Ca sa-i asigure copilului reusita in viata, multi parinti ii ofera meditatii, antrenamente, fara sa-si dea seama ca, si in aceasta privinta, ce e prea mult, strica. Copilul are nevoie de propria forta interioara, nu numai de cunostinte si "abilitati". |
![]() |
"Sa fii cel mai bun"
"A avea aspiratii inalte in legatura cu educatia – deci viitorul – copilului lor pare a fi pentru multi un indicator al gradului de asumare a dificilului rol de parinte. Reusita scolara (sociala) a copilului devine un scop care le poate consuma toate resursele spirituale si materiale! Angajeaza copilul in nenumarate si diverse activitati, din dorinta sincera (benefica?) de a-l pregati cat mai solid pentru viitor. Dar uita sa mediteze asupra catorva "detalii":
- Viitorul acesta nu cumva se constituie in ceva stresant pentru copilul care va ajunge la varsta de adult extenuat de "antrenamentul" care i-a fost copilaria?
- Comanda "Munceste ca sa ajungi cel mai bun" nu cumva este inteleasa de copil ca un fel de amenintare: "…altfel pierzi dragostea noastra", si ca sa nu piarda dragostea parintilor renunta la sine, acceptand de fapt riscul nevrozei?
- Reusita pentru care i se cere sa munceasca atat, nu este prea frecvent transformata in expresie a valorii parintilor, contrariind sentimentele de securitate si libertate ale copilului?
- Inainte de a-i pretinde copilului aceste eforturi, parintele si-a precizat pentru cine si pentru ce vrea sa reuseasca?
Reusita inseamna forta interioara
Un antrenament epuizant pentru o competitie pe care copilul nu o intelege poate afecta tocmai acest rezervor de energie necesara implinirii personale."
Opinia unei mame: "Vrem s-o pregatim pentru competitie"
"Am avut-o pe Ana abia la 36 de ani, in urma unor tratamente complicate. Nasterea ei ni s-a parut un miracol, la fel ca si intreaga ei evolutie ulterioara. Am ‘savurat’ fiecare talent sau indemanare a micutei si am incercat sa-i oferim conditii optime pentru dezvoltarea lor. Dupa scoala, o duc la patinaj sau la inot (depinde de anotimp), la meditatiile de matematica, la lectiile de engleza si seara ii controlez temele pentru scoala. N-as putea spune ca este tocmai viata pe care mi-am dorit-o, dar ma sacrific pentru binele fetei. Am fost destul de contrariata de remarca unei matusi din provincie care ne-a vizitat de curand:’Voi sufocati copilul asta cu meditatii. Saraca Ana, nu are copilarie.’ Vorbele matusii m-au pus pe ganduri. Stiu ca parintii pot gresi, chiar daca sunt manati de cele mai bune intentii. Credeti ca am exagerat?"
Opinia unui copil: "N-am timp de joaca"
In consecinta, lunea, miercurea si vinerea imi ‘cultiv’ darul pentru informatica; lunea si joia pe cel pentru vioara, martea si vinerea am lectii de germana, iar in week-end ma recreez antrenandu-ma la tenis. Spre deosebire de ceilalti copii, care au in fata un singur orar, cel scolar, eu am doua, unul scolar si altul extrascolar. Nici in vacanta nu reusesc sa-mi fac destul timp pentru joaca. Am ajuns sa merg fara nici o tragere de inima la meditatii, unde, oricum, ma duce mama. Nici nu-mi mai fac temele de fiecare data.
Colegii mei se joaca pe-afara, dorm, merg la film. Pentru ca eu nu am niciodata timp pentru asa ceva, copiii ma considera tocilar."