Despre Femeia Anului
Ce mi-ar fi plăcut să se spună despre mine că fac cât zece bărbați! Și că mănânc jaratic, înainte să dărâm munții după ce i-am mutat din loc. Și că privirea mea mânioasă adună norii, iar vocea îmi tună și-mi fulgeră cu reverberații magnifice. Că reușesc mereu acolo unde mulți eșuează dramatic. Că sunt stăpâna absolută a emoțiilor și că nicio grimasă nu-mi trădează sufletul.
Nu sunt nimic din toate astea. Sunt cel mai banal contrariu venit pe lume fără echipamentul necesar pentru a contracara șuturi metaforice. Fără pachetul de drumuri grele și cu o manivelă ruginită. Dar, fir-ar să fie, știu să văd în alte femei tot ce n-am eu: curajul de a o lua de la capăt cu aripile întinse la maximum, stăpâne pe zbor și zări.
Las privirea în jos cu smerenie când văd perseverența și îndârjire în bun și-n bine. Mă înclin cu respect în fața ei, cea pe care n-a speriat-o prima sarcină, nici a doua, nici a treia, nici a patra… umplându-și inima și sufletul cu tot ceea ce contează cu adevărat, copiii.
Am vrut, desigur, să mă identific cu profesia aleasă și s-o las să-mi curgă prin vene, dar ne-am pierdut reciproc una pe alta. Uite-o, însă, pe ea cât de mult iubește ceea ce face, cum își decorează sufletul cu ornamente decupate migălos din planuri și proiecte.
Mă așez cuminte pe margine, într-un loc cât mai obscur, doar ca s-o aplaud frenetic când trece pe culoarul ei, fără ca vreunul din demonii abandonului s-o împresoare mișelește. Voința ei de a ajunge la finish e zguduitoare.
În tribuna unde m-am așezat, femeile din jurul meu cad secerate, boala bolilor pândește din umbră și le lovește nedemn acolo unde le doare mai tare. Își face cuib în sânii și-n ovarele lor. Mă uit la ea, elegantă și serafică, cum dezbate, convinge, se implică, cere, doar ca să ajute femeile în lupta asta inegală.
Apoi e ea, cea care abia zâmbește. Ea, care știe că undeva, în univers, cineva învârte cheița magică pentru a porni tic-tacul aducător de viață, iubiri și emoții. Ea, care pune plasturi invizibili când cheița n-a fost învârtită cum trebuie. Și dacă binele se răsplătește cu bine, pentru fiecare tic-tac repornit, pentru fiecare bătaie cumsecade a valvelor, muzica sferelor se armonizează și luminează drumul a șapte generații de la ea spre urmași. Și pentru că așa sunt legile cerului, tot astfel adun și eu de la femei fiecare pulsație aducătoare de speranță.
Premiile Femeia Anului nu sunt capricii mondene. Sunt chintesența a tot ceea ce au femeile noastre mai bun: sacrificiu, abnegație, seriozitate, rigoare. Sunt eroinele pe care ar trebui sa le prețuim, fiecare cum găsește de cuviință.
Revista Avantaje le pune în mână un trofeu simbolic. Este recunoaștere și apreciere. Este plecăciunea mea în fața lor, cu admirație pentru tot efortul, toate reușitele, pentru toate renunțările lor secrete.