Psih. Diana Stănculeanu: „Responsabilitățile casei aparțin tuturor membrilor familiei, nu doar mamelor sau femeilor”

22.07.2024, 13:49 . Actualizat 04.11.2024, 18:26

Homepage / Educatie

Conform unui studiu realizat de Agricola, peste 80% dintre români au declarat că mâncarea gătită acasă este mai gustoasă decât cea cumpărată. Am stat de vorbă cu Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, despre modul cum s-au păstrat rolurile tradiționale în familiile din România, și cum alegem să-i implicăm pe copii, fete și băieți deopotrivă, în pregătirea rutinei de masă, cu mesaje explicite că responsabilitățile domestice aparțin tuturor membrilor familiei, nu doar mamelor sau femeilor.

Din punct de vedere psihologic, ce se află în spatele acestei statistici?

Preferința pentru mâncarea gătită acasă poate ascunde mai multe mecanisme psihologice și socio-culturale. În primul rând, mâncarea gătită acasă activează adesea conexiuni emoționale cu copilăria, familia de origini și amintirile pozitive ale primilor ani de viață. Starea de confort emoțional și nostalgia declanșate de întâlnirea cu un gust familiar, pot influența felul în care ajungem să apreciem mâncarea gătită acasă. În plus, adeseori, felurile de mâncare gătită în casă au chiar această funcție specifică, de „comfort food', mâncare pansament, împlinind nevoi de siguranță emoțională și stare de bine. De asemenea, nu ar trebui neglijat efortul investit în gătit și sentimentul de mândrie de la final, care ne predispun la o evaluare mai degrabă pozitivă a gustului și calității mâncării de casă. Nu în ultimul rând, mâncarea gătită acasă este servită la masă cu familia sau cu prietenii, ceea ce transformă rutina de masă într-o experiență social relevantă, cu accente emoționale pozitive, activate de prezența celor dragi și de comportamentul aparent banal, dar atât de puternic pentru reglarea emoțională și sentimentul nostru de siguranță – acela de a împărți mâncarea.

Datele arată că gătitul rămâne un atribut feminin și că femeile sunt în continuare responsabile de activitățile care presupun pregătirea și asigurarea meselor. Cum vedeți acest aspect din perspectiva rolurilor de gen?

Într-adevăr, gătitul este și în prezent o sarcină care le aparține femeilor, însă acest lucru este o consecință a perpetuării rolurilor de gen. Peste 90% dintre respondenți au declarat că, în familiile din care provin, mamele erau cele care se ocupau de gătit și de asigurarea meselor. Acest lucru reflectă o societate cu caracteristici tradiționale. Femeilor din România le-au fost istoric atribuite rolurile tradiționale de îngrijire a gospodăriei, gătit și creșterea copiilor. Rezultatele nu sunt neapărat surprinzătoare, pentru că și la ora actuală, în medii urbane și educate, poate fi încă identificată așteptarea ca femeile să preia cu prioritate aceste responsabilități domestice, adesea la pachet cu roluri profesionale și educaționale complexe.

Care sunt consecințele pe care le resimt femeile din România la acest capitol?

În ceea ce privește egalitatea de gen, implicațiile rolurilor tradiționale, precum gătitul realizat preponderant de către femei sau alte treburi casnice, sunt diverse. Pe de o parte, presiunea de a găti poate limita timpul și energia necesare dezvoltării educaționale, profesionale și avansării în carieră, creând premise pentru perpetuarea inechităților de gen la locul de muncă. Pe de altă parte, o distribuție inegală a sarcinilor în cadrul familiei poate duce către neînțelegeri și conflicte care, pe termen lung, pot degenera în situații care afectează sănătatea emoțională a întregii familii. Un alt aspect important este că, în familiile în care copiii asistă în procente atât de mari la realități domestice, inclusiv gătitul, gestionate aproape în exclusivitate de femei, probabilitatea internalizării acestor roluri și perpetuarea acestor stereotipuri de gen este una foarte ridicată.

Cum ar putea fi redusă inegalitatea de gen la nivelul societății?

Politicile de promovare a distribuției echitabile a responsabilităților domestice, alături de programele educaționale de gen, pot contribui parțial la dezvoltarea de soluții pentru diminuarea inegalității de gen la nivel întregii societăți. Dacă ne gândim, de exemplu, la flexibilizarea rolurilor de gen pentru următoarea generație, putem deveni atenți la felul în care, fiecare familie, alege să implice copiii, fete și băieți deopotrivă, în pregătirea rutinei de masă, cu mesaje explicite că responsabilitățile domestice aparțin tuturor membrilor familiei, nu doar mamelor sau femeilor. Prezența tatălui în bucătărie sau la cumpărături este un alt exemplu. Identificarea în literatura pentru copii a unor personaje care își asumă roluri neconforme de gen (roluri de putere în cazul fetelor, roluri de îngrijire și compasiune, în cazul băieților) este un alt demers la îndemână, ușor de accesat în acest moment. Organizarea de activități educaționale la nivelul școlii în care copiii să întâlnească femei în roluri de putere și leadership și bărbați în roluri de îngrijire, cu mesajul că oricine poate face orice câtă vreme o face bine și responsabil, reprezintă un alt palier de intervenție. Tot în mediul școlar, copiii pot fi invitați să dezbată o altă măsură menită să flexibilizeze stereotipurile de gen – respectiv concediul de paternitate, cu impact pozitiv asupra calității relației de atașament și conectare între tătici și copii. Promovarea femeilor în sport reprezintă o altă sursă de model de putere și competență pentru tinerele fete.

Românii care au participat la studiu au spus că părinții nu îi implicau în copilărie în mod frecvent în activitățile ce țin de gătit. Cu toate acestea, aproape 95% dintre respondenți au afirmat că este benefic ca un copil să participe la gătit, indiferent dacă este fată sau băiat. Ce beneficii aduce implicarea copiilor în bucătărie în dezvoltarea acestora?

Implicarea copiilor în ritualurile legate de pregătirea mesei le dau acestora siguranță și stabilitate, prin caracterul repetitiv și predictibil al unei activități realizate alături de un membru al familiei. Competența de a găti, pe care copiii o pot dezvolta câtă vreme sunt frecvent implicați în această activitate, le dezvoltă încrederea în sine, convingerea că se pot descurca autonom și că pot fi utili celor dragi. Totodată, prin implicarea celor mici în gătitul tradițional în familie, se duc mai departe elemente de identitate culturală sub forma gusturilor și mirosurilor „de acasă' și a rețetelor de familie păstrate și lăsate moștenire din generație în generație.

De la ce vârstă este recomandat ca părinții să-și implice copiii în activitățile ce țin de prepararea mesei?

Implicarea copiilor în activitățile de gătit poate începe de la vârste foarte fragede, dar tipul de activități și nivelul de implicare trebuie să fie adaptate vârstei și abilităților fiecărui copil. Într-o primă etapă, părinții ar trebui să-i aducă pe copii alături de ei în bucătărie pentru a-i ajuta să-și formeze bazele obiceiurilor alimentare sănătoase, a practicilor de mâncat conștient și a unei relații sănătoase între hrană și nevoile corpului. Pe măsură ce copiii cresc, implicarea acestora în activitățile de gătit poate să urmărească și să contribuie la dezvoltarea unor abilități emoționale și sociale mai complexe, precum colaborare, autonomie, creativitate sau capacitatea de a lua anumite decizii.

La nivelul întregii familii, care sunt beneficiile gătitului împreună?

Un mediu de familie în care părinții și copiii fac o activitate împreună și apoi se bucură de experiența senzorială și socială a servirii mesei este cald și hrănitor, oferind o platformă de comunicare și conectare ce îi ajută pe copii să se simtă iubiți și apreciați. Legăturile de familie se consolidează, interacțiunile sunt relevante emoțional, iar în contul amintirilor de familie se depune mult conținut de calitate. De asemenea, sunt foarte importante beneficiile emoționale pe care le aduce gătitul în casă, prin experiența implicită de mindfulness (a găti reprezintă o experiență senzorială diversă și complexă, în cursul căreia văzul, gustul, mirosul și tactilul sunt răsfățate deopotrivă), diminuarea stresului și accesul direct la „mâncarea pansament', care ne face bine indiferent de situație.

La nivel identitar, ce spune despre noi faptul că românii aleg să gătească preponderent rețete tradiționale?

Preferința românilor pentru rețetele bunicii reflectă o înclinație către păstrarea elementelor de moștenire și identitate culturală, care răspunde nevoii de apartenență într-o comunitate stabilă, sigură, cunoscută. În ecuația acestei alegeri nu sunt de neglijat nici încrederea în rețete testate și exersate din generație în generație, preferința pentru ingrediente locale, accesibile și/ sau de sezon care se regăsesc în rețetele concepute de cei care au trait și au gătit în acest spațiu cultural. Foarte importante și de luat în calcul sunt alegerile culinare tradiționale care se asociază marilor sărbători creștine sau laice, rețete transmise din generație în generație (ex. ritualul mesei de Crăciun sau Paște, bogată în bucate tradiționale, precum cozonacul, drobul, sarmalele, stufatul de miel, pasca, cârnații; sau fasolea cu ciolan și micii pentru masa de 1 Mai; mucenicii moldovenești sau fierți pregătiți la debutul primăverii, etc.)