40% din oameni vor face cancer. Aproape 1 din 2…

medic oncolog serban negru

Domnule doctor, o să încep acest interviu cu un citat îngrijorător pe care l-am desprins dintr-un discurs de-al dumneavoastră: una din 8 femei va face cancer în cursul vieții…

…. va face cancer de sân. Una din 8 femei va face cancer de sân în cursul vieții. Dacă vreți o statistică și mai îngrijorătoare: o femeie din 3 va face cancer în decursul vieții… un cancer oarecare. Probabilitatea de a face un cancer este undeva către 40%. Ca să fiu și mai clar, 40% din oameni vor face cancer în timpul vieții, este aproape 1 din 2.

Ceva se întâmplă cu noi. Unde greșim?

Nu cred că am greșit noi neapărat… probabil incidența a aproape aceeași, doar că noi trăim mai mult, tratăm cu succes alte boli, iar oamenii ajung să depășească mai frecvent pragul acela al vârstei a treia când, în mod normal, se declanșează cancerele. Să nu uităm că avem o populație îmbătrănită și din această cauză incidența cancerului e mai mare.

Nu pot să nu mă gândesc la cazurile de cancer în rândul copiilor…

Da… Incidența în rândul copiilor este ușor crescută, dar și vindecarea este tot mai mare în ultimele decenii. La ora actuală, peste 80% din cancerele pediatrice se vindecă.

Spuneți-mi de ce pacienții din România au mai mare încredere în medicii din străinătate.

Noi, românii, în general nu avem încredere unul în altul. Dacă vă amintiți, încă de pe vremea lui Ceaușescu luam în râs tot ce ținea de România și cred că lucrul acesta s-a extins și asupra noastră ca nație. Suntem din păcate un popor care nu e mândru de semenii lui. Ne exagerăm permanent greșelile și defectele și le comentăm în neștire… iar mass-media a avut un rol hotărâtor.

Credeți că există o prăpastie între presă și lumea medicală?

Da. E o problemă mare. Sigur că la percepția aceasta negativă pe care o are societatea vizavi de lumea medicală contribuie enorm presa. 99% din știrile medicale sunt negative. Uitați-vă la toate programele de știri și o să vedeți că, aproape în permanență, când apare ceva despre sănătate este formulat în mod negativ. Rareori vine cineva cu intenția de a face un interviu cu lucruri pozitive și corect formulate. Dumneavastră sunteți excepția care confirmă regula.

Domnule doctor, eu o să încep o propoziție și o să vă rog pe dvs s-o terminați: Ne putem vindeca de cancer dacă….

Facem tot ce ține de noi să reducem riscul apariției lui iar dacă totuşi apare îl tratăm ştiinţific.

Ce-i spuneți bolnavului de cancer care n-a fumat, n-a băut exagerat, a mâncat toată viața legume din grădină și a fost activ cât e ziua de lungă?

Eu compar aceste situații cu o ruletă rusească…

Nu e riscant să gândim astfel?

Vreau doar să sugerez că factorul risc-șansă-probabilitate-ghinion joacă un rol important în ecuația asta. Unii dintre noi trag bățul scurt. Haideți să vă explic… Ruleta rusească se joacă cu un revolver cu șase spații pentru gloanțe. Doar unul singur este însă ocupat. Odată introdus glonțul, cilindrul este învârtit și închis la loc la întâmplare, astfel încât spațiul în care se afla glonțul este necunoscut. Imaginați-vă că nu avem de-a face cu un singur glonț, ci cu mai multe pentru că ți le-ai pus singur trăind nesănătos și făcând alegeri greșite. Așa că riscul de a face cancer este mai mare. Poți, la fel de bine, să scapi cu o mare șansă și noroc, din acest periculos hazard.

Un glonț îl primim de la natură. Oricât de sănătos am trăi, există riscul de a face această boală. Ține de noroc. Restul de gloanțe ni le punem singuri în pistol.

Spuneți-mi care este tipul de cancer în fața căruia sunteți dezarmați. Pe care nu-l vindecați aproape niciodată.

Nu există cancer pe care să nu-l vindecăm aproape niciodată… există cancere care se vindecă mai puțin sau mai mult. Vă dau extremele: cancerul de pancreas probabil se vindecă mai puțin de 5%, cancere care răspund foarte bine la chimioterapie sunt leucemiile, limfoamele, cele testiculare și în bună măsură cancerele la copii, ele se vindecă în proporție de 90%. Cancerul de pancreas este cel mai agresiv…

În ce sens este agresiv?

Evoluează rapid, nu răspunde la tratamentele standard, nu avem terapii care să fie eficiente. Se caută multe explicații pentru acest tip de cancer, se pare că sunt celule rezistente la chimioterapie și nu există alte tratamente moderne care să dea rezultate. Iar problema majoră este că nu există simptomatologie în fazele incipiente.

Dumneavoastră aveți sau ați avut vreun caz de cancer în familie?

Da. Ambii părinți mi-au murit de cancer la ficat.

Haideți să discutăm despre imunoterapie. Se pare că este o nouă direcție în abordarea cancerului. Îi dăm organismului un imbold pentru a identifica dușmanii și de a se apăra singur…

Asistăm în prezent la o revoluție în cancer. La orice conferință mare se dezbate acest subiect al imunoterapiei. Istoria imunoterapiei e lungă, de peste 100 de ani s-au făcut încercări pentru ca sistemul imun să recunoască celula malignă. Au fost generații de cercetători care au visat la asta și au murit cu visul respectiv… nu e deloc simplu. Imunoterapia poate fi o soluție, dar deocamdată este doar o promisiune viabilă.

Avem rezultate bune în anumite tipuri de cancer, să vă dau un exemplu: melanomul metastatic. Acum cinci ani era mortal aproape 100% în interval de sub 1 an. Astăzi, cu noile terapii de tip imunoterapie, aproape 50% din pacienți sunt supraviețuitori pe termen lung și posibil să fie vindecați.

Înseamnă că sunteți în măsură să-mi dați un prognostic în ceea ce-mi place mie să-l numesc amurgul cancerului..

Haideți să vedem comparativ cum a evoluat medicina în domeniul bolilor infecțioase. Am avut două salturi spectaculoase: vaccinarea și antibioticele. Ele au dublat speranța de viață a omenirii pentru că au eliminat cei mai redutabili adversari ai vieții, infecțiile. Sigur că, în anii 50, când au apărut citostaticele, oamenii de știință au sperat că vor rezolva cancerul așa cum au rezolvat infecțiile. Din nefericire, chiar și în domeniul infecțios există situații în care nu reușești să rezolvi problema cu ajutorul antibioticelor. Cu cancerul e o problemă mult mai complicată… avem o celulă care este a noastră, o celulă proprie și a identifica o diferență specifică între o celulă sănătoasă și o celulă malignă este mult mai dificil decât în cazul infecţiilor. Din această cauză, în oncologie rezultatele nu sunt atât de impresionante. În tratamentul cancerului nu s-au făcut salturi spectaculoase ci mai degrabă pași mici dar care, însumaţi, au dus totuşi la un progres remarcabil.

Care este cea mai cercetată formă de cancer?

Probabil cancerul de sân. Este cel mai frecvent cancer la femei și iarăși trebuie să fac o mențiune, în țările civilizate supraviețuirea la 10 ani în cancerul de sân se apropie de 85%.

Domnule doctor Șerban Negru, haideți să dărâmăm împreună câteva mituri despre cancer: ‘carcinomul ductal de sân nu progresează, el trebuie lăsat în pace pentru că, în timp, se resoarbe.’

Niciun cancer nu se resoarbe cu excepția rarisimelor cazuri când avem remisie spontană. Asta se întâmplă în sub 1% din cazuri. Majoritatea, deci peste 99% din cazuri, evoluează progresiv spre deces. Toate cancerele, nu doar carcinomul ductal.

‘Chimioterapia provoacă alte cancere…’

Într-o foarte mică măsură e adevărat. La 20, 30 de ani după încetarea chimioterapiei există o probabilitate ceva mai mare de a dezvolta un al doilea cancer. Probabilitatea crește însă doar cu câteva procente, nu se dublează.

‘Cancerul dacă e lăsat în pace intră în remisie, chiar și cele mai agresive forme.’

Nu există așa ceva.

‘Dacă te atingi de un cancer (prin biopsie), el se împrăștie…’

Este o prostie. Cancerul se împrăștie prin felul lui de a se comporta. Aproape toate cancerele au această proprietate de a metastaza. Nu există nicio legătură cauzală între biopsie și apariția metastazelor.

Se poate evita chimioterapia după extirparea unei tumori?

Uneori, da. Nu toate operațiile sunt urmate de chimioterapie, dacă e un stadiu mic nu e necesar și nu merită să faci chimioterapie. La un cancer mamar în stadiu incipient cu aspecte favorabile, probabilitatea de metastazare ulterioară este de câteva procente. Chimioterapia prin ea însăși expune pacienta la un risc de aproape 1% de deces din cauza efectelor secundare. Prin chimioterapie, reduci riscul de metastazare cam la jumătate. Deci dacă riscul de metastazare era de 3-4% și-l reduci la 2% expunând pacienta la niște tratamente care prin ele însele au niște riscuri, nu merită! Dar dacă ai un risc de metastazare de peste 80%, cum se întâmplă în stadiile avansate, atunci reducându-l la jumătate prin chimioterapie merită să-ți asumi toate riscurile. Chimioterapia trebuie făcută atunci când probabilitatea de diseminare este atât de mare încât ne asumăm riscurile date de tratament.

În experiența dumneavoastră, ați întâlnit vreun caz de cancer intrat în remisie spontană?

Ne întâlnim și noi cu situații aparent inexplicabile. Fenomenul e real. Există câteva zecimi de procent, mai puțin de 1% din pacienți care intră în remisie spontană.

Și ce spun? Au băut anumite ceaiuri, au luat anumite tincturi…

Se pare că, în perioada anterioară remisiunii, au avut o infecție majoră care resetează sistemul imun. Acesta reușește ulterior să recunoască celula malignă pe care înainte o tolera. Cam aceasta este explicația acceptată… Subliniez, este un fenomen excepțional de rar.

Răspunsul la un tratament eficient împotriva cancerului îl putem găsi în natură? În tratamentele naturiste?

În primul rând, ar trebui ca lumea să știe că peste jumătate din citostatice sunt extracte de plante. Nu sunt substanțe fabricate în cine știe ce uzină obscură ci sunt extracte din plante. Vorbim aici de primele antracicline, de taxani, de extractele de vinca. Sunt clase întregi de citostatice care sunt extracte de plante, așadar vorbim de tratamente naturiste în cel mai pur sens. Am reușit prin izolare de laborator să obținem acel ceva pe care plantele îl produc împotriva cancerului. Acesta ar trebui să fie un argument foarte bun împotriva demonizării chimioterapiei.

Toată lumea percepe chimioterapia ca pe ceva aprioric rău, or, n-o să mai auziți spunând că nu are efecte secundare sau că e nu e mai greu de tolerat, deși majoritatea pacienților o tolerează rezonabil, totuși. La ora actuală, avem tratamente foarte bune împotriva greții şi a altor reacţii provocate de chimioterapie… Efectele secundare ale chimioterapiei sunt mult exagerate și pentru această imagine negativă putem probabil blama filmele americane. Noi vedem chimioterapia prin ochii Hollywoodului care a prezentat-o ca pe ceva de nesuportat, iar la sfârșitul filmului eroul/pacient moare oricum răpus de cancer.

Care e cel mai important lucru în viață? Ce spun pacienții după ce, cu ajutorul dvs, înving cancerul?

Să trăim și să prețuim fiecare clipă a vieții noastre. Și că e important ca în viață să avem un obiectiv, o țintă. Să ducem fiecare câte o luptă și să lăsăm ceva bun după noi. Nu doar medicii au propriile bătălii pierdute și câștigate…. noi toți avem.

Florentina Mușat

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sanatate