Într-o țară europeană și creștină, există educatori și părinți care încă mai văd în copiii cu dizabilități pericole sociale

Femei care vor să schimbe lumea pentru binele copiilor cu dizabilități

Madalina Turza
Pentru profesionalismul remarcabil dovedit în organizarea campaniei naționale menite sa atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă copiii cu dizabilități în Romania, revista Avantaje i-a decernat Mădălinei Turza trofeul Femeia anului 2013 la categoria Inițiativă în Sprijinul Semenilor.

De atunci, Mădălina s-a implicat în zeci de procese intentate de părinți și aparținători ai acestor copii cu dizabilități, instituțiilor de învățământ sau persoanelor fizice care își bat joc, la propriu, de aceste ființe.

Cu cuvinte grele, cu insulte la adresa familiei, cu acțiuni de izolare a acestor copii, cu violență fizică chiar, cu atitudine ostilă de genul 'mi-e scârbă de voi!', 'voi nu sunteți oameni', 'ne distrugeți copiii', 'sunt un exemplu negativ'.

Ignoranța, combinată cu agresivitatea, naște adevărații monștri

Pare greu de crezut că aceste insulte sunt aduse de educatori, oameni despre care se presupune că sunt informați și la curent cu ceea ce se întâmplă în educația modernă, care ar trebui să știe, măcar în mare, care sunt nevoile copiilor cu dizabilități sau măcar să aibă curiozitatea de a afla mai mult pe această temă.

Mi se pare grav că tocmai educatorii, cei responsabili cu modelarea caracterului unui copil, nu doar cu îndoparea lui cu informații, proferează asemenea tratamente discriminatorii.

În secolul al XXI- lea, când poți tasta imediat pe Google 'sindrom Down', 'autism', 'ADHD', și poți găsi zeci de informații pe această temă, ei preferă să stea în zona de confort a ignoranței și să acționeze agresiv.

Deci nu pot acuza lipsa de informații, sunt peste tot, bunăvoință să ai și un pic de curiozitate… de educator. Dar ignoranța, se pare, e mult mai comodă, mai la îndemână, decât principiile de educator. Iar ignoranța, combinată cu agresivitatea, naște adevărați monștri.

E permis ca într-o comunitate profund creștină să discriminezi copiii cu dizabilități? Mai ales ca educator și părinte?

Ceea ce mi se pare cel mai greu de acceptat este faptul că aceste derapaje educaționale și morale se întâmplă și sunt permise într-o țară proclamată profund creștină și tolerantă.

Mă gândesc cu groază că aberantul caz al lui Andrei de la Botoșani se întâmplă în inima Moldovei, provincia cu atât de multe mânăstiri, biserici, pelerinaje, slujbe, parastase și pomeni de tot felul.

Mă gândesc la acei părinți sau educatori dintre care poate unii sunt oameni care se închină în fața bisericii, care merg la slujbe de Crăciun și de Înviere, care stau zeci de ore să se închine la moaștele sfinților, care fac pomeni și jertfe de tot felul, care aprind candela în casele lor, care dau acatiste la biserici pentru familiile lor.
Cum e posibil ca oameni care se declară profund creștini sau aparținând unei comunități creștine să aibă astfel de comportamente discriminatorii, mai ales la adresa unui copil și așa năpastuit de soartă?

Sau cum poți să asiști la astfel de derapaje morale și să nu iei niciun fel de atitudine creștină sau măcar civică? Cum poți tolera lipsa de umanitate, agresivitatea față de oamenii greu încercați de viață?

Unde sunt compasiunea, toleranța, înțelegerea, spiritul de întrajutorare atât de des invocate în discursul religios?

Mă revoltă gândul că aceiași părinți care aruncă grele cuvinte asupra unui copil cu dizabilități din clasa copilului lor își fac cruce în fiecare seară și se roagă pentru binele odraslei lor, fără nicio tresărire ori vreo mustrare de conștiință că ar fi umilit copilul năpăstuit al altui părinte.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Educatie