele, prin folosirea forței; acceptarea solicitărilor Federației Ruse (comunicate Alianței, formal, la începutul anului 2022) privind retragerea garanțiilor de securitate ale NATO pe aliniamentul din 1997; redefinirea sferelor de influență prin crearea unor „zone buffer' între spațiul extins de influență rus și cel occidental. Scenariul optimist este revenirea la normalitate – bazată pe cooperare și dialog; respectarea regulilor dreptului internațional care asigură suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor. În esență, scenariul optimist presupune ca nimic din ceea ce înseamnă scenariul pesimist să nu devină realitate.

Cum vedeți modul în care UE a gestionat situația de război? Credeți că lucrurile ar fi trebuit gestionate diferit?
Invazia Federației Ruse în Ucraina – cea mai gravă criză cu care s-a confruntat spațiul european, în decenii – a generat un proces de adoptare a deciziilor privind securitatea, apărarea și extinderea fără precedent în istoria UE. De asemenea, este în desfășurare un proces fundamental de reconfigurare a sistemului decizional privind acțiunea externă a UE. Cu războiul la frontiere, UE a demonstrat unitate și coeziune privind răspunsurile strategice urgente. Grupul de Criză la UE, împreună cu Kievul și alți parteneri occidentali au ajutat Ucraina să reziste invaziei și să amplifice costurile pe care Rusia le suportă, drept consecință a acestor acțiuni. Coridoarele de comunicare „informală' au fost păstrate deschise pentru a se reduce, pe cât posibil, riscul unei confruntări directe cu Moscova. Însă, dincolo de dovada incontestabilă a unității europene, există o serie de incertitudini privind reacția imediată a UE în ceea ce privește marile provocări de politică externă. Ca răspuns, în timp real, la consecințele războiului din Ucraina, statele UE trebuie să-și construiască un rol, asumat, mult mai puternic privind răspunsurile solidare la temele vizând apărarea, securitatea și politica externă a UE.

Pandemia de Covid 19, apoi războiul de la graniță au făcut să crească numărul de fake news/știri false la care suntem expuși. Dacă ar fi să demontați una dintre toate aceste „știri', pe care ați alege-o și cu ce informații ați contracara?
Într-o situație de criză, generată de o pandemie atât de gravă, demontarea știrilor false sau a dezinformărilor este o decizie esențială pentru a menține o comunicare corectă cu societatea. Este vorba de apărarea vieții fiecărui cetățean. Putem alege o astfel de știre': au fost promovate, la nivel global, diverse remedii și tratamente neconvenționale, ca fiind eficiente împotriva COVID-19, deși nu existau dovezi științifice solide care să susțină aceste afirmații. De asemenea, au fost răspândite informații false cu privire la metode de prevenire a infecției. Această „informație' vizează alegerea unei soluții de supraviețuire, deci impactul, la nivelul comunităților, este enorm.
Propuneri:
Când vedeți o știre sau informație nouă, verificați întotdeauna sursa. Asigurați-vă că proveniența este de încredere, cum ar fi – instituții de presă sau guvernamentale, cu legitimitate dovedită în timp sau organizații de sănătate, precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Nu vă bazați doar pe o singură sursă de informații. Consultați mai multe surse pentru a compara și a verifica informațiile.
Analizați conținutul știrilor sau informa­țiilor. Verificați dacă există surse citate sau informații de contact pentru sursa informațiilor. Informațiile vagi sau lipsa unei surse pot ridica semne de întrebare.
Folosiți servicii și instrumente online pentru a verifica autenticitatea imaginilor și a videoclipurilor, deoarece acestea pot fi ușor manipulate.
Educați-vă și promovați educația media. Înțelegerea modului în care să recunoașteți informațiile false este esențială.
Fiți critici și sceptici în fața informațiilor care vă par prea bune sau prea șocante pentru a fi adevărate. Gândiți-vă la posibile motive pentru care cineva ar putea dori să disemineze astfel de informații.
Fiecare persoană are o responsabilitate în combaterea dezinformării. Partajați doar informații verificate și ajutați la educarea cu privire la riscurile dezinformării.
Combatarea știrilor false este un efort colectiv, iar educația și discernământul sunt cheia pentru a ne proteja de influențele dăunătoare ale dezinformării, mai ales în timpul unei pandemii sau altor situații critice.

Cum vedeți ascensiunea discursului populist extremist în România: ascensiune de moment sau pericol pe termen mediu?
Ascensiunea discursului populist extremist în România poate fi analizată într-un context mai larg și poate fi percepută diferit, în funcție de perspectiva politică, socială și personală. Unele manifestări ale discursului populist extremist pot fi considerate ca fiind de moment sau ca răspuns la evenimente specifice. Populismul extremist poate atrage un număr mare de susținători în timpuri de criză sau incertitudine, când oamenii se simt frustrați sau nemulțumiți de starea societății sau de răspunsul „insuficient' al decidentului politic. Popularitatea unui astfel de discurs poate fluctua și poate scădea pe măsură ce circumstanțele se schimbă. Dacă discursul populist/extremist devine mai bine organizat și se extinde în rândurile societății, el poate afecta structurile democratice și valorile fundamentale ale unei societăți.
În România, ascensiunea discursului populist extremist este alimentată de mai mulți factori, cum ar fi nemulțumirea față de elitele politice, inegalitățile economice, anxietatea legată de nivelul de trai și schimbările culturale, precum și creșterea influenței mediului online și a rețelelor sociale. Populismul este foarte răspândit în majoritatea discursurilor politice. Amenințarea apare în situația ascensiunii populismului extremist. Modul în care societatea și instituțiile răspund la ascensiunea populismului extremist poate juca un rol crucial în determinarea dacă acesta reprezintă doar o creștere de moment sau un pericol pe termen mediu. O abordare bazată pe dialog, promovarea educației civice și a diversității culturale, precum și luarea de măsuri pentru a aborda cauzele subiacente ale nemulțumirii pot contribui la gestionarea acestui fenomen într-o manieră constructivă.
În concluzie, ascensiunea discursului populist extremist în România poate fi văzută în ambele moduri, în funcție de evoluția ulterioară și de modul în care societatea și instituțiile reacționează la acest fenomen. Este important să se monitorizeze atent situația și să se ia măsuri pentru a menține valorile democratice și coeziunea socială în societatea românească.

Cursurile de Diplomație și de Negociere de la Fundația Calea Victoriei se adresează unui public larg, nespecializat. Cum ați gândit aceste cursuri? Și ce cunoștințe împărtășiți în cadrul lor?
Cursurile de Diplomație și Negociere pe care le susțin își propun să acopere un set de cunoștințe esențiale pentru înțelegerea conceptelor și proceselor din domeniul diplomației și al negocierilor. Aceste cursuri oferă o introducere comprehensivă în acest domeniu, fără a intra în detalii excesive sau tehnice. Câteva dintre subiectele și cunoștințele cheie pe care încerc să le acoper în cadrul acestor cursuri sunt:
Definițiile și conceptele de bază în diplomație și negociere; Diferențele dintre diplomație și alte abordări de rezolvare a conflictelor; O privire asupra istoriei diplomației și a evoluției sale de-a lungul timpului; Studii de caz cu exemple istorice de tratate și negocieri diplomatice importante; Rolul guvernelor și al diplomaților în relațiile internaționale; Implicarea organizațiilor internaționale, ONG-urilor și a societății civile în diplomație; Abordări și tehnici de bază în negocieri, inclusiv comunicare eficientă, gestionarea conflictelor și construirea relațiilor; Cum se folosește diplomația pentru prevenirea conflictelor și pentru rezolvarea acestora; Importanța relațiilor economice în diplomație; Negocierea acordurilor comerciale și abordarea chestiunilor economice în diplomație; Diplomația publică și comunicarea internațională; Modul în care schimburile culturale pot contribui la diplomație; Promovarea înțelegerii interculturale în relațiile internaționale; Provocările și oportunitățile diplomației în lumea de astăzi, cum ar fi schimbările climatice, securitatea cibernetică și pandemiile globale; Importanța respectării drepturilor omului și a valorilor universale în diplomație.
Acestea sunt doar câteva dintre subiectele pe care le abordez la cursurile de Diplomație și Negociere. Este important să subliniez că urmăresc ca aceste cursuri să fie accesibile și interesante pentru toți participanții, indiferent de nivelul lor de cunoștințe anterioare în domeniul diplomației și al negocierilor.

Sunt sigură că mulți tineri vă privesc cariera în diplomație ca pe un exemplu. Ce calități v-au ajutat în această carieră și ce sfaturi practice le puteți da celor care vor să pornească pe acest drum?
În primul rând – răbdarea – pentru a dobândi nivelul necesar de experiență și înțelegere a mecanismelor diplomatice. Este o carieră pentru întreaga viață activă. Experiența extinsă în diplomație se dobândește, în ani de practică, internă, dar mai ales internațională. Un diplomat de succes trebuie să aibă o înțelegere profundă a problemelor globale și a relațiilor internaționale, precum și dezvoltarea unei expertize în acest domeniu. Diplomații trebuie să fie buni comunicatori, capabili să reprezinte țara lor în mod eficace și să negocieze cu alți lideri și diplomați străini. Capacitatea de a comunica și a negocia sunt esențiale în cariera diplomatică. Abilitățile de leadership contribuie la capacitatea de a influența politica externă a țării. Diplomația poate implica negocieri complexe și situații de criză. Capacitatea de a rămâne calm și de a lua decizii informate sub presiune este esențială în acest domeniu. Lumea diplomatică este în continuă schimbare, iar diplomații trebuie să fie flexibili și să se adapteze la noile provocări și oportunități.
Diplomatul trebuie să înțeleagă și să respecte diferite culturi și tradiții din țările în care a lucrat la post. Acest aspect al diplomației culturale este crucial pentru construirea relațiilor internaționale pozitive.
Un diplomat trebuie să fie onest și să acționeze în interesul țării sale cu integritate și etică.
Toate aceste calități sunt esențiale pentru a câștiga încrederea și respectul altor state permițându-i astfel diplomatului să contribuie semnificativ la relațiile externe ale României și la evoluția țării în peisajul internațional.

Privim perioada interbelică ca un vârf al dezvoltării României și al influenței sale pe plan extern. Este acesta un mod corect de a vedea lucrurile? Cum arată perioada interbelică comparativ cu situația de astăzi a României, din punctul de vedere al politicii externe?
Perioada interbelică, în România, a fost caracterizată printr-o serie de evenimente și schimbări semnificative în politica externă a țării. România a trebuit să facă față consecințelor Primului Război Mondial, care au avut un impact semnificativ asupra țării. Astăzi, România se confruntă cu propriile provocări și oportunități în contextul secolului XXI. În perioada interbelică, România a avut relații complicate cu vecinii săi, cum ar fi Ungaria, Bulgaria și Polonia, din cauza disputelor teritoriale și a schimbărilor hărții geopolitice a Europei. Astăzi, România are relații mai stabile cu vecinii săi și face parte din organizații internaționale precum Uniunea Europeană și NATO, care au ca scop promovarea cooperării și securității. În perioada interbelică, România a fost aliată cu Franța și Marea Britanie în cadrul Antantei, dar și-a schimbat alianțele în anii ‘30, când a semnat Acordul de la München cu Germania Nazistă. Astăzi, România este membră a NATO și a Uniunii Europene, ceea ce îi conferă alianțe solide în cadrul comunității internaționale. În perioada interbelică, România a trebuit să navigheze între interesele divergente ale marilor puteri europene, cum ar fi Franța, Germania și Uniunea Sovietică. Astăzi, România este parte a 'lumii libere', având relații, bine calibrate, la nivelul întregii comunități internaționale. În perioada interbelică, România s-a confruntat cu amenințări la adresa securității sale, conflicte regionale și instabilitate geopolitică. Astăzi, securitatea României este garantată în NATO, dar și de eforturile naționale de consolidare a capacității de apărare. România a dezvoltat relații de cooperare regională, în perioada interbelică, dar astăzi are o participare proactivă în cooperarea regională din Europa de Est, inclusiv prin intermediul Inițiativei celor Trei Mări și a altor forumuri regionale.
În concluzie, perioada interbelică și situația actuală a României au asemănări și diferențe notabile în ceea ce privește politica externă. România a evoluat de la o țară afectată de conflictele regionale și schimbări geopolitice la o națiune cu o prezență stabilă în organizații internaționale și relații diplomatice solide.

România, între Est și Vest, între Federația Rusă şi Occident. Să ne temem? Și de ce anume? Ne aduce și avantaje poziția asta aflată „la intersecție'?
Poziția geografică a României, situată între Est și Vest, între Federația Rusă și Occident, aduce cu sine atât avantaje, cât și dezavantaje semnificative. Acestea includ aspecte politice, economice, strategice și culturale. Dintre avantaje aș dori să enumăr: poziționarea în Europa oferă României un acces facil la piețele europene, ceea ce a favorizat comerțul și investițiile străine directe, ajutând la dezvoltarea economică a țării; România este membră a Uniunii Europene și NATO, ceea ce îi oferă securitate și predictibilitate economică și investițională. Poziționarea României, la intersecția Est-Vest, aduce cu sine o diversitate culturală bogată. România a fost influențată de diferite culturi și tradiții din regiunile învecinate, ceea ce a contribuit la un mozaic cultural interesant. România deține resurse naturale, precum petrol și gaze naturale, care sunt importante pentru securitatea energetică, în primul rând națională dar și la nivel european, mai ales în contextul crizei generate de agresiunea Federației Ruse. În egală măsură, poziționarea geo-strategică, abordată profesionist, poate genera oportunități economice semnificative privind tranzitul coridoarelor de transport mai ales cele din domeniul energiei. Experiența României în diplomația regională și globală este o calitate recunoscută, la nivel internațional, de ani buni. Aportul diplomatic al României, prin inițiative și demersuri de intermediere, legat de conflictele din Europa de Est și de Sud-Est reprezintă o contribuție esențială privind securitatea și stabilitatea regiunii.
În ceea ce privește dezavantajele, am putea menționa:
Vulnerabilitate geopolitică: România se află la frontiera NATO/UE cu proximitatea estică – zone cu tensiuni geopolitice ridicate. Această poziție creează instabilitate și provocări pentru securitatea națională.
Relațiile dificile cu Rusia: România are o istorie complicată cu Rusia, iar tensiunile din regiune, inclusiv de natură militară, afectează, grav, relațiile bilaterale. Agresiunea militară în Ucraina și interesele geo-strategice prin care Rusia încearcă să reseteze contextul de securitate global au sporit, exponențial, îngrijorările privind securitatea României.
Dependența de exporturi: Economia României este orientată spre export, iar o bună parte a acestor exporturi merg către piețele occidentale. O criză economică în Europa de Vest poate afecta negativ economia românească.
Infrastructură subdezvoltată: Chiar dacă se află într-o poziție strategică, infrastructura României necesită modernizare și dezvoltare pentru a profita la maximum de beneficiile poziției sale.
Datorită disparităților economice și oportunităților de muncă mai bune din Vest, România se confruntă cu migrația forței de muncă calificate către alte țări, ceea ce poate afecta dezvoltarea internă.
Prin gestionarea adecvată a acestor aspecte, România poate să-și consolideze rolul în regiune și să profite la maximum de oportunitățile oferite de poziția sa geografică.

Cred că dumneavoastră sunteți cel mai în măsură de a trece în revistă câteva nume ale diplomației internaționale contemporane despre care ar trebui să aflăm și noi, publicul larg.
Există numeroase personalități internaționale contemporane care au jucat un rol semnificativ în politica mondială și ar merita mai multă atenție din partea publicului larg. Dintre cei pe care i-am cunoscut și cu care am interacționat i-aș menționa pe: Carl Bild, fost prim ministru al Suediei, mediator în criza din spațiul iugoslav (1995) și copreședinte al Conferinței de pace de la Dayton, reprezentant special al ONU pentru Balcani. Hillary Clinton, secretar de stat al SUA (2009-2013), prima femeie în istoria politică a SUA care a câștigat nominalizarea pentru candidatura la președinția americană, din partea unui partid american reprezentativ. Malala Yousafzai, laureată a Premiul Nobel pentru Pace (2014), victimă a unei agresiuni foarte grave din partea talibanilor, cunoscută pentru lupta sa împotriva asupririi copiilor și tinerilor și pentru dreptul la educație, fără discriminare. Abdullah II bin al-Hussein, rege al Regatului Hasemit al Iordaniei și John McCain, fost senator care a reprezentat Partidul Republican la alegerile prezidențiale din SUA (2008). Personalități complexe, cu un impact semnificativ la nivel global și care nu au ezitat să se implice în crize complexe, servind ca un exemplu de atitudine și determinare. Soluțiile găsite, oricât ar părea de paradoxal, au inclus și o dimensiune a respectului general de care se bucurau aceste personalități.

Pentru a face parte din corpul diplomatic român, orice persoană are nevoie de studii de specialitate. Mai puțin cei din funcțiile supreme: ambasador, ministru de externe. Acest lucru a făcut ca în ultimii ani mai multe nume cunoscute în spațiul public, dar fără experiență diplomatică, să reprezinte România ca ambasadori. Cum vedeți această practică? Credeți că slăbește poziția României pe plan extern? Sau, din contră, ajută printr-o perspectivă nouă?
Necesitatea ca ambasadorii unei țări să aibă experiență diplomatică sau să fie persoane recunoscute public, fără experiență în diplomație, poate varia în funcție de politica și strategia unei țări, precum și de contextul diplomatic specific. În general, există două abordări principale în ceea ce privește numirea ambasadorilor:
Ambasadorii cu experiență diplomatică: Aceștia sunt de obicei profesioniști ai diplomației care au trecut prin perioade îndelungate de formare și au dezvoltat o carieră în serviciul diplomatic al țării lor. Avantajul acestor nominalizări este evident și constă atât în abilitățile diplomatice pe care le au diplomații de carieră inclusiv „un networking' internațional important, precum și în experiența lor în gestionarea relațiilor internaționale. Sunt bine pregătiți să reprezinte țara în negocieri, să promoveze interesele naționale și să gestioneze problemele diplomatice.
Ambasadorii non-diplomați sau recunoscuți public: unele țări pot numi ambasadori care nu au experiență diplomatică, dar sunt personalități recunoscute în domeniile lor, cum ar fi afaceri, știință, cultură sau sport. Personalitățile publice pot avea rețele extinse de contacte în afara domeniului diplomatic, ceea ce poate facilita legăturile cu oficialii din alte țări și potențialul pentru a dezvolta relații de afaceri sau cooperare în diverse domenii. Acești ambasadori pot aduce recunoaștere publică și influență în statul în care sunt acreditați. Din cauza lipsei de experiență, persoanele recunoscute public pot fi mai susceptibile la influențe externe sau presiuni din partea altor actori internaționali, care pot profita de lipsa lor de cunoaștere și experiență. Este absolut necesar ca acești ambasadori să beneficieze de o pregătire suplimentară în ceea ce privește tehnicile diplomatice dar și de asistență din partea serviciilor diplomatice pentru a înțelege și a se adapta la lumea diplomatică. Este important să subliniem că abordarea variază de la o țară la alta. Unele țări folosesc mai frecvent ambasadori cu experiență diplomatică, în timp ce altele preferă să numească ambasadori recunoscuți public. Decizia depinde de prioritățile și interesele țării în contextul său diplomatic specific. Indiferent de abordare, ambasadorii au rolul de a reprezenta țara lor și de a promova interesele naționale în străinătate.

În contexul creșterii utilizării energiei regenerabile UE, în următoarea perioadă credeți că resursele naturale își vor pierde valoarea ca monedă diplomatică?
Creșterea utilizării energiei regenerabile în Uniunea Europeană și la nivel global are un impact semnificativ asupra relațiilor diplomatice și a modului în care resursele naturale sunt percepute ca monedă diplomatică. Pe măsură ce se dezvoltă și se extinde utilizarea energiei regenerabile, dependența de combustibilii fosili și alte resurse naturale pentru producția de energie poate scădea. Se reduce presiunea asupra țărilor pentru a obține resursele naturale, în mod agresiv, ceea ce va diminua tensiunile legate de accesul la aceste resurse. Dezvoltarea și implementarea tehnologiilor pentru energia regenerabilă pot genera oportunități pentru cooperare între țări. Schimbul de experiență și tehnologie în acest domeniu poate contribui la îmbunătățirea relațiilor diplomatice și la crearea de parteneriate solide. Cu toate acestea, este important de menționat că, în unele cazuri, accesul la resursele naturale poate rămâne o sursă de tensiuni, mai ales în regiunile în care acestea sunt limitate. Conflictele pentru accesul la resursele limitate, cum ar fi metalele rare necesare pentru tehnologiile verzi, pot persista și pot duce la situații foarte grave. Creșterea utilizării energiei regenerabile poate schimba dinamica puterii la nivel mondial. Țările care sunt lideri în producția și inovația în domeniul energiei regenerabile ar putea deveni mai influente în peisajul strategic.
În concluzie, pe măsură ce energia regenerabilă devine un domeniu din ce în ce mai important al mix-ului energetic la nivel global, resursele naturale pot să-și piardă valoarea ca monedă de tranzacționare politică. Acest proces nu este uniform și nu exclude în totalitate tensiunile legate de resursele naturale. Relațiile diplomatice vor continua să fie influențate de modul în care țările gestionează tranziția către energia regenerabilă și impactul acesteia asupra resurselor naturale și a economiilor lor.

Se discută mult în ultima perioadă de joburi făcute de inteligența artificială, ce anume din meseria de diplomat credeți că poate fi preluat de un AI și când?
Utilizarea inteligenței artificiale în domeniul diplomației și relațiilor internaționale poate să aducă unele beneficii, dar există și limite importante în ceea ce privește preluarea completă a unor sarcini diplomatice de către aceste tehnologii. Inteligența artificială poate fi utilizată pentru a analiza rapid o cantitate mare de date, din surse diverse, cum ar fi rapoarte, știri sau discursuri, și pentru a sintetiza informațiile relevante. Astfel, diplomații pot obține o mai bună înțelegere a contextului internațional și a problemelor importante. Tehnologiile de traducere automată, bazate pe inteligență artificială, pot facilita comunicarea între diplomați, din diferite țări, care vorbesc limbi diferite. Cu toate acestea, traducerea automată nu este întotdeauna perfectă și pot apărea erori de interpretare sau sensibilități culturale care trebuie luate în considerare. Inteligența artificială poate monitoriza reacțiile publicului și a mass-mediei la evenimentele internaționale și poate oferi diplomaților o înțelegere mai bună a modului în care anumite acțiuni sau declarații sunt percepute la nivel global. Cu toate acestea, există limite importante în ceea ce privește preluarea completă a sarcinilor diplomatice de către inteligența artificială. Diplomația implică, adesea, aspecte subtile, precum negocierea, construirea relațiilor personale și înțelegerea culturală, care sunt dificil de realizat pentru un algoritm. De asemenea, deciziile diplomatice pot avea implicații majore pentru securitatea națională și pentru relațiile internaționale, ceea ce face necesară intervenția umană pentru a lua în considerare contextul și sensibilitățile politice.
În concluzie, inteligența artificială poate fi un instrument util în susținerea diplomației și a procesului decizional, dar nu poate prelua complet rolurile diplomatice în viitorul apropiat. Diplomația rămâne în mare măsură o activitate umană care necesită înțelegere, judecată și adaptabilitate la situații complexe și în continuă schimbare.

Foto: Hepta

Mircea Cărtărescu:'Românii sunt de multe ori negativiști, colerici, uneori toxici, înclinați să vadă răul din oameni înaintea binelui'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
VIVA!
Unica.ro
Retete
Baby
ELLE
CSID
Ego.ro
Descopera.ro
Diva Hair
TV Mania
Trending news
Mai multe din Interviurile Avantaje