„Bestia” de Carmen Mola, romanul dezbătut mai ceva ca meciurile de fotbal
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2023/03/bestia-de-carmen-mola.jpg)
Numită și „Elena Ferrante a Spaniei', Carmen Mola este mai mult decât o autoare de succes, cu romane traduse în 11 limbi și ecranizate în mare parte. Este „scriitoarea' care șochează prin intrigile elaborate, violența acțiunii cărților ei și mai ales, este „bomba' detonată la cea de-a 70-a ediție a Premiului Planeta. Carmen Mola este autoarea romanului Bestia, câștigător al celui mai consistent premiu literar din lume, în valoare de 1 milion de euro și cea care a lăsat Spania și lumea literară mondială cu gura căscată – inclusiv pe regele Felipe al VI-lea și pe regina Letizia. Carmen Mola este de fapt pseudonimul în spatele căruia se află 3 bărbați, scenariști de televiziune, autori de romane polițiste care se bucurau de celebritate la adăpostul unui pseudonim, desconspirați de câștigarea unui premiu mai substanțial financiar decât Nobelul literar. Despre bulversantul roman Bestia, despre plăcerile tăinuite ale jocului identităților și cum se vede lumea literară de la înălțimea prestigiosului Premiu Planeta vorbesc Agustín Martínez, Jorge Díaz și Antonio Mercero alias Carmen Mora, într-un interviu realizat de Editura Trei.

Cum a decurs procesul de documentare pentru romanul Bestia, o narațiune multigen – thriller, roman istoric cu elemente de horror?
În scrierea unui roman, documentarea este una dintre cele mai interesante etape. E un proces plăcut, pentru că îți permite să explorezi momente foarte captivante din istorie. În cazul nostru, am avut, așa cum bine ați subliniat, mai multe fronturi deschise: pe de o parte, istoria secolului al XIX-lea, foarte interesantă și extrem de zbuciumată în Spania; pe de altă parte, intriga unui thriller în care am integrat sugestii la societăți secrete, și, în sfârșit, geografia Madridului la acea vreme. E necesar să apelezi la tot ce se poate găsi, de la cărți a căror dramă se desfășoară în cadrul epocii în care plasezi povestea, la ziare ce relatează viața de zi cu zi și hărți unde apar reflectate schimbările trăite de oraș.
Bestia pare o reflexie fanată a vremurilor prezente: pandemia, febra fake news, scenariile conspiraționiste. De ce credeți că oamenii se refugiază în zona aceasta speculativă în perioade de criză?
Când am început documentarea pentru roman, nu a fost intenția noastră să vorbim despre pandemie. Am dat peste ea prin ceea ce noi numim de obicei o „descoperire fericită'. Am început să analizăm secolul al XIX-lea pornind de la un eveniment cutremurător al anului 1834, masacrul călugărilor din Madrid și am dat peste holeră. Astfel, am observat ce asemănări enorme există! Este vorba despre o perioadă de mare nesiguranță, în care știința nu oferea răspunsuri la îngrijorările oamenilor. Ne-am dat seama cât de mult seamănă cu ce am trăit noi. Măsurilor haotice de atunci le-au urmat unele similare, în zilele noastre, apoi frica, alt tip de frică… Ființa umană reacționează lăsând deoparte rațiunea și apelează la superstiții, înșelătorii, leacuri magice… Credem că suntem mai primitivi decât bănuiam, iar în momentele de criză lucrul acesta devine și mai vizibil.
Madridul este aproape un personaj al romanului, un spațiu contradictoriu, al distrugerii și autodistrugerii, dar și al renașterii. Dacă ar fi o ființă, ar fi una pasională, măcinată de ură, dar capabilă de mari iubiri. Madridul e cu totul altfel decât alte mari orașe europene ale acelor vremuri. A păstrat Madridul de azi câte ceva din aceste caracteristici?
Madridul, orașul în care trăim – și iubim – noi, cei trei membri ai trupei Carmen Mola, este un oraș complex, ce își arată adesea chipul prietenos, dar uneori lasă să iasă la iveală monstrul, care doarme de obicei. În 1834, epoca în care se desfășoară acțiunea din romanul Bestia, orașul părea că se află pe punctul de a se prăbuși, că monstrul se trezise: boli, violență, inegalitate socială, o prezență excesivă a Bisericii, un război civil gata să izbucnească și să incendieze străzile, un gard care, în loc să protejeze, separa și diviza… Dar noi cunoaștem Madridul de astăzi și știm că toate acestea au fost depășite. Orașul și-a recăpătat chipul prietenos. Ne întrebăm care este adevăratul chip al Madridului și ajungem la concluzia că sunt amândouă, înger și demon, și din fericire, de cele mai multe ori se arată cel dintâi. Dar să nu ne lăsăm induși în eroare! În orice clipă poate ieși la iveală și celălalt chip al său…
Și femeile din roman sunt „îngeri' și „demoni', capabile de mari sacrificii, de eroism, dar și de trădări, cruzime și abjecție. Bestia „pune în scenă' o lume în care femeile au rolul principal. Este o perspectivă mai puțin obișnuită în thrillere sau policie-uri. Cum explicați această abordare?
Lumea se schimbă, iar literatura trebuie să se schimbe la rândul său. Femeile capătă o poziție de prim-plan, iar romanul noir – un thriller istoric este aproape de acest gen – își propune să reflecte societatea. Suntem interesați de personajele feminine, pentru că una dintre caracteristicile scriiturii lui Carmen Mola este că explorează răul și violența. Din păcate, femeile sunt, în mod obișnuit, victimele acestui rău și doar foarte rar vinovate de a-l înfăptui.
Este mai greu de scris un roman din perspectiva psihologică a unei femei?
Când am adoptat numele Carmen Mola, nu ne-am gândit vreodată să scriem din perspectiva unei femei. Pe pagina cu titlul se preciza – Carmen Mola este un pseudonim, cu implicitul joc de ficțiune asupra identității autorului pe care acest lucru îl presupune. Ce am vrut să obținem prin intermediul acestui nume fictiv a fost dizolvarea autorului. Ne-am dorit ca cititorul să aprecieze romanul prin valoarea lui intrinsecă, fără să se gândească că a fost scris de o persoană sau alta. Pe de altă parte, în meseria noastră de scriitori, trebuie să fim capabili să ne punem în pielea unor personaje foarte diferite și să ne imaginăm cum văd ele lumea. Sunt personaje care nu corespund neapărat experiențelor noastre, ale autorilor. Așa că imaginăm personaje masculine și feminine, din clasa superioară și din cea defavorizată, polițiști și chiar psihopați și, în toate cazurile, încercăm să le creăm cât mai reale cu putință.
Cum se desfășoară procesul creativ la trei minți și șase mâini? Scrieți împreună, separat? Cum faceți să curgă povestea atât de fluid și de frumos?
Respectul, totul se bazează pe respect și admirație față de celălalt. Dezbatem totul și ne arătăm receptivi la contribuțiile celorlalți. Nimeni nu vrea să pornească un război al orgoliilor pentru ca ideea lui să triumfe. Căutăm întotdeauna ce e mai potrivit pentru roman și ne mândrim cu faptul că suntem capabili să identificăm imediat o idee bună… Odată ajunși în acest punct, cu mai multe rescrieri decât scrieri, cu multe corecturi și versiuni, obținem o variantă de care suntem mulțumiți. Pe aceasta o aducem în fața cititorilor.
La apariția primului volum din seria „La novia gitana' erați numiți „Elena Ferrante spaniolă', pentru că nimeni nu știa cine este Carmen Mola cu adevărat. Cum v-ați deconspirat?
Există chestiuni pe care, în mod evident, nu le putem controla. Una dintre acestea a fost comparația cu Elena Ferrante. Dincolo de folosirea unui pseudonim – lucru pe care nu doar noi l-am făcut – nu există prea multe legături între literatura lui Ferrante – de altfel, minunată – și a noastră. A fost o comparație care a venit din partea editorului și o înțelegem. Se confruntau cu ceva complicat, să vândă un prim roman al unui autor care nu există. În acest sens, presupunem că au existat unele decizii comerciale, de la folosirea comparației cu Ferrante, la designul copertelor sau la caracterizarea romanului nostru ca fiind de o „violență extremă'. Oricum, așa cum am spus, toate aceste decizii au venit de la editor, nu de la noi. Pentru primele trei romane, am păstrat secretul. Am dat doar câteva interviuri prin e-mail și am trăit confortabil din rândul doi al succesului de vânzări. Când am terminat de scris Bestia, ne-am gândit că ar fi un roman bun de trimis la Premiul Planeta. Știam că, în cazul în care am fi primit premiul, ar fi fost inevitabil să ne dezvăluim identitatea. Este, de altfel, una dintre regulile premiului – trebuie să prezinți cartea de identitate. Ne-am gândit că era dificil ca acest lucru să se întâmple, dar dacă totuși se întâmpla, am decis că nu ne mai pasă. În lumea editorială spaniolă începuseră să se răspândească zvonuri despre adevărata identitate a lui Carmen Mola și, uneori, erau foarte aproape de adevăr – unul dintre cele trei nume era corect. Așadar, ne-am gândit că, dacă urma să fim prinși mai devreme sau mai târziu, era mai bine să o luăm noi înaintea tuturor și să facem primul pas. Și așa am procedat. Acum trăim o nouă etapă din istoria lui Carmen Mola și nu am regretat nicio clipă decizia luată.
Ați concurat la Premiul Planeta sub numele de Sergio López, un pseudonim pentru Carmen Mola, care e la rândul lui pseudonimul numelor dvs. În roman este o scenă în care personajele se luptă într-o sală a oglinzilor, unde nu se poate distinge persoana reală de proiecția sa. Jocul pseudonimelor creează o impresie similară. De ce ați folosit numele de Sergio López pentru participarea la concurs?
Trebuie să mărturisim că nu ne-am gândit prea mult la numele Sergio López. Am fost tentați să ne numim după unul dintre personajele romanului, Diego Ruiz sau chiar cu pseudonimul pe care îl folosește ca jurnalist, „Motanul necuviincios', dar în cele din urmă, am optat pentru un nume care nu ascunde nicio semnificație. Ni s-a părut prea mult, deoarece după Sergio López, dacă am fi primit premiul, ar fi apărut un alt pseudonim, Carmen Mola. În orice caz, este adevărat că suntem foarte interesați de acest joc al identităților, de acest mod de a ascunde – atât personalitatea reală a autorului, cât și pe cea a personajelor care populează romanele noastre – sub alte nume și alte straturi, ca și cum ar fi o Matrioșcă. Uneori avem sentimentul că ficțiunea (prin romane, filme și televiziune) este atât de prezentă în viețile noastre încât ajungem să ne ficționalizăm chiar și propria identitate.
Ce a adus Premiul Planeta trioului dumneavoastră auctorial?
Premiul Planeta este o mare onoare. Lista laureaților din șaptezeci de ani de istorie este spectaculoasă, cuprinde o galerie impresionantă de nume. Pentru un autor de limbă spaniolă alăturarea cu aceste nume nu poate fi comparată cu nicio altă recunoaștere. Iar Premiul Planeta ne-a permis să creștem numărul cititorilor care s-au apropiat de cărțile noastre. Până la Bestia, publicasem o trilogie de romane polițiste, iar Premiul Planeta a fost acordat unui thriller istoric. Surpriza a fost să constatăm că, pe de-o parte, cei care ne citiseră deja romanele anterioare au fost încântați de noutate, iar Bestia a avut forța de a le trezi interesul pentru cărțile noastre și celor care nu frecventau romanul polițist.
Interviu realizat de Camelia Cavadia
Când începe sezonul 2 al serialului Sex/Life?