Nota 4 la ”Purtare” pentru părinți și educatori

Oana MORARU, owner al site-ului www.voceaparintilor.ro

Oana Moraru, www.voceaparintilor.ro

Stau adesea de vorbă cu familii dornice să primească de la școala copiilor lor lămuriri mai atente, adevăruri mai nuanțate despre cine este copilul dincolo de ei, atunci când nu este acasă, atunci când are de făcut lucruri și stabilit relații cu ceilalți.

Cu toții ne simțim bine când educatorii copiilor noștri știu să vorbească despre ei. Aflăm, în felul acesta, că sunt văzuți, că sunt în intenția lui de a scoate ce e mai bun din fiecare. Un educator care se rezumă la ”e cuminte”, ”e atent” sau la ”e cam leneș” sau ”e agitat” nu spune altceva decât că fiul sau fiica ta contează mai puțin ca individ: e parte dintr-o mașinărie a cărei funcționare e scop în sine și la care copiii sunt raportați strict în termeni de tipul ”deranjează/nu deranjează sistemul”.

Școala românească, neinteresată de valoarea individuală a elevului

De multe ori, profesorii vorbesc părinților cu acest adevăr la bază: ”copilul tău este de apreciat pe o scară numerică (notele) și în raport cu așteptările mele de a fi un individ rezonabil și comod meseriei mele. De restul, de spiritul lui și toate celelalte componente ale sinelui, eu nu mă ocup”.

De întrebările următoare și de răspunsurile lor, noi, școala, ne debarasăm: Cât de receptiv e copilul tău? Cum se raportează la lume? Ce tehnici de adaptare și negociere are? Câtă curiozitate? Ce conexiuni și alegeri face? Câtă reziliență? Câtă empatie? Ce îl motivează? Ce nevoi are? Cât este de asertiv? Cât vector interior? Câtă pasiune? Câtă hotărâre? Ce îl face să eșueze? Ce i se potrivește? Ce tipuri de oameni preferă? Ce rol are în grup? Cum se simte în corpul său și cum îl folosește? Ce putere de revenire are? Care sunt căile care-i înlesnesc învățarea? Cum se vede pe sine? Ce îl sperie? Ce îl stimulează?”

Pentru societatea noastră, valoarea individuală intrinsecă a fiecăruia dintre noi este încă o poveste. Multe din afirmațiile publice despre reformarea educației sunt amendate, adesea isteric și cu ură, de voci care încă nu văd o cale de mijloc între rigori și libertăți. De aici, miturile despre cum toți reformiștii fac parte cumva dintr-o conspirație întru mediocritate și ștergerea valorilor românești.

Unde greșește școala?

Unul dintre cele mai mari pericole sau agresiuni față de natura umană, practicat orbește în școala românească, este mesajul valorii personale condiționate strict de perspectiva notei maxime. Copiii învață să se simtă buni sau nu pe dinăuntru raportându-se fie la mulțumirea educatorului, fie la note sau răspunsuri corecte. Validările verbale ale majorității profesorilor se lipesc automat și nedrept de valoarea intrinsecă a individului. Mulți copii învață, de mici, că ”bravo”, ”foarte bine”, ”felicitări” / ”greșit”, ”fals”, ”nu e bine” sunt etichete personale de care depind acceptarea și sentimentele noastre pozitive față de ei.

Puțini mai văd cât de vast este spațiul interior – cel între norma notei bune și efortul individual de care unul sau altul este capabil la un moment dat. Puțini ies din școală salvați din minciuna că valoarea fiecărui om depinde de cât prestează el de bine pe o scară de la 1 la 10.

De pildă, un copil de nota 5 face, probabil zece lucruri de nota 10 în fiecare zi, fără să fie văzut, fără să fie apreciat: construiește o remarcă plină de umor la un moment dat, se apleacă să lege șireturile cuiva, spune altcuiva o vorbă bună, găsește o conexiune bună între două ide, este cel mai bun prieten al cuiva, vine într-o zi cu tonusul și energia de care are clasa nevoie, cântă, desenează sau dansează bine, poate construi din trei bețe o jucărie fantastică, poate crea și imagina povești, îi plac jocurile de rol, iubește să vorbească despre visurile și gândurile lui, este foarte atletic, agil sau cu îndemânare peste medie etc.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie