Cand tu vrei sa te schimbi dar el ramane acelasi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ai decis ca in acest an sa slabesti, sa te inscrii la un curs de calificare, sa obtii o promovare… Orice ar fi, te pregatesti de o schimbare. Ce se intampla insa daca partenerul tau nu poate sa accepte noua persoana care incerci sa devii?

Cel care accepta cel mai greu – sau deloc – faptul ca poti deveni altcineva, ca poti evolua e chiar cel pe care il iubesti. „De ce vrei altceva? Nu mai esti multumita cu ceea ce esti sau cu ceea ce ai?”, spune el. Ei bine, nu, vrei sa fii altfel, altcineva. A face o schimbare poate fi o necesitate intr-un anume moment al vietii. Experientele pe care le-ai acumulat sunt fundamentul pentru noi visuri, te ajuta sa evoluezi. Insa nevoia ta de schimbare nu e intotdeauna sinonima cu cea a partenerului. Principalul motiv pare a fi accentul care nu mai cade pe „noi”, ci pe „eu”: „Eu vreau sa fiu altfel!”. Cum va reactiona partenerul la schimbarea ta? Va refuza sa o accepte, preferand sa se agate de trecut, ori va fi dispus sa te priveasca cu alti ochi?

„Vreau sa slabesc!”
Majoritatea femeilor viseaza la greutatea ideala si sunt gata la tot felul de sacrificii pentru asta. Este si cazul Iuliei care, la 33 de ani si dupa doua nasteri la intervale mici de timp, nu se mai recunoastea in oglinda. „Niciodata nu am fost prea supla, insa dupa ultima nastere greutatea mea a scapat complet de sub control.
Cativa ani nu m-a preocupat – copiii erau mici, eram foarte ocupata si numai de uitat in oglinda nu mai aveam chef. Brusc, dupa un an, am inteles ca devenisem monstruoasa! Sotul nu s-a plans niciodata de cum aratam, i se parea ceva normal – doar eram mama! Insa eu nu am mai suportat. Am tinut o dieta si am ajuns la o greutate pe care nu o avusesem vreodata.

Ma simteam frumoasa si atragatoare, eram fericita de infatisarea mea si mandra de vointa pe care o dovedisem. Eram sigura ca si el va fi mandru de mine… Am avut, insa, un soc. De la inceputul dietei, a avut o atitudine de-a dreptul ironica, intrebandu-ma in fiecare zi de ce ma chinui atat, ce m-a apucat.
Cu cat slabeam, cu atat era mai morocanos si mai suspicios. Relatia noastra este acum in plin declin. Nu inteleg cum de nu ma intelege, cum de nu vede ca sunt fericita si am energie cat pentru trei. I se pare tot timpul ca ma uit dupa alti barbati, ca nu-l mai iubesc; este gelos si nu mai vrea sa iesim nicaieri. Cred ca se simte amenintat de schimbarea mea.”

Intuitia Iuliei este foarte corecta. Sotul nu se poate bucura de schimbarea ei fiindca se simte amenintat. Nu este o reactie tipic masculina, pentru ca si femeile se pot simti amenintate cand partenerii lor trec prin schimbari majore. Dezvoltarea personala, descoperirea propriului eu sunt ecuatii din care partenerul se simte exclus.
Intrebarile si nesiguranta lui sunt firesti. Pe de alta parte, schimbarile sociale si culturale din ultimii 20 de ani au facut ca statutul si rolul femeilor sa sufere modificari pe care barbatii le percep ca pe o provocare adresata propriei lor masculinitati.
In cazul Iuliei, intoleranta reciproca de care dau dovada ea si sotul ei constituie un simptom grav al declinului relatiei lor. Evident ca el ar trebui sa aprobe eforturile Iuliei si sa-i laude noua infatisare, iar ea, la randul ei, ar fi bine sa il asigure, prin toate mijloacele, de dragostea ei si de interesul pentru relatia lor.

„Eu cred altceva!”
Partenerul te iubeste si te respecta, v-ati inteles intotdeauna, cand, deodata, aveti pareri diferite. Ostilitatea cu care primeste schimbarea ta de opinie e neasteptata si dureroasa. Cristina are 46 de ani, e mama a doi adolescenti si, de curand, a trait o mare schimbare in sistemul ei de valori sociale si morale. „Sunt casatorita de 20 de ani – timp suficient ca sa aflu ca sotul meu e o persoana extrem de conservatoare. Il iubesc si il accept asa cum este, mai ales ca este foarte bland si grijuliu. Niciodata nu i-am contrazis parerile politice sau morale. Mi-am vazut de casa si de familie, preocuparile mele se axau pe el si pe copii. Insa de cand copiii au crescut, am inceput sa ma simt cam inutila in casa. Doream sa profesez in domeniul pentru care ma pregatisem.

Cand i-am vorbit despre asta (gasisem si un loc de munca), a avut o reactie ostila, care m-a socat; aproape ca mi-a interzis sa ma duc la serviciu. M-am dus si, treptat, am devenit apreciata. Mult timp nu a vorbit cu mine decat strictul necesar.
Am incercat sa fiu calma, dar totul a culminat intr-o seara cand, abia venita de la serviciu, l-am auzit spunandu-i unuia dintre baieti ca eu nu mai am timp de ei, ca sunt ocupata cu altele.
Tonul lui ironic m-a suparat. Intre patru ochi, i-am spus ca nu-l mai recunosteam si nu mai simteam respectul pe care mi-l aratase atatia ani; mai mult, i-am atras atentia ca nu are nici un drept sa ma discrediteze in fata copiilor. A doua zi, spre surprinderea mea, a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton normal, ba chiar am gasit masa pusa si totul aranjat pentru o seara linistita in familie.

Descoperise, in sfarsit, ca sunt mai mult decat o buna gospodina si mama.” Cristina a stiut cum sa faca fata ostilitatii sotului ei. Toleranta ei si argumentele de ordin afectiv, dar si rational au invins teama lui de schimbare.
Acesta a inteles ca a avea o parere diferita nu este acelasi lucru cu lipsa de respect sau de dragoste. Mai mult, a acceptat ca poate gresi. Acum, el isi vede sotia dintr-o noua perspectiva: mai larga si mult mai toleranta.
Schimbarea prin care trece unul dintre parteneri nu inseamna neaparat sfarsitul relatiei. Dimpotriva, poate anunta un nou inceput, in care cei doi parteneri se regasesc imbogatiti de noi experiente.

Ca sa te schimbi, trebuie sa-ti dezvalui sentimentele!
Anca, 39 de ani: „Sotul meu lucreaza in armata si suntem nevoiti sa ne mutam destul de des dintr-un loc in altul. Asta m-a impiedicat sa am un serviciu stabil, dar, ca sa imi umplu timpul liber, m-am inscris la o forma de invatamant la distanta, pe care am absolvit-o acum doi ani. In timpul studiilor, am inceput sa imi doresc mai mult de la viata, dar sotul meu s-a simtit depasit de aceasta dorinta de evolutie.
Cat am urmat aceste cursuri m-a sustinut cat a putut, insa cand mi-am luat licenta mi-a marturisit ca se simte neglijat, inferior. Atunci am inteles ca, la un moment dat, incepuseram sa evoluam fiecare pe drumul lui. Dar am hotarat impreuna ca relatia noastra fusese atat de frumoasa, incat merita sa luptam pentru a recastiga ceea ce se pierduse intre timp”.

 

Sa ramanem impreuna!
Iata cum poti fi sigura ca schimbarea care te transforma intr-o noua persoana nu atrage dupa sine si destramarea relatiei voastre.
1 Implica-ti partenerul in schimbarile prin care treci si ajuta-l sa inteleaga efectele pe care aceasta schimbare le va avea asupra lui si a vietii de cuplu. De exemplu, daca ai slabit zece kilograme, cumpara impreuna cu el hainele de care ai nevoie si vorbeste-i despre felul cum te simti acum. Da-i o sansa sa te inteleaga!
2 Daca treci printr-o schimbare majora, este important sa pastrezi drept repere pentru viata de cuplu cateva dintre activitatile pe care obisnuiati sa le faceti impreuna. Aceste repere vor functiona precum niste ancore in fata furtunii pe care schimbarea ta o poate crea in relatia cu partenerul. Nu renunta la cina in doi din fiecare seara sau la plimbarea de la sfarsitul saptamanii.
3 Nu uita sa ii reamintesti de dragostea pe care i-o porti. Crezi ca este o persoana destul de matura ca sa inteleaga faptul ca schimbarea ta nu are cum sa il afecteze? Oare tu cum te-ai simti daca ai fi in locul lui?!

Psiholog Loredana Gavrilita-Banica;

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Mai multe din Dragoste & Sex