Poveste de viaţă sinceră şi nedisimulată
Dacă nu am dezvoltat un cult al copilului, dacă nu stau seară de seară cu băieții mei să le verific ghiozdanele și nu-i caut în buzunare, dacă nu le deschid cărțile și caietele și dacă nu mă așez lângă ei în timp ce-și fac lecțiile, înseamnă că sunt o mamă neimplicată?
Dacă nu mă duc la școală pentru orice deraiere de la așa-zisa normalitate a sistemului de învățământ, dacă am refuzat să plătesc fondul școlii, dar plătesc fondul clasei, dacă nu mă interesează ce notă au la religie, înseamnă că sunt o mamă dezinteresată?
Dacă nu simt nevoia viscerală de a mă machia zilnic și de a-mi face în fiecare dimineață o nouă față cu ajutorul unui toptan de maglavaisuri, dacă port o pereche de adidași vechi și jupuiți, dar al naibii de comozi, înseamnă că sunt o îngălată neîngrijită?
Dacă am preferat să mă duc la înot ca să-mi înving teama de apă, să aduc o pisicuță în casă ca să-mi vindec copilul de frica de animale, dacă prefer să citesc cărți erotice când sunt tristă, înseamnă că sunt o ignorantă care refuză cu obstinație rolul terapeuților?
Dacă mă zguduie din rărunchi un miliard de nostalgii în secunda în care simt miros de aracet, de catran (de la chibrit), de carbid, înseamnă că sunt o ciudată care trăiește în trecut? Dacă îmi place să mă așez pe vine sau în genunchi când văd un mușuroi de furnici și mă relaxează să privesc furnicarul de insecte în acea mișcare continuă, înseamnă că am „big issues'?
Dacă nu sunt mereu o gospodină desăvârșită, dacă nu aprind lumânări și bețe parfumate când vreau să-mi re-re- re-seduc bărbatul, dacă spun clar și răspicat că n-am chef, fără să mă complic cu durerile de cap sau burtă, dacă vreau mâncare de la fast-food când frigiderul e gol înseamnă că sunt o femeie egoistă?
Dacă nu pot să le spun oamenilor verde-n față când greșesc, când mă rănesc sau când insistă concentrat și cu încăpățânare pe o idee ce frizează ridicolul, înseamnă că sunt o femeie slabă, fără personalitate?
Dacă nu mă închin când trec prin fața unei biserici, dacă nu introduc bani în cutii ale milei, dacă sunt sceptică la harul divin pe care-l au absolut toate fețele bisericești, înseamnă că sunt o oaie rătăcită, o necredincioasă, un element care împrăștie răzvrătire?
Dacă vă spun că aș vrea să înfiez toți copiii părăsiți ai lumii indiferent de religie, etnie și rasă, că mă rog Lui de fiecare dată când trec pe lângă un spital, că am iertat greșeli de neiertat, că am închis ochii când trebuia să-i am ca un viezure, că am tolerat când trebuie să tai în carne vie, că privesc cu un soi de invidie vinovată căsătoriile mixte gândindu-mă la multitudinea de subiecte, discuții și petreceri la fel de mixte, vii și deloc plictisitoare… m-ați ierta pentru toate cele de mai sus?
Vă invit să răsfoiți cu atenție Avantaje de noiembrie… să vă delectați cu povești de viață, sincere și nedisimulate. În acest mix complet de oameni, arome, frânturi de viață, destăinuri tainice și sfaturi pentru o viață sănătoasă.
Autor: Florentina Muşat