Kitsch-ul, pseudoarta si falsa distinctie

Kitsch-ul, pseudoarta si falsa distinctie

Kitsch-ul, pseudoarta si falsa distinctie

V-ati intrebat vreodata de ce manichiura frantuzeasca se potriveste in orice ocazie, de ce tuturor femeilor le sta bine in rochii negre si simple, de ce Lady Diana a placut tuturor sau de ce presedintii de stat poarta numai costume de culoare inchisa?

Simplitatea, discretia si naturaletea inseamna raspunsul la toate aceste intrebari. In schimb, exagerarea si falsul ne displac, ne irita si ne indeparteaza.
In estetica, exagerarea si falsul definesc kitschul – acea pseudoarta, acel stil surogat numit mai simplu “prost gust”.


De obicei, se face referire la kitsch in domeniul artelor: pictura, sculptura, arhitectura, design. Insa in zilele noastre, prostul gust invadeaza tot mai mult moda, mass-media si parca tot mai des, atitudinea.



A fi sau a avea?

In ultimii ani, kitsch-ul cu care ne intalnim zilnic este fita! Fita e modul de manifestare al unei societati fara valori, subdezvoltate cultural, e modul primar in care reprezentantii ei reusesc sa se exprime si sa se afirme social. Adica dorinta de a parea altceva decat esti, de “a te da mare”.


“Daca il intrebi pe un fitos cum defineste o persoana de succes, iti va raspunde ca e cineva care are masina, vila, si nu cineva care a facut ceva, stie ceva sau este capabil de ceva deosebit. Intr-o societate in care “a parea” e mai important decat “a fi”, fitele isi gasesc nenumarati adepti.” (Dana Ilea, producator tv)



Cand un copil deseneaza, coloreaza si exprima ceva prin desenul lui – fie dragostea fata de parinti, fie bucuria de a se juca – el dovedeste ca a evoluat, ca poate exprima ceea ce simte, ca este inteligent. Pe masura ce creste, educatia estetica merge mana in mana cu inteligenta. Nivelul estetic este primul nivel al constiientizarii de sine.



“Manifestarea artistica autentica e valoroasa pentru ca vine dintr-o simtire autentica. Kitsch-ul copiaza, mimeaza sentimentul, deci nu valoreaza nimic. Kitsch-ul ofera informatii mincinoase, care ne induc in eroare, ne amagesc, ne promit mai mult decat pot da.” (Mihnea Vieru, arhitect)


Atitudini kitsch

O atitudine kitsch inseamna sa copiezi comportamentul cuiva, fara sa fii natural, fara ca acel lucru sa te defineasca, fara sa fii firesc, cu scopul de a lasa o impresie specifica persoanei copiate.



“Sa porti manusi automobilistice din piele cand conduci un Mercedes cu servo-directie si nedecapotabil, sa te incrunti mereu ca sa pari serios sau preocupat. Aceasta e atitudinea kitsch…” (Catalin Preda, copyrighter)

Uneori, fara sa fie “vinovati” de a fi promotori ai kitsch-ului, unii dintre noi simt nevoia sa scoata la vedere eticheta unei rochii de firma, sa critice indelung calitatea vinului la restaurant, chiar daca acasa beau aproape intotdeauna vin de tara, sa ne convinga de faptul ca isi doresc un diamant mai mare decat al celei mai bune prietene, chiar daca pe noi nu ne intereseaza deloc acest lucru. De ce o fac? E foarte simplu: din lipsa de incredere in sine, din dorinta de a arata ca au reusit si de a dovedi ca sunt iubiti, respectati si respectabili.



“Un gest singular nu este kitsch, ci doar nepotrivit. E nevoie de o combinatie pentru a vorbi de o atitudine de prost gust. De pilda: daca vorbesti foarte tare in foaierul unui teatru, e deplasat; daca bei sampanie cu degetul mic ridicat de pe pahar si vorbesti foarte tare, e kitsch…”(Corvin Cristian, arhitect)

Kitsch-ul, pseudoarta si falsa distinctie

Nou in lumea kitsch

Orice forma de exprimare poate fi denaturata, falsificata, stricata, in ultima instanta. De la patinajul artistic pana la ID-ul de messenger (gianny versatu) sau numarul de la masina (B 69 SEX).



“Domeniul in care kitsch-ul atinge dimensiuni catastrofale este cel al noilor vile: fistichii, disproportionate, adevarate monumente ale pretentiilor exagerate. Ele arata lipsa de educatie si grosolania proprietarilor. Sunt cartiere noi, adevarate muzee ale kitsch-ului.” (Cristian Corvin, arhitect)



O alta manifestare periculoasa a kitsch-ului sunt interventiile asupra unor cladiri valoroase din Bucuresti; acestea sunt pur si simplu macelarite de amatorii de kitsch: ferestre de termopan alb in ancadramente neo-romanesti, mansardari care strica proportiile etc.


Daca pana mai ieri haina facea sau nu facea pe om, astazi mai poti cunoaste omul si dupa… telefon. Telefonul negru, care arata ca un telefon si suna ca un telefon, tinde sa devina o raritate. Sonerii, accesorii, fete si logo-uri completeaza cu succes portretul omului kitsch.



Avem de-a face peste tot, din piata pana in consiliile de administratie ale marilor companii, cu fel de fel de personalizari ale telefoanelor: sonerie din desene animate si logo cu caricaturi ale vedetelor, cu “macho” si sonerie tip geamat, plus logo cu blonde generos decoltate, cu “doamne bine”, cu soneria inspirata de Mozart si logo cu trandafiri… lista e, din pacate, nesfarsita.



Moda si “bling-bling”

Cu cat disperarea de “a parea” intr-un fel e mai mare, cu atat artificiile si falsurile sunt mai multe. Acum cativa ani, ghivecele de plastic si imitatiile de cristal mimau bunastarea si apartenenta la inalta societate.


Acum, traim epoca produselor “de firma”. Iar kitsch-ul vinde foarte bine. Cópii ale creatiilor marilor case de moda, cu logo-uri exagerate si accesorii pretioase au devenit obligatorii pentru oricine vrea sa arate ca are bani si ca nu-i pasa de ei.


In Marea Britanie, un stat cu un sistem social mult mai bine sedimentat decat al nostru, lumea buna nu va purta niciodata un articol de moda cu logo-ul la vedere. Acesta e un comportament rezervat celor din zona saraca, imbogatitilor sau rapperilor care folosesc ochelarii cu semnaturi celebre ca pe un “status simbol”. Aceste tinute sunt numite ironic “bling-bling”.


La noi nu exista inca o opinie publica sanatoasa destul de puternica incat sa poata combate eficient manifestarile estetice deplasate. Deocamdata mass-media rezoneaza la tendintele actuale; uneori, prin intermediul ei, publicul larg este educat in sensul ca “scump = stil, lux, eleganta”.



Kitsch-ul, pseudoarta si falsa distinctie

Ce se poate face?

  • Sa nu arati totul din prima, sa incerci sa tratezi prostul gust cu umor, cu ironie, dar si sa-l sanctionezi ori de cate ori ai ocazia.
  • Sa participi pe cat se poate la lectii de stil, tinute de profesionisti. Sa ii ridiculizezi fara teama pe promotorii kitsch-ului. Sa razi cand vezi o geanta cu logo-ul cat roata carului, o casa cu medalioane aurite, un tricou care-l transforma pe purtator intr-o reclama umblatoare la cutare sau cutare brand.
  • Trebuie sa stii ca banii nu salveaza pe nimeni de la a fi de prost gust. Bunul-gust si adevaratul lux sunt intotdeauna discrete. O tinuta simpla, fara zorzoane, este mult mai apreciata decat una incarcata de accesorii sclipitoare.
  • Kitsch-ul subliniaza inca o data valoarea artei autentice si a bunului-gust. Deci, in acest sens, e si el folositor. Iar in alt sens, e amuzant, deci bun inca o data.
  • Undeva in mintea umana exista un “ceva” care avertizeaza ca discretia si naturaletea sunt sanatoase, sincere, pasnice, in timp ce exagerarea si falsul sunt periculoase si agresive. Prostul gust dauneaza tuturor, este o pervertire a gustului, ca si cum, treptat, sub influenta unor bucatari prosti, am ajunge sa mancam sarmale cu frisca sau kiwi cu usturoi.
  • Sa renunti la kitsch este un semn ca poti sa te accepti asa cum esti, ca nu ai nevoie sa porti masti, sa pari altcineva decat cel care esti in realitate – mai puternic, mai bogat, mai frumos, mai iubit. Sa nu accepti kitsch-ul inseamna sa nu te minti, sa fii relaxat, impacat, multumit de ceea ce esti si de modul in care te vad ceilalti.

Pana la urma, kitsch-ul nu este o optiune, ci o nevoie de a fi altceva decat esti de fapt. Rezultatul: o imitatie jalnica.


Kitsch-uri de ieri si de azi

Multi dintre noi am crescut pe langa adevarate galerii ale obiectelor kitsch. Venite poate din dorinta de lux, de bunastare si de apartenenta la cultura occidentala, colectiile de falsuri de pe vremuri ne-au marcat copilaria si ne-au influentat stilul.

  • Carpetele cu “Rapirea din serai”, cu scene de vanatoare si cu ursuleti panda au fost inlocuite cu statuete de asa-zisa arta africana, araba sau asiatica.
  • Stucaturile de ghips de pe pereti si tavane au palit in fata tavanelor false de rigips, colorate si taiate in forma de inima (in dormitor) sau de luna si stele (in camera copilului).
  • Catelusul care clatina din cap aprobator, steguletele cluburilor de fotbal si milieul din dreptul lunetei de la masina au cedat locul mataniilor si crucifixurilor protectoare ale parbrizelor.
  • Florile si fructele de plastic, spalate temeinic de Pasti si de Craciun, au fost inlocuite de ghivece si ghirlande care orneaza restaurante sau hoteluri.
  • In schimb, abtibildurile care innobilau televizorul sau frigiderul au intrat la apa si au devenit accesorii costisitoare cu cristale tip “swarovsky”, atarnate de telefonul mobil, in speranta ca va atrage cat mai multe priviri.
  • Usile capitonate cu catifea si vopsite cu model tip “scoarta de copac” s-au transformat in usi metalice marmorate si decorate cu manere “leu” amintind de marile case boieresti.
  • Ceasul de mana cu calculator, “subacvatic” si “antisoc” si inelul cu ceas au fost detronate de ceasuri masive “de firma”, bordate cu “diamante” si procurate de la hoti care par sa aiba cheile tuturor seifurilor din magazinele exclusiviste.

Text: Ioana Olteanu.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie