(P) Cazinoul din Constanța: o scurtă istorie a splendorii art-deco într-o lume din linii drepte
Fotografia acestui articol este una din cele mai votate fotografii din lume, din toate timpurile, pe cel mai mare site de content din lume, Reddit, la categoria „Abandoned Porn” sau, în traducere aproximativă, „Splendori abandonate”, sub denumirea: „The breathtaking view inside an abandoned art-nouveau casino” – „Imagine copleșitoare din interiorul unui cazino art-nouveau abandonat”.
„Îmi face poftă să merg acolo și să dau cu mătura”, spune un internaut. „Îmi amintește de filmul Grand Budapest Hotel”, spune altul.
Câtă frumusețe trebuie să înglobeze un arhitect într-o construcție pentru ca farmecul ei să reziste chiar și după ce creația lui a fost abandonată de decenii? Arhitectul Daniel Renard a reușit asta in 1910 și clădirea este una din rănile deschise ale României de după 1989: Cazinoul din Constanța.
Clădirea a devenit în ultimii ani un simbol al măreției interbelice apuse, al frumuseții unei foste Românii care, după Marea Unire, își ocupa cu entuziasm locul printre primele țări ale Europei. Și cineva parcă încearcă în continuare să o mențină la acest stadiu de relicvă a unor vremuri apuse, un fel de Coree de Nord anacronică a arhitecturii românești.
Iată povestea pe scurt a acestui fascinant obiectiv, declarat de autorități monument istoric:
Ideea unui cazino în Constanța datează încă din 1880. Două cazinouri fuseseră construite și apoi demolate înainte de 1903 când primarul liberal al orașului a comandat această clădire arhitectului Daniel Renard. Acesta a început turnarea fundației când politica și-a băgat nasul, liberalii au plecat și conservatorii l-au înlocuit pe Renard cu alt arhitect, Petre Antonescu, ce a venit cu o altă viziune. După doi ani însă, liberalii au revenit și Renard, născut în Neamț și cu studii la Paris, fiu de mamă româncă și tată elvețian, și-a reluat proiectul așa cum îl văzuse de la început: în stil Art Nouveau.
La cumpăna între secole, stilul Art Nouveau era o frondă adusă stilului academic al secolului XX, prea rece, geometric și previzibil. Acesta a fost înlocuit de linii curbe, inspirate în mod explicit din natură, preluând conturul rebel al plantelor și florilor, iar Cazinoul din Constanța este un „ultim mohican” al acestui stil înlocuit imediat în toată Europa de mai puțin pomposul Art Deco.
Și clădirea cu trei fundații datorate capriciilor politice a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand.
Holul imens de la parter se continua spre etaj cu o scară triplă. La parter se aflau doua săli de cazino și o sală de biliard, iar la etaj un hol dădea spre sala de spectacole.
Cazinoul a funcționat 38 de ani, cu două întreruperi datorate celor două războaie mondiale și în 1948 a trebuit să demisioneze din funcția lui mondenă și a fost preluat de comuniști, devenind Casa de Cultură a Sindicatelor până în 1960 și apoi revenind Oficiului Național de Turism (ONT) Litoral, instituție care, preocupată de dezvoltarea stațiunilor, l-a lăsat în paragină.
Între timp, cazinoul a căpătat un alt fel de frumusețe, una inutilă și dureroasă, cea care îl face astăzi unul din marile monumente abandonate ale planetei.
S-au făcut multe încercări de restaurare, majoritatea rămase la stadiul de intenție. Ultima renovare mai serioasă s-a încercat între anii 1986 – 1988, sub regim comunist. După revoluție nimeni nu a mai avut ochi pentru această construcție. În 2007 primăria a concesionat-o pe 49 de ani firmei Queen Investments (proprietară de cazinouri de lux în toată lumea) care însă s-a speriat de anvergura și costurile proiectului și a renunțat la contract. La frâiele reabilitării a trecut apoi Ministrul Turismului, Elena Udrea, însă doar cu vorba, căci nimic nu s-a întâmplat. Apoi, în 2013, s-a discutat de 10 milioane de euro fonduri europene destinate reparațiilor, însă și acest poiect a rămas doar la stadiu declarativ. Ulterior clădirea a fost trecută în proprietatea Ministerului Lucrărilor Publice, în speranța că se vor găsi astfel bani și energie pentru renovare.
Între timp, clădirea se dărapănează și devine din ce în ce mai frumoasă, o frumusețe stranie și tristă, folosită de Sony pentru promovarea sistemului lor 4K:
https://www.youtube.com/watch?v=_gYdwWxSXBM&feature=youtu.be
Iar fotografiile tulburătoare ale Cazinoului din Constanța sunt privite cu fascinație în toata lumea, ca o relicvă a lumii reale, la răsăritul unei noi lumi, cea virtuală: deja nicăieri nu se prea mai construiesc cazinouri. Distracția în fața ruletei sau la masa de blackjack a migrat în virtual, iar splendorile de altădată – clinchetul fiselor, muzica în surdină, strălucirea lampadarelor – se află acum în casele noastre, la un click distanță, pe ecranul unui computer sau telefon mobil, îndemnându-ne să ne facem noi acasă sau pe drum, propriul cazino, la purtător.
Source: nomadtravellers.com
Oricât de agitat, trecutul ne flutură întotdeauna la plecare o eșarfă frumoasă, caci are nevoie de regretele noastre pentru a supraviețui.