Reportaj din noaptea strigoilor
I s-a spus în multe feluri. Noaptea fără somn, noaptea lupilor, a strigoilor, a deschiderii cerurilor, noaptea farmecelor sau noaptea morţilor vii.
Noaptea Sfântului Andrei este poate, cea mai misterioasă sărbătoare creştină. Despre ea poveştile curg, fabuloase, venite din nopţile păgâne ale timpului, istorii de care mulţi se tem şi care nu se ştie cât adevăr ascund in ele.
De Sfântul Andrei, totul începe în amurg, înainte să se stingă ultimele luciri de soare. Din acea clipă, nu se mai iese afară şi începe noaptea fără somn'. Noaptea când strigoii vin să umble prin lume şi să răpească oamenii.
Acum trebuie păzit usturoiul' căci acesta este singurul de care morţii vii se tem şi ei nu trebuie cu nici un chip să fure din usturoiul nedescântat. Ritualul nopţii Sfântului Andrei trebuie respectat fără abatere, iar pentru cine a văzut, o astfel de noapte a nedormirii, rămâne un spectacol fascinant.
De veghe în noaptea morților vii
Cu mulţi ani în urmă, m-a prins un 29 noiembrie, pe undeva prin Severin. Aici, în locul unde încep poalele munţilor, se spune că joacă flăcări albastre peste aurul sârbilor. Casa unde stăteam, casă nemţească, veche de o sută de ani, ridicată ca o cetate, avea numai o cameră luminată. Înăuntru, soba încinsă revărsa o căldură toropitoare.
În colţ fusese pusă o masă mare înconjurată de 8 scaune şi toate uşile şi ferestrele zăvorâte. Patru cinci femei, venite la sfântu', aveau fiecare în faţă câte o pâine, apoi trei căpăţâni de usturoi şi un fir de busuioc, legate cu o aţă roşie, iar mai la o parte, o sticlă de rachiu. Au pus totul pe masă şi le-au acoperit cu o broboadă roşie. Lângă lucruri, pe masă, au aprins o lumânare groasă din acelea de-o zi' ca să ardă până la ziuă.
Pe două scaune, de-a dreapta şi de-a stânga mesei se aşază doua bătrâne de strajă'. Vor sta acolo neclintite până dimineata. Trebuie să bage de seamă să nu dispară nimic din cele puse pe masă dar şi ca nimeni să nu le atingă cumva cu mâna. Atunci farmecul se poate desface şi cel neatent poate plăti cu viaţa sau cu sufletul dat strigilor de pe morminte. În noaptea asta nimeni din cei de faţă nu are voie să doarmă.
Legea morților vii
De fapt, păzitul usturoiului trebuie să fie o petrecere, un soi de şezătoare, cu poveşti şi glume. Astfel, dai cumva de ştire morţilor vii că n-ai habar de chemarea lor. Bineînţeles că toate istoriile sunt din cele înfricoşătoare. Spuse cum trebuie şi însoţite şi de şuierul vântului de afară, îţi fac destul frig în oase. Căci, nimeni nu ştie cum se face, dar în fiecare an, în noaptea Sfântului Andrei, se porneşte, neabătut, vântul ud si rece al toamnei.
E ziua din care simti ca vine iarna. Asta am aflat-o atunci, de la dada Marta', femeie bătrână, ştiutoare de lucruri bune şi rele, venită şi ea la ritualul lipsei de somn. Şi tot ea mi-a deslusit, tainic, despre semnele veniriri şi plecării strigoilor, despre Luparia, coborârea lupilor în calea oamenilor, ori despre farmecele ursitei cele care se arată către ziuă, la deschiderea cerului.
În noaptea de către Sfântul Andrei, pe 29 noiembrie, ies şi umbla strigoii. Ce sunt strigoii? Cum ce sunt? Păi nu ştii? Sunt spirite ale dusilor de pe lume morţilor care, la înmormântare, nu au ajuns în lumea de dincolo sau care nu mai vor să se întoarcă acolo. Ei pot să fie de apă şi de uscat, ori de ploi şi de foc. Ei trec noaptea peste Pământ si peste ape şi cheamă strigând pe nume sau miorlăind ca pisica.
Ăştia sunt strigoii morţi. Mai sunt şi din cei vii, strigoii-oameni, moroii, morţii vii. Acestora le-a murit moartea şi ies fără fereală în noaptea asta'. Oamenii strigoi ies din casă pe horn dar înainte de asta se ung pe tălpi cu untură ca să treacă peste pragul caselor. Strigoii sunt foarte periculoşi pentru cei vii, căci ei pot să ia viaţa rudelor, aduc boli, bântuie somnul şi cheamă grindina.
Cum oprești intrarea strigoiului în trup
În noaptea Sfântului, strigoii fură orice obiect ascuţit uitat pe afară, se duc la hotare, la margini de sate şi la răspântii de drumuri întunecate. Aici se bat cu moroii, cu strigoii vii, până la al treilea cântat al cocoşilor. Aşa îi poţi recunoaşte pe morţii vii căci a doua zi, aceştia au zgârieturi pe faţă.
Când nu au cu cine să se lupte, se duc pe la casele oamenilor şi ca să le opreşti intrarea în casă trebuie să ungi intrările cu usturoi. Ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele şi în plus un cleşte şi fierul toporului.
Trebuie oprită şi intrarea strigoiului în trup de om, aşa că neapărat să mănânci usturoi şi să te ungi pe frunte, pe piept, şi la încheieturi. Să ştii că dacă strigoii nu găsesc loc pe unde să intre în casă, atunci or să caute să-i cheme pe oameni afară. Strigoiul vine si strigă la fereastră sau la uşă, strigă pe nume, cu glas mare ca de om aflat în suferinţă. De-aia le mai spune lumea şi strigi. Se vaită. O dată, de două, de trei ori.
Dacă răspunzi, te muţeşte, iar dacă ieşi din casă îţi ia sufletul şi te face mort viu. Daca taci şi nu te mişti, pleacă, se duce în treaba lui şi încearca la alţii care n-au mâncat usturoi. Ia, auzi nu ţi se pare că strigă ceva afară…'?
Adrian Ciltan
Citeste partea a doua a Reportajului din noaptea strigoilor