Copilul cu ADHD nu este doar un copil obraznic

 Ce este ADHD?

Citește și...

Ziua Copilului 2020. Idei de activități pentru cei mici

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (Attention deficit hyperactivity disorder/ADHD):

• este una dintre cele mai frecvente afectiuni din copilarie;
• simptomele se pot intalni la adolescent si adult.

Simptomele sunt:

• dificultate in mentinerea atentiei;
• dificultate in controlul comportamentului;
• hiperactivitate (agitatie).

Prof. Dr. Iuliana Dobrescu atrage atentia asupra faptului ca lipsa de atentie a copilului cu ADHD, dificultatea stabilirii contactului vizual cu acesta duc uneori la diagnosticarea eronata a tulburarii ca fiind autism.

Cauzele ADHD

Citește și...

Când ar trebui să ne bem cafeaua și de ce?

„ADHD are cauze genetice, adica genomul uman, vulnerabil, mostenit de la parinti, poate suferi modificari in perioada intra uterina”, precizeaza Prof. Dr. Iuliana Dobrescu. „Modificarile chimice din genom se exprima ulterior prin modificari in productia de dopamina sau noradrenalina din creier (nu uitati ca suntem facuti din carbon, hidrogen, oxigen, azot etc.) Tot aceste modificari din Genom -ul mostenit si modificat ulterior se exprima prin formarea anarhica de circuite neurale in anumite arii cerebrale.”

Ceea ce se intampla ulterior poate sa atenueze tulburarea – educatia, terapiile, tratamentul medicamentos – sau sa o agraveze – abordarea gresita, persecutia sistematica.

Simptomele ADHD se manifesta devreme in copilarie
Simptomele ADHD pot fi observate de la varsta de 3 ani, dar diagnosticarea nu poate fi facuta inaintea varstei de 6 ani.

Pentru ameliorare, copilul cu varsta sub 6 ani nu poate beneficia decat de tratament comportamental si nici intr-un caz medicamentos.

Diagnosticul va fi pus numai de catre medic. Parintii si educatorii pot, doar, sa semnaleze suspiciunea de ADHD si sa prezinte copilul pentru examen de specialitate.

ADHD este o problema?

Prof. Dr. Mircea Tiberiu precizeaza ca ADHD, ca orice alta tulburare comportamentala, este o problema in masura in care impieteaza asupra functionarii sociale. Copilul cu ADHD este perceput ca obraznic si prost crescut, este stigmatizat, izolat; performantele sale vor fi slabe in raport cu capacitatea sa reala. Copilul nu va face fata disciplinei scolare; va fi expus pericolului de exmatriculare si tentat de abandonarea scolii.

Toate acestea, asa cum arata Prof. Dr. Mircea Tiberiu, sunt cu atat mai regretabile cu cat copilul cu ADHD prezinta anumite particularitati care, in mod normal, ar trebui sa-l avantajeze: este, de obicei, inteligent peste medie, are rapiditate in reactie si in decizii, este energic si capabil de efort intens.

Nediagnosticat si netratat in copilarie, copilul cu ADHD poate dezvolta in adolescenta anumite tulburari de conduita: furt, minciuna, relatii sexuale precoce, consum de substante; alcool, tutun, droguri, tulburare afectiva bipolara.

Comportamentul copilului cu ADHD poate fi unul impulsiv, agresiv, uneori devenind periculos pentru ceilalti si pentru el. Prof. Dr. Iuliana Dobrescu observa ca acesti copii reactioneaza la provocari mult mai frecvent si cu mai multa intensitate – disproportionat cu provocarea – decat ceilalti. Avem, asadar, de a face cu o reactie neinhibata la provocare, cu o autocenzura deficitara.

Fara tratament adecvat, ADHD poate sa genereze comportament disfunctional si manifestari emotionale cu impact negativ asupra perfomantei scolare si relatiilor interpersonale.

Prof. Dr. Mircea Tiberiu atrage atentia asupra cresterii numarului copiilor care prezinta simptomele ADHD si pune aceasta crestere pe seama schimbarii conditiilor de viata, ale urbanizarii acestora.

Pe de o parte, copiii sunt privati de libertatea de a-si consuma energia in activitati fizice, in principal, prin joaca in aer liber. Ei sunt de mici unui mod de viata sedentar: nu se mai deplaseaza pe jos pana la scoala, li se impune un program de somn in timpul zilei. In general, sunt supusi la constrangeri si frustrari care duc la stocarea unei energii neconsumate.

Pe de alta parte, alimentatia copiilor contine tot mai multe substante energizante – chiar daca nu nocive in mod direct – cum sunt glucidele a caror pondere creste continuu.

Recomandari pentru parinti

• Se vor initia si se vor mentine activitati de rutina acasa si la scoala.
• Pastrati reguli simple si clare si reamintiti-le cu calm.
• Copilul nu are intentionat un comportament dificil.
• Cautarea atentiei inseamna ceva.
• Incercati sa intelegeti ce determina acest raspuns comportamental.
• Ascultati copilul cu cea mai mare atentie.
• Copilul trebuie sa aiba contact vizual cu dumneavoastra cand ii spuneti regulile.
• Supravegheati copilul indeaproape; impulsivitatea ii pune pe copii in situatii periculoase.
• Abordati o atitudine pozitiva cu copilul, gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l.
• Incercati sa ignorati comportamentul iritativ usor.
• Dati pedepse in consecinta, ca in tehnica de excludere (time out).

Fiti rezonabili – parintii trebuie sa inteleaga capacitatea copilului inainte de stabilirea asteptarilor, stabiliti standarde realiste.

Vorbiti explicit – copiii pot sa asculte fara sa inteleaga cuvintele/ideile pe care un adult incearca sa le comunice. Cand stabiliti regulile, lasati copiii sa repete cu cuvintele lor ce au inteles. Aceasta metoda de „verificare” este foarte importanta pentru comportamentul ulterior. Numai „Ai inteles?” nu va merge.

Actionati consistent – impuneti regulile necesare si importante pentru familie. Parintii sunt cei care stabilesc limitele pe care le vor respecta cu totii de fiecare data, indiferent daca acest lucru este convenabil sau nu.

Fiti cinstiti: aplicati pedepse pentru incalcarea regulilor. Pedepsele trebuie sa-i invete ceva pe copii. Copiii trebuie sa inteleaga ce se asteapta practic de la ei. Daca pedepsele sunt alese adecvat, copiii isi vor aminti si mai tarziu ce s-a intamplat.

Aveti rabdare: procesul de invatare este de durata, atat pentru copil cat si pentru parinti.

Ganditi-va in primul rand la copil: nu „distrugeti” un copil pentru o regula. Limitele au rolul de a ghida copilul, nu de a-i arata cine este seful.

Ce ii ajuta pe copii sa fie organizati

Programul – asigurati o rutina zilnica, de dimineata pana seara la culcare. Alocati timp desfasurarii temelor, perioadei de joaca afara sau in casa. Puneti programul intr-un loc vizibil (cum ar fi pe frigider).

Organizati activitatile zilnice – gasiti loc pentru orice si pastrati toate lucrurile in ordine (haine, ghiozdan, jucarii). Folositi carnetele pentru a nota toate activitatile, inclusiv pentru cele care implica materialele necesare la scoala.

Actionati consistent si clar – copiii cu ADHD au nevoie de reguli pe care sa le inteleaga si sa le urmeze in mod constant.

Laudati copilul atunci cand a respectat o regula – copiii cu ADHD primesc critici de obicei si, de aceea, se asteapta in general sa fie criticati. Gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l.

Parteneriatul Scoala – Sanatate pentru ADHD este orientat carte copiii din invatamantul primar din doua motive complementare:

• Pe de o parte, principala problema in gestionarea si tratarea ADHD este diagnosticarea tarzie.
• Pe de alta parte, diagnosticarea nu poate fi facuta inaintea varstei de 6 ani, deci programul nu si-ar fi atins scopul daca s-ar fi desfasurat in invatamantul prescolar.

Despre Parteneriatul Scoala-Sanatate pentru ADHD

Editat de Mihaela Serea
Foto: dreamstime

Citește și următorul articol:

Am un copil stangaci. Cum as putea sa il ajut?