Cresterea copiilor – un echilibru delicat

familieStiu oare sa imi ascult cu adevarat copilul? Sunt eu capabil sa inteleg nevoile cele mai profunde ale copilului meu? Pot sa comunic nestanjenit cu el? Ce pot sa ii spun si ce nu pot sa ii spun in functie de ce varsta are? Cum sa procedez cand apare si al doilea copil, cum sa le daruiesc iubirea amandurora, fara ca unul dintre ei sa aiba de suferit?

Iata doar cateva dintre intrebarile si framantarile parintilor. Este cazul fericit, cel al parintilor care incearca sa isi creasca copiii cu iubire, dar si cu responsabilitate. Exista si parinti abuzivi, care le fac rau copiilor lor pe diverse planuri (emotional, fizic, mental) si care considera ca au dreptate, ca stiu cum sa creasca un copil si astfel maltrateaza viata pe care i-au dat-o acestuia.

Mama stie mai bine, sau tata are dreptate?
Este frumos, dar si dificil sa fii parinte, mai ales ca nu exista nici o scoala care sa ne invete cum sa fim parinti buni si cum sa ne iubim copiii pentru a ajuta ca viata pe care le-am dat-o sa creasca in ei si sa infloreasca. Frecvent, intr-o familie, mama si tata au pozitii si atitudini foarte diferite fata de copii. De fapt, este important ca parintii sa fie de acord unul cu celalalt, sa aiba o atitudine unitara si nu unul sa ii ceara copilului ceva si celalalt exact opusul. Armonia care exista sau nu intr-o relatie de cuplu se va reflecta si in modul in care sunt crescuti copiii pe care acel cuplu ii are.

Este vital sa intelegem ca parinti ca rolul mamei se impleteste strans cu rolul tatalui si ca fiecare dintre ei aduce ceva esential si indispensabil in relatia cu copilul lor.

Mama, datatoare de viata
Mama aduce iubirea cu componenta sa de blandete, intelegere, mangaiere, tandrete, continere a starilor emotionale ale copilului, protectie, iar tatal vine cu iubirea cu componenta sa de fermitate, el pune limite, responsabilizeaza, clarifica si da sens actiunilor copilului.

Initial, mama este cea care ii da viata copilului, apoi il hraneste, il ingrijeste, il tine in brate, il saruta, il alina, ii vegheaza somnul, ii implineste dorintele fizice si emotionale. O mama suficient de buna, de iubitoare si de hranitoare, care empatizeaza cu copilul, il va ajuta pe copil si pe viitorul adult sa se simta iubit, protejat, in siguranta, sa nu vada lumea ca un loc rau si infricosator, il va ajuta sa aiba incredere in el, in viata si in oameni.

Cand mama greseste…
Rolul mamei poate fi uneori denaturat, atunci cand este prea protectiva sau cand isi respinge copilul. O mama prea protectiva isi va impiedica copilul sa devina autonom si independent (mai ales fiica), va dori sa aiba mereu nevoie de ea si il va infantiliza. Mama care respinge copilul sau care il abandoneaza (fie si temporar) il impinge pe acesta sa devina independent mult prea rapid si prea brusc, sa isi caute afectiunea si sprijinul matern in alta parte.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii