Cel mai puternic afrodiziac
Am vorbit în articolele trecute despre faptul că femeile, atunci când se implică într-o relație intimă (fie ea și una trecătoare), sunt mult mai predispuse să se implice emoțional. Cel puțin prin comparație cu bărbații.
Am menționat că este foarte important spațiul intim pentru ele, capacitatea să se încredințeze unui bărbat, capacitatea să se „prindă' pe ele înseși dacă vor cădea, dar și faptul că este imoprtant ca un bărbat să le țină spațiul intim în care ele să poată gestiona acele emoții.
Dacă nu ai apucat să citești articolele, iată aici link-urile: Cea mai importantă calitate feminină într-o relație și Ce vor femeile într-o relație intimă profundă (sau altfel spus, care sunt calitățile masculine pe care ele le caută).
Acum aș vrea să ne uităm un pic mai atent la partea emoțională a femeilor. Dacă acceptăm că femeile se deschid inclusiv emoțional (nu doar fizic), dacă acceptăm faptul că bărbații au capacitatea să conțină emoțiile femeilor și faptul acesta potențează mult relația, atunci hai să începem să deschidem cufărul acesta extrem de important: emoțiile și legătura lor cu sexualitatea. Din perspectiva femeilor momentan.
Intimitatea sexuală și cea emoțională sunt puternic legate
Sunt în dezacord cu afirmațiile unor femei care sună cam așa: „Pot să am relații intime cu bărbați fără să mă implic emoțional. E o mentalitate învechită că mă îndrăgostesc de orice bărbat cu care am relații.'
În opinia mea, și cu nivelul meu actual de înțelegere al sexualității și dinamicii dintre feminin și masculin (mai întâi ca arhetipuri, apoi ca oameni în carne și oase) în primul rând nu cred că aceste afirmații sunt reale.
Opinia mea (personală, deci și subiectivă) este că acestea sunt mai degrabă afirmații de curaj sau afirmații care au în spate nevoia celei care le rostește să dovedească faptul că poate fi și altfel decât modelul „învechit', „preconceput' sau „închis'. Da, poate să facă sex ocazional cu cineva față de care nu are sentimente, dar de cele mai multe ori consider că este o forțare, nicidecum o acțiune din profunzimea ei feminină.
Astfel de atitudini pot să vină fie dintr-un feminism prost înțeles, fie dintr-o revoltă față de ceea ce au văzut în familie sau în cercurile apropiate (lucruri care cel mai probabil nu le-au plăcut, nu le-au ajutat sau care chiar le-au marcat negativ), fie pot să vină din suferințe din trecut și peste care poate nu au reușit să treacă întru totul.
Recunosc însă că nu cred nici o secundă că o femeie se simte împlinită și este maturizată având relații intime fără să își deschidă și să își manifeste emoțiile.
În al doilea rând, mi se pare că fără accesarea, exprimarea și folosirea emoțiilor ca busolă în drumul ei evolutiv, o femeie își blochează chiar partea cea mai importantă din interior. Femininul este în primul rând despre emoție.
Femeile împlinite, femeile cu adevărat frumoase (frumusețea fiind în primul rând o stare interioară) abundă în emoții, le manifestă în mod armonios (indiferent că sunt emoții pozitive sau negative), le trăiesc într-un mod în care îi inspiră și pe cei din jurul lor să se deschidă emoțional. Deschiderea emoțională în relațiile pe care le avem (în primul rând cele intime) este o parte foarte importantă din drumul nostru evolutiv, ca femei.
Citește continuarea pe pagina următoare
Înțelegerea, ascultarea, simțirea, asumarea și exprimarea conștientă a emoțiilor noastre este o parte extrem de importantă din devenirea noastră feminină, proces care poate dura mulți ani. Apoi, exprimarea armonioasă și dezvoltarea sau aprofundarea emoțiilor este o formă frumoasă (și înaltă) de manifestare a feminității noastre maturizate.
Emoțiile sunt cea mai frumoasă, delicioasă și plină de esență parte a noastră, ca femei. De aceea, nu cred că sunt reale afirmațiile că există femei care pot să aibă relații intime fără să aibă emoții. Opinia mea este că acele femei nu sunt în armonie, în echilibru sau în reală legătură cu esența lor. Sigur că pot să și greșesc, dar de cele mai multe ori instinctul meu e bun.
Da, în mod cert și bărbații au emoții, și cu siguranță în procesul lor de maturizare a masculinității este inclusă și acceptarea, deblocarea și apoi învățarea să manifeste emoțiile. Dar să le și conțină pe ale partenerei lor. Doar că în acest articol vom vorbi despre partea feminină.
Busola noastră interioară
Emoțiile nu sunt unul și același lucru cu sentimentele. În primul rând, emoțiile vin din subconștientul nostru. Ele apar ca urmare a diferitelor lucruri, situații, fenomene etc. care se întâmplă în exterior. Acestea declanșează fie amintiri, fie vin în contradicție cu perspectivele noastre asupra vieții (pe care cel mai adesea ni le-am însușit de la familie sau cei în preajma cărora am crescut).
Prin urmare, ne derutează sau ne răscolesc „răni emoționale' pe care le putem avea din orice moment al vieții în care anumite evenimente ne-au marcat profund (indiferent că eram copii, adolescenți sau adulți) iar noi nu am reușit să le procesăm întru totul.
Emoțiile pot fi de orice fel: bucurie, euforie, libertate, extaz, iubire, tandrețe, apropiere, afecțiune, mulțumire, fericire, siguranță, vulnerabilitate, slăbiciune, frică, remușcare, rușine, dispreț, ură. Atunci când apar arată felul în care ne situăm față de elementul care le-a declanșat. Fie suntem în armonie (emoțiile pozitive), fie suntem în dezacord (emoțiile negative).
Ele nu sunt greșite în esență, nu sunt de evitat (nici nu știu cum le-am putea evita având în vedere că ceea ce iese din subconștientul nostru nu poate fi controlat sau prevăzut în vreun fel.
Dacă reușim să devenim complet conștienți de ceea ce simțim, practic să le aducem în plan conștient, să le recunoaștem ca atare (și este un fapt real că mulți oameni nu vor uneori să admită nici măcar față de sine ceea ce simt), să le accepta, să „stea cu ele' (meditația asta face, în esență) atunci practic le transformăm lor în sentimente.
Sentimentele se exprimă, se folosesc pentru a ne raporta la o situație, persoană, întâmplare, fenomen, grup, comunitate etc. Atunci ne putem face alegerile conștient, practic asta înseamnă să mergem pe drumul nostru în mod conștient.
Nu, nu este ușor. De aceea, personal, am tot respectul pentru cei care au relații de lungă durată armonioase, în care se dezvoltă. Este cel mai greu lucru și din acest motiv și cel mai rar. Mulți oameni se sperie de emoții, se sperie sau nu au perseverența să treacă prin orice proces este necesar de deblocare.
De aceea multe relații nu rezistă sau multe relații sunt duse la nivel superficial. Oamenii care aleg să folosească emoțiile în drumul propriu și în dezvoltarea relației lor intime sunt o inspirație.
Partea bună este că oricare dintre noi poate fi un astfel de om și poate avea o astfel de poveste. Toți ne putem face curajul să ne înțelegem, asumăm și apoi exprimăm emoțiile. În sens constructiv, atât pentru noi înșine cât și pentru ceilalți.
Citește continuarea pe pagina următoare
Cel mai puternic afrodiziac
Dacă te întrebi de ce atâta discuție despre ascultarea emoțiilor și manifestarea lor, ei bine emoțiile sunt ȘI cel mai mare afrodiziac. Deci nu doar busola noastră personală, dar și cel mai mare lucru care stârnește viața intimă. Nu ciocolata, nu vinul, nu florile, nu tehnica, nu dimensiunea, nu forma, nu jucăriile, nu aspectul fizic, nu hainele, nu machiajul, nici măcar parfumul.
Emoțiile. Emoțiile pe care le trăim, pe care le manifestăm (care ne pot face magnetici sau respingători) și cele pe care le inspirăm în ceilalți (lucru cel mai volatil, fiindcă avem cel mai puțin control pe ceea ce reperează cei dimprejurul nostru la noi).
Sigur că toate celelalte lucruri pe care le-am amintit contribuie în intimitatea noastră, în nici un caz nu le putem scoate din ecuație vreodată și nici nu recomand să le neglijăm (din contră, atenția la detalii este un atu foarte important într-o relație), dar nici unul din cele nu are potențialul emoțiilor.
Dacă ne-am propune vreodată să ajungem la esența succesului unei, atunci emoțiile sunt aceea. Emoțiile nasc adevăratele pasiuni. Emoțiile pe care le putem trăi, procesa, exprima și după care ne putem ghida, dar și emoțiile pe care le trezim în ceilalți.
În esență, ca emoția să fie un afrodiziac, în primul rând este necesar să ne obișnuim să ne ascultăm interiorul. Mai pe șleau, să ne dăm seama ce simțim în prezența celor pe care ni-i dorim (sau deja îi avem) ca parteneri, apoi ce le transmitem acestora în interacțiunile noastre (prin atitudine, prin inflexiunea vocii, prin încordarea sau relaxarea pe care o avem în intimitate) și, nu în ultimul rând, dacă putem desluși ce simt anumite persoane în prezența noastră.
Atunci când avem capacitatea aceasta sporită, lucru care nu este ușor și care poate fi o muncă de o viață, putem alege, în fiecare moment, acțiunile și atitudinile cele mai potrivite. Practic, alegem cel mai bun lucru de făcut în orice situație.
Un ultim aspect, greu de digerat pentru mulți dintre noi, inclusiv emoțiile negative pot fi afrodiziace. Dar numai în anumite condiții. Supărarea sau mânia se pot transforma în dinamică sexuală foarte rapid, dar numai când există spațiul potrivit și când persoanele nu se consumă (nervos și psihic) în astfel de dinamici.
Tărâmul emoțiilor este unul delicat, cu siguranță. Iar când suntem conștienți de implicațiile emoțiilor în viața intimă, cu atât mai mult este importantă concentrarea noastră și deschiderea noastră, sufletească, la tot acest proces.
La nivel personal, femeie fiind, cu siguranță am dificultățile mele în înțelegerea și exprimarea armonioasă a emoțiilor în fiecare moment. Ca femeie singură, mult timp, îmi este cu atât mai greu. De aceea am tot respectul față de persoanele care se implică și rămân în relații de lungă durată și aleg să depășească momentele dificile care apar.
Dacă ești femeie și vrei să îți aprofundezi explorarea ta intimă, te invit în perioada 8 – 9 aprilie, în București, la evenimentul „Weekend-ul de sexualitate feminină'.
Te aștept săptămânal în comunitatea AVANTAJE.
Autor: Liana Buzea, sexological bodyworker
Sursa foto: shutterstock.com