Mai stai un pic…

Nu venirea primăverii mă bucură, ci faptul că am reuşit să trec cu bine peste încă o iarnă. Pe mine iernile mă îmbolnăvesc, îmi fură din inima şi mă lasă tristă, zgribulită, cu capul plecat şi bărbia în piept.

Iarna asta mi-a luat-o pe mama. Faptul că pot scrie lucrul ăsta acum, după ce nici n-am putut să-l pronunţ, înseamnă că încet încep să mă vindec. Şi, de când am rămas fără ea, mi-am găsit în secret o altă meserie: sunt fierar şi lucrez la menghină pe o platbandă, încercând să ştanţez o frază pe care mama mi-a spus-o înainte să plece. Tot încerc să-i dau o formă care să-mi convină.

Când îmi scot mănuşile de fierar sunt ceea ce ne învaţă protagonista de pe copertă să fim: o super-mamă. Spăl, curăţ, aranjez, sunt găsitoarea de lucruri de prin casă şi răbdătoarea întru toate.

Când am realizat că trec anii? Când mi-am schimbat preferinţele muzicale. Muzica din naiul lui Nicolae Voiculeţ nu era printre opţiuni acum câţiva ani. Cumva, sunetul vibrant al naiului a devenit pentru mine divin. Vă invit să-l descoperiţi pe Voiculeţ şi cu ajutorul interviului din ediţia de mai revistei.

Tocmai am realizat că-mi place cuvântul asta: mai. Şi am atâtea regrete că nu l-am folosit Mai des… Mai vreau! Mai stai! Mai încerc o dată! Pot să Mai ramân în viaţa ta? Îţi Mai aduci aminte? Este luna Mai şi apar cireşele, şi vântul devine vânticel, şi gândurile răzleţe se adună şi ne Mai adunăm şi noi de pe unde ne-am împrăştiat. Pentru că uite viaţa pe unde ne poartă…

Doamna doctor Ioana Drăgan ne-a spus în trei fraze tot ceea ce aşteptam de-atâţia ani de la medici: „Plecăm să ne facem meseria în străinătate, dar nicăieri nu e ca acasă. Pentru că aici îngrijim pacienţii români, fraţi, surori, prieteni, vecini, amici, chiar dacă într-un sistem sanitar net inferior celui din Occident, dar eşti acasă, eşti printre ai tăi…'. Mai staţi printre noi şi nu vă mai grăbiţi să plecaţi, vedeţi cât de greu ne încearcă bolile, din ce în ce mai agresive, mai dificil de tratat, mai perfide.

Avem atâta nevoie de voi! Şi cred că este timpul să vă aşezăm pe mulţi dintre voi acolo unde meritaţi după o viaţă de studiu asiduu. Mai sus. Cu mai mult respect.

Aş fi vrut să mă mai joc cu acest „mai', dar a sosit timpul să-mi pun uniforma de fierar şi să ştanţez cu migală cuvintele mamei… Iau literă cu literă şi şlefuiesc de zor. Zăbovesc pentru că mi-e frică să ajung la sfârşitul frazei. Pentru că unele lucruri se spun în şoaptă sau nu se spun deloc. Eu acum mi le printez pe suflet: „Dacă nu faci ce vrei, de ce mai spui că e viaţa ta?'.

Autor: Florentina Muşat

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Publicitate
Libertatea
VIVA!
Unica.ro
Retete
Baby
ELLE
CSID
Ego.ro
Descopera.ro
Diva Hair
TV Mania
Trending news
Mai multe din Editorial