Evaluarea psihologică a medicilor ar putea ajuta pentru a nu se repeta ”cazul Burnei”?

16.12.2016, 15:10 .

Homepage / Timp Liber / Diverse

de Daniela Palade Teodorescu

Scandalul generat de cazul doctorului Gheorghe Burnei a adus în atenție imaginea medicului care se crede Dumnezeu și care consideră că dispune după bunul său plac de viața, moartea sau integritatea pacientului. Aceste cazuri patologice nu ar putea fi limitate prin obligativitatea de evaluare psihologică a medicilor?

S-au vehiculat mii de opinii, s-au dat verdicte, s-au făcut dezbateri pro și contra, s-au utilizat termeni gravi precum 'psihopat', ego patologic'. Cert e că sistemul legislativ din România, dar și mentalitatea autohtonă au încurajat proliferarea unei tipologii de medic, cel mai des întâlnită printre profesorii universitari, doctori docenți, marii șefi de secții medicale și institute, cea a mogulului medical, care are drept de viață și de moarte asupra pacientului.

Este intangibil, mereu ocupat, înconjurat de un zid de cerberi care intermediază întrevederile cu Marele Om, prețios, te face să te simți cel mai prost și mai neînsemnat om de pe planetă, și implicit că ești la mâna lui. Nimeni nu mișcă-n front în prezența sa – asistentele sunt umile și servile mijlocitoare de servicii, rezidenții sunt de-a dreptul paralizați de atotputernicia profesorului.

Autoritate exercitată de cele mai multe ori prin constrângeri, umilințe, intimidări, condiționări. S-au scris destule povești despre medici alungați, despre comunicări științifice și doctorate pentru care tinerii doctori contibuie din greu, fără nici un fel de recunoaștere.

Cazul doctorului Burnei este doar vârful icebergului

Fiecare om care trăiește în țara asta a avut de-a face măcar o dată cu un astfel de mogul. Dar când știi că de bunăvoința lui depind viața și integritatea copilului tău, a părintelui tău sau a ta însuți, nu îți permiți să protestezi. Sau să ceri explicații ori o a doua opinie. Taci, înghiți atitudinea suficientă, disprețul, plătești obolul (de regulă de ordinul a mii de euro) și te rogi să ieși cât mai repede din infern. Și astfel accepți neputincios să faci parte dintr-un sistem care încurajează astfel de personalități.

Pentru că da, sistemul le permite să facă orice, de aici și expansiunea acestor ego-uri care se manifestă neîngrădite. Comisiile de etică medicală sunt compuse din 'greii' medicinei românești care nu fac decât să se acopere unii pe alții, astfel încât nici o acuzație de malpraxis să nu le pună în pericol autoritatea.

Evident că nu toți medicii sunt astfel. Nicidecum. Am cunoscut și am scris despre mulți doctori care fac apostolat la propriu în România, integri moral și profesional, oameni de mare valoare. De regulă, sunt modești sau nu îi găsești prin România, pentru că au plecat de mult în țări mai civilizate care le prețuiesc profesionalismul și omenia. Cei despre care vorbim acum nu sunt neapărat mulți, dar dețin poziții importante în sistem, astfel încât să poată controla totul.

Sistemul încurajează aceste derapaje emoționale patologice

Întrebarea firească a fost: dacă profesia de medic este una atât de dificilă încât orice medic poate să derapeze la un moment dat din punct de vedere emoțional, de ce nu există posibilitatea sau chiar obligativitatea ca medicii să fie testați psihologic periodic? Tocmai pentru a se putea echilibra emoțional, pentru a preveni diversele proliferări de autoritate patologică?

Am pus această întrebare mai multor psihologi pe care îi cunosc. Am avut reacții dintre cele mai diverse, de la totală neîncredere ('E aproape imposibil! Medicii nu vor accepta niciodată testarea psihologică, e un etern conflict între cele două bresle'), la prudență ('Evaluarea psihologică nu va fi o garanție a echilibrului, dar poate fi un început'), deschidere ('Colegiul Psihologilor din România este organul național care ar putea susține cel mai bine o astfel de inițiativă') și susținerea ideii de a introduce o prevedere legislativă ca fiecare medic să fie testat psihologic.

Psihologul Yolanda Crețescu, de la centrul vocațional Happy Minds, ea însăși inițiatoare a campaniei de testare psihologică a polițiștilor, a comentat astfel pe această temă.

Fiind o meserie care se desfășoară într-un mediu toxic din punct de vedere emoțional, medicina ar trebui clasată, și în România, precum în țările europene sau occidentale, acolo unde există obligativitatea testarii și asistenței psihologice pentru medici, din următoarele considerente:

Dezechilibrul între distres (stresul negativ) și eustres (stresul pozitiv)

Medicina este o meserie cu traumă, pentru că implică o încărcătură emoțională foarte puternică și o uzură psihica foarte mare. Medicul este cel care se confruntă cu moartea, cu suferința pacienților, fiind astfel supus unui stres emoțional constant și accentuat. Iar aici intervin două aspecte: o dată sistemul medical din România ca organizare, pregătire, resurse umane și financiare, care reprezintă o sursă de distres, și dăruirea cu care medicul își face meseria, reprezentată de eustres.

În momentul în care medicul este supus cu precădere stresului negativ, consecințele pot fi atât de mari încât să se produca un dezechilibru la nivel psihic. De aceea, în spitale ar trebui introduse cu obligativitate evaluările psihologice anuale, precum si prezența psihoterapeuților care să le ofere medicilor suport psihologic în situațiile generatoare de distres.

Dezechilibrul între egoul patologic și egoul exagerat

În exercitarea oricărei meserii este nevoie de egoul patologic exprimat printr-un grad moderat de autoapreciere, absolut necesar existenței intelectuale și spirituale a fiecăruia dintre noi. Există însă situații în care, din cauza unui ego exagerat, medicul adoptă o atitudine de infatuare și de superioritate, atât față de pacienți, cât și față de rezidenți, colegi cu mai puțină experiență etc.

În aceste condiții, dacă medicul nu este echilibrat ca structura și dacă nu își înțelege rolul profesional, echilibrul dintre egoul patologic și cel exagerat este pierdut de sub control, modificând percepția medicului asupra rolului și poziției pe care o are în raport cu pacienții sau subalternii săi.

Astfel, obligativitatea evaluării și asistenței psihologice, în contextul interacțiunii constante a medicului cu oamenii, ar trebui să fie o necesitate în primul rând ca prevenție psihologică pentru medicul care intră în contact cu suferința oamenilor și în al doilea rând, ca metodă de echilibrare atunci când apar modificări de percepție asupra rolului si poziției ocupate.

De asemenea, evaluarea psihologică este necesară și ca orientare vocațională pentru medic încă din perioada de studenție, când se poate face o repartiție în zona muncii după criteriile psihologice.

Sursa foto: www.libertatea.ro

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro