Bobonete: „Îmi pace să cred că umorul meu are…”

14.01.2022, 16:15 .

Cu umor, despre umor, în viziunea unuia dintre cei mai cunoscuți creatori de stand-up comedy din România. A avut spectacole pe marea scenă de la Sala Palatului, însă nu se vede pe scena unui teatru. Mihai Bobonete, Bobiță din „Las Fierbinți' sau, pentru apropiați, simplu, Bobo.

Umorul are o temelie foarte importantă care se numește inteligență…
Sunt foarte de acord. Cred că îți trebuie destul de multă inteligență să poți face oamenii să râdă. Desigur, făcând umor de calitate, și eu asta consider că fac. Eu nu pot să afirm că acum 20 de ani nu exista umor de calitate sau nu exista umor inteligent, dar acum, după 20 de ani de când fac stand-up comedy, îmi place să cred că umorul meu are și puțină inteligență, dacă nu mai mult…

Când ți-ai dat seama că e nevoie de o temelie foarte solidă de inteligență și cultură generală?
Publicul m-a învățat lucrul acesta. Eu am un alt fel de public, este ușor diferit. Tipul de umor pe care îl folosesc eu este adaptat generației actuale, are o altă formă de abordare. Fiecare comedian vede treaba asta într-un fel, unii vor s-o facă mai inteligent, alții mai popular. Unii sunt storytelleri, alții observaționiști. Alții preferă invenția sau ficțiunea.

Tu ce stil ai?
Eu sunt un storyteller bazat pe observaționism. Eu spun povești care pleacă din viața reală și din lucrurile pe care le observ, și de aici pornesc tot tăvălugul, încep să țes și mă duc în ficțiune.

Când ești pe scenă simți că se formează o simbioză între tine și public? Simți că-i ai pe oameni și că-i duci unde vrei tu?
Stand-up-ul și improvizația sunt genul de spectacole pe care nu le poți face dacă nu ai feedback de la public în timp real. Asta înseamnă că dacă ești pe scenă și spui glume, iar publicul nu râde, e clar că tu acolo simți asta și trebuie să-ți dai seama ce-ai de făcut, dacă poți duce până la final sau dacă ai altă glumă de back-up. Sau să profiți de tăcerea lor. Sau pur și simplu să profiți de faptul că ai spus o glumă proastă, să recunoști că ai dat-o în bară și de multe ori iese funny treaba asta. Și la improvizație, atâta timp cât publicul nu este activ și nu-l simți aproape, este ca și cum ai face în fața unei camere de televiziune.

Cum a fost perioada aceasta pentru tine și spectacolele tale?
Ținând cont de faptul că eu am fost primul comedian din generația nouă care a avut spectacole la Sala Palatului, am preferat să iau cea mai grea decizie și să aștept să se mai liniștească lucrurile. Am ales să nu fac stand-up în condițiile în care nu am știut exact dacă am voie cu 70, cu 100 sau cu 1000 de oameni. Am zis să aștept să văd ce se mai întâmplă, că nu plec nicăieri.

În ce piesă de teatru ai vrea să joci?
În niciuna. Nu sunt pasionat în niciun fel de treaba asta cu teatrul și cred că dacă m-ar fi atras, aș fi avut șanse de-a lungul vieții, dar nu mă văd acolo. Din păcate, nici nu am timp să mă duc să văd piese de teatru, este foarte greu cu programul. Dar de jucat teatru? Cine știe, poate când oi fi senil și să-mi bage ăștia niște chipuri de-astea în mine și mă duc pe scenă cu niște mere..