Ne stim de-o viata
Tendinta ultimelor decenii este de a amana momentul casatoriei, pe motiv ca a te casatori din tinerete inseamna divort garantat. Iti prezentam cateva exemple in care partenerii s-au cunoscut in frageda tinerete sau chiar in copilarie si au ramas impreuna!
Lucrurile s-au petrecut cam asa: ea avea un coleg care era prieten bun cu el. El venise pe la prietenul lui, iar ei i-a placut mult de el, asa ca si-a rugat colegul sa-l cheme o data la pizzerie, cand chiuleau de la fizica. Apoi au mers impreuna la o petrecere, apoi s-au intalnit in parc. Si… cam atat. „Eu eram implicat intr-o relatie”, spune Ionut, „si nu ma interesa sa incep alta, pentru ca nu-mi place sa umblu din floare-n floare.” Cand acea relatie s-a incheiat, Manuela si Ionut s-au apropiat din ce in ce mai mult.
Ionut terminase liceul si nici prin cap nu-i trecea sa dea la facultate. S-a decis sa dea la facultate doar dupa ce a facut armata. S-au pregatit si au intrat amandoi la Finante-Contabilitate, la ASE, el la zi, ea la fara frecventa.
In anul III, Manuela s-a transferat la zi, astfel incat au devenit colegi, chiar de grupa. Invatau impreuna, dadeau examenele impreuna. Iar dupa absolvirea facultatii, cei doi lucreaza impreuna. Nu sunt angajatii aceleiasi institutii, dar lucreaza acasa, facand contabilitatea unor firme.
„Cand el are o lucrare de facut si nu-i iese, il ajut eu si invers”, spune Manuela. O poveste minunata, cu doi tineri atat de indragostiti, incat nu se despart nici o clipa! Da! Cu o exceptie. Notabila. Asta-vara, la nunta lor, Manuela a disparut. Desi era putin dupa miezul-noptii, nuntasii au dedus ca este vorba despre traditionalul furt al miresei. Numai ca posibilii hoti sedeau cuminti la masa ori animau ringul de dans. Si totusi mireasa continua sa lipseasca. Ce se intamplase? La oboseala si emotia saptamanilor premergatoare s-a adaugat si caldura, iar Manuela a clacat fizic.
Un prieten i-a facut o injectie cu calciu, care a intremat-o doar pentru scurta vreme. Apoi, in timp ce lumea petrecea de zor, biata mireasa zacea in ambulanta chemata in pripa, cu o perfuzie de glucoza. Degeaba. Mirele s-a vazut silit s-o duca acasa, unde Manuela a ramas cu sora ei, in noaptea nuntii. Nunta s-a desfasurat cam doua ore fara miri, insa Ionut a revenit la propria nunta pe la 3 noaptea. Manuela a constatat din caseta filmata si din fotografii ca a avut o nunta foarte reusita.
„Baieti, nu stiti sa vorbiti!”, spune Octav. „Intr-o saptamana ies cu ea la film.” Si asa a fost. Cum filmul a fost unul serios (Reconstituirea), pe gustul ambilor, au urmat si invitatii la teatru. Dupa vreun an si ceva, au decis sa se casatoreasca. Inceputul n-a fost tocmai lin; fiecare incerca sa se impuna; dupa doi-trei ani, si-au dat seama ca e bine sa cedeze amandoi. Octav ar putea fi considerat sotul ideal, fiindca, ramas de la 14 ani numai cu mama lui, e deprins cu treburile gospodaresti si nu se da in laturi sa roboteasca.
Impreuna cu sotia, si-a zugravit casa, si-a pus tapet, si-a montat gresie. Ceva ce face de unul singur sunt surprizele. De exemplu, in urma cu 25 de ani, cand a fost trimis in Elvetia, el, care nu iesise din tara, nu a suflat un cuvant acasa. „Ca sa plec, a trebuit sa completez formularele acelea stufoase, cu biografiile membrilor de familie si nu stiam toate datele…
Sa ma fi vazut ce inventam ca sa aflu cand au terminat liceul, unde s-au nascut s.a.m.d.! Am spus acasa numai cand am avut pasaportul si biletul de avion.” Culmea a fost insa atunci cand a primit apartamentul. A completat actele, a luat cheia, apoi, sub pretextul unei vizite la niste prieteni, a pornit cu sotia lui intr-acolo. In fata usii, Octav a descuiat, a luat-o in brate si i-a spus: „Cand te-am luat, nu te-am trecut pragul, pentru ca n-aveam casa noastra. Acum o avem!”.
I-am rugat sa dea reteta succesului in casnicie. „Incredere si comunicare”, a spus ea. Octav are mai multe de spus: „Reusita in casnicie e legata de nivelul de educatie si de cultura, fiindca un nivel scazut inseamna si neintelegerea partenerului. In al doilea rand, cel care castiga mai bine, sa nu pretinda sa cheltuiasca mai mult decat celalalt. Si, nu in ultimul rand, sa aiba macar un copil, pentru ca un copil sudeaza si poate salva chiar o relatie pe muchie de cutit”.
S-au cunoscut in 85, cand ea incepea Liceul de Coregrafie (Bucuresti) si el era in clasa a VI-a. El era prieten cu colegii ei de clasa, iar ea, baietoasa din fire, facea parte din gasca lor. Dupa absolvire, viata in acelasi teatru i-a apropiat pe nesimtite. „Apoi eu am trecut prin experienta neplacuta a unui divort, cand el mi-a fost aproape si m-a incurajat”, isi aminteste Laura. „Cei din jur ajunsesera sa ne tachineze, spunand ca intre noi e mai mult decat o simpla prietenie. Noi negam, bineinteles, pentru ca nu era adevarat.” Si nici nu a fost, pana in 2 februarie 2000, cand ea avea spectacol. Isi terminase rolul si astepta sa intre la aplauze. Venind din spatele ei, el a cuprins-o in brate si a pupat-o pe obraz, fara sa spuna un cuvant. „Atunci am simtit un fior. Si el la fel”, povesteste Laura.
„Am realizat, fara sa ne-o spunem, ca ne iubim. A fost o situatie cam ciudata, pentru ca nu stiam cum sa ne purtam, dupa ce fuseseram o viata intreaga doar prieteni.” Pentru Vlad, lucrurile erau simple: fusesera camarazi, urmau sa devina iubiti. In schimb, pentru ea, era mai complicat.
Una ca, dupa divort, se temea sa mai aiba vreo relatie, iar alta ca, iubirea lor incepea intr-un moment nepotrivit: era in plina sesiune. Era studenta in anul I la Drept si avea de invatat. Cum ziua era in teatru, la repetitii, si seara la spectacol, nu-i ramanea decat sa invete noaptea. Dar atunci nu se putea concentra asupra cursurilor, fiind curpinsa de un tumult de sentimente si impresii. „Ma gandeam: Nu se poate! Tocmai acum sa mi se intample!”.
Cum a ajuns de la balet la Drept? „In urma cu cativa ani, la o repetitie, am avut o entorsa si m-am panicat. M-am gandit ce-as putea sa fac in afara de meseria pe care o am. Drept razbunare pe ghinionul avut, am optat pentru Drept. Mi-ar placea foarte mult ca, dupa ce n-o sa mai pot dansa, sa apar drepturile artistilor.” Cei doi s-au casatorit pe 1 septembrie 2001. Intreb daca faptul ca-si petrec asa de mult timp impreuna nu risca sa le erodeze relatia. Spun ca, dupa repetitia comuna de la ora 10, fiecare are repetitii separate, in functie de rolul pe care-l interpreteaza. Apoi el merge la facultate (e student la Facultatea de Arte Coregrafice „Gheorghe Cristea”), iar ea la cursurile de masterat in drept international si comunitar. Cand sunt acasa, evident, discuta probleme legate de meserie. „Cand ai impresia ca nu-ti iese ceva anume, te sfatuiesti nu numai cu maestrul de balet, ci si cu partenerul. Incepem sa analizam, celalalt te ajuta sa-ti dai seama din ce cauza nu a iesit bine miscarea si o corectezi.”
Irina Dimiu; machiaj: Mirela Vescan; foto: Octav Nitu si Gabriela Tache