Ziua Internațională a Familiei – familia în dispută, dar mai ales în derivă

Fiecare suntem parte dintr-o familie – una ne-a fost dată, pe cealaltă ne-am ales-o. Se pare că, indiferent că e vorba de familia de origine sau de cea pe care, conștient, ne-am construit-o, frustrările și neîmplinirile ne urmăresc.

Ce a mai rămas din valorile familiei – cele cu care am crescut, cele pe care le-am pus în propria familie? Ce mai ține azi familia unită, când componența, identitatea și dinamica unei familii seamănă tot mai puțin cu ceea ce știam noi? Sunt nenumărate dezbateri, dispute, marșuri, petiții care au ca subiect familia – cine o compune, ce o ține unită, cine garantează pentru moralitatea și integritatea ei?

Citește și...

Decizia Valentinei Pelinel după 7 ani de căsnicie cu Cristi Borcea. „Cred că ne-am oprit la momentul oportun'

Imagini cu casa pe care Viorel Lis a construit-o în Zărnești, localitatea natală. Imobilul a ajuns în paragină

Generația mea a crescut cu bunici și părinți care au ales 'să tragă împreună la aceeași căruță' până la finalul vieții, 'să-și poarte crucea' cu stoicism, în văzul lumii care le judecă orice decizie și cu teama că aceeași gură a lumii îi va pune la zid dacă vor alege altceva decât s-ar cădea. Și ce dacă nu sunt fericiți, dacă sunt șubreziți de boli ale frustrărilor interioare, ale neîmplinirilor de tot felul? Important este cum sunt judecați și etichetați din exterior, conform principiilor de 'Cât de important e să dăm bine în societate'.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Alexia Eram, confesiune despre viața ei după ce Mario Fresh a vorbit iar despre despărțirea lor: „Ți se pare că nu sunt bine?”

Valorile familiei sunt în evidentă derivă

Tot generația mea a ales să aleagă altfel atunci când idealurile legate de familie erau în gravă disonanță cu realitatea. Nu că problemele conjugale  ar fi fost mai de nesuportat decât ale părinților ori bunicilor noștri – trădarea, infidelitatea, neimplicarea, violența de toate felurile, duplicitatea sunt aceleași din toate timpurile, doar că nu mai suntem dispuși să le suportăm 'până când moartea ne va despărți'. Pentru că, ne dăm seama sau nu, uneori chiar aceste suferințe 'ne pot băga în pământ' mai devreme decât e cazul. Pentru că, uneori, a mima o familie fericită poate să ne coste mai multă energie, putere și sănătate decât dacă am avea curajul să ne lepădăm de suferință. Si să o luăm de la capăt, singuri sau construind o nouă relație, cu mai multă luciditate și înțelepciune. Cu mai multă deschidere în a ne conștientiza eșecul, în a ne analiza temerile și tiparele greșite de familie, cu încredere că ne putem descoperi noi resurse emoționale care să ne aducă la familia pe care ne-o dorim cu adevărat.

 Familia e acolo unde există iubire. Și atât.

E cred cea mai simplă și esențială definiție a familiei, a ceea ce a rămas din această instituție atât de fragilă, vulnerabilizată și mult controversată. Familia nu există acolo unde e ipocrizie, prefăcătorie, vânătăi camuflate cu mult machiaj, haine și alte colivii scumpe, familia nu e acolo unde pretindem că rămânem împreună pentru binele copiilor, înșelând, mințind, umilindu-ne partenerul de viață în numele unui statut social care trebuie respectat de dragul aparențelor. Familia nu e acolo unde ne batem joc de simbolurile tainei cununiei pe care nu le mai înțelegem pentru că suntem prea ocupați să arătăm bine, să mimăm fericirea. Familia nu e acolo unde copiii văd zilnic nefericirea și suferința unor părinți care își otrăvesc reciproc existența.
Cineva spunea că familia sănătoasă nu e cea în care nu sunt probleme, ci aceea în care se discută deschis despre orice fel de probleme și în care se dorește găsirea soluțiilor, nu a vinovaților. Cea în care iubirea necondiționată chiar funcționează și nu e doar vorbă-n vânt.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată fiica cea mare a lui Robert Turcescu și cum își câștigă banii. Taisia are 22 de ani și a studiat în SUA

 În Romania, 1 din 5 familii este monoparentală și nu suntem pregătiți pentru asta

De peste cinci ani, sunt, oficial, părinte singur. Și mi-am spus că dacă tot mi-a fost dat sa experimentez acest statut, atunci măcar sa fac din asta ceva folositor pentru cei care sunt în aceeasi situație. Am refuzat să mă mai vaicăresc, să mă declar victimă și mi-am dorit să investighez fenomenul, să caut statistici și nu mică mi-a fost mirarea sa aflu că peste 20% dintre familiile din România sunt monoparentale – majoritate covârșitoare formată din mame singure. Un procent uriaș și care e în creștere. Din păcate pentru valorile familiei care sunt în evidentă derivă. Sau din fericire, pentru ca motivul ar putea fi si faptul ca femeile tolerează tot mai greu parteneri abuzivi sau neimplicați. Să fii părinte singur, oriunde în lume, nu-i un lucru simplu. Să ai acest statut în România este acrobație de maximă performanță și grație, dar fără plasa de siguranță. Înseamnă să fii competitiv profesional fără întrerupere, să ai chiar mai multe joburi pentru a face față financiar, să fii cât mai prezent în viaţa copiilor, să le oferi echilibrul emoţional si stabilitatea de care au nevoie, să ții casa cu tot ce presupune asta, să nu-ti permiți să te îmbolnăvești, să clachezi în vreun fel ori să-ți manifești slăbiciunile. Mai mult, nici legislația nu te ajută, iar comunitatea încă mai are rețineri, fățișe sau disimulate, în ceea ce privește acceptarea și înțelegerea statutului de părinte singur. Registrul în care este abordată aceasta categorie socială variază de la stigmatizare până la malițiozitate și neîncredere. Rareori înțelegere și compasiune. Ceea ce nu se vede este că, dincolo de vunerabilitate, părintele singur dispune de resurse interioare uriașe, care îl transformă într-o persoană extrem de responsabilă, tenace și puternică. Pentru că mereu trebuie să gândească și sa acționeze în  formula 'un părinte cât doi la un loc'. Pe toate planurile – financiar, social, emoțional.

Citește și...

Romina Gingașu a vorbit despre divorțul de Piero Ferrari. „Presiunea în cuplul nostru vine din business'

Imagini cu casa pe care Viorel Lis a construit-o în Zărnești, localitatea natală. Imobilul a ajuns în paragină

În comparație cu ceea ce se întâmpla acum două decenii, familia monoparentală nu mai e un tabu. Se discută mai mult, societatea civilă începe să caute soluții, rețelele de socializare sunt tot mai vocale. Discriminările încă mai există, iar unele sunt strigătoare la cer, fără să se caute adevărata cauză a problemei. Cine sunt vinovații – mamele care își asumă din start maternitatea fără implicarea taților, tații care dezertează la prima greutate apărută în cuplu, mass-media care promovează relațiile de consum, goana după sex și bani, religiile care nu mai vorbesc pe înțelesul muritorilor de rând, sărăcia materială și spirituală, educația din ce în ce mai scumpă și mai inaccesibilă? Mi-ar plăcea să aflu răspunsuri fără patimă, resentimente sau frustrări. Doar cu dorința de a găsi soluții viabile.

De Daniela Palade Teodorescu

Foto: 123rf.com

Citește și:

Astăzi este Ziua Internațională a Familiei

Ai un tată de toată lauda? Povestește despre el în revista Avantaje!

Ziua Tatălui, o sărbătoare altfel

Alimentul menționat în Biblie, „resuscitat' de un fermier care vinde un kilogram cu 200 de euro

Citește și următorul articol:

Povești de dragoste pe Internet: 'Relația noastră de cuplu a început pe Instagram, a continuat în viața reală și la doar un an ne căsătorim'