Legenda lui Narcis. Trufie și pedeapsă
În vremuri străvechi, pe meleagurile lumii, trăia un tânăr frumos și mândru numit Narcis, fiul zeului fluviului Cephissus și al nimfei Liriope. Acesta se bucura de o înfățișare fără pereche, fiind înzestrat cu o înfățișare seducătoare și o grație desăvârșită. Fiecare mișcare a sa era un dans armonios, iar ochii săi străluceau ca două lacuri adânci și limpezi, în care se reflectau cerul și toată splendoarea naturii.
După cum scrie Britannica, clarvăzătorul orb Tiresias i-a spus mamei lui Narcis că fiul său va avea o viață lungă, cu condiția să nu se recunoască niciodată.
Narcis era conștient de farmecul său și își exercita puterea asupra tuturor celor din jurul său. Fetele se îndrăgosteau de el la prima vedere, iar bărbații îl admirau pentru frumusețea sa desăvârșită. Cu toate acestea, Narcis alegea să rămână singur, nepăsător față de sentimentele celorlalți. El era un suflet rece și egoist, preocupat doar de propria-i imagine și adorat în oglinda propriei înfumurări.
Una dintre fetele care s-au îndrăgostit de Narcis a fost o nimfă frumoasă numită Echo. Ea l-a urmărit discret pe Narcis, în speranța că el va răspunde la iubirea ei. Dar Narcis a respins-o cu dispreț și i-a rupt inima. Echo a fost atât de afectată de acest refuz că a început să se stingă și să devină doar un ecou al disperării și iubirii neîmpărtășite.
Zeii, mâhniți de trufia lui Narcis și de rănirea lui Echo, au hotărât să pedepsească tânărul frumos. Nemesis, zeița răzbunării, a urzit o cursă care avea să schimbe soarta lui Narcis. Odată, în timpul unei plimbări prin pădure, Narcis s-a simțit istovit și însetat. În căutarea apei, a ajuns la o limpezime a izvorului în care se reflecta figura sa.
În momentul în care acesta și-a văzut propria imagine reflectată în apă, a rămas uimit și captivat. Privirea sa s-a fixat pe chipul său, iar el s-a îndrăgostit iremediabil de propria-i imagine. Zi după zi, Narcis petrecea ore întregi privindu-se în apa limpede a izvorului, uitând de lumea din jurul său. El își declara iubirea și își cerea iertare pentru egoismul său anterior, dar întotdeauna se lovea de imaginea sa imposibil de atins.
Timpul trecea, iar tânărul a ajuns să fie o simplă umbră a propriei sale frumuseți. Înfometat și deshidratat, el a rămas la marginea izvorului, uitându-se în continuare la imaginea sa înecată în apă. În cele din urmă, el a murit acolo, lăsând în urmă doar o floare uimitoare și parfumată. Zeii, simțind că Narcis și-a ispasit pedeapsa, au transformat floarea într-un simbol al frumuseții și al iubirii neîmpărtășite, Narcisa, mai scrie sursa citată anterior.
Legenda lui Narcis a rămas în amintirea oamenilor drept o poveste despre trufie și aroganță, despre puterea distructivă a egoului și despre consecințele dragostei neîmpărtășite. În ziua de azi, cuvântul „narcisism” a devenit sinonim cu egoismul exagerat și cu adorarea de sine excesivă, amintindu-ne mereu de tragedia lui Narcis și de învățămintele pe care aceasta le poartă.
Foto: 123RF