Divortam sau nu divortam?!

19.05.2010, 15:16 . Actualizat 29.08.2013, 20:43

Homepage / Psihologie

Dupa sase ani de casnicie, Lia se trezeste cu o cerere de divort din partea sotului ei. S-au casatorit cand amandoi aveau 34 de ani – destul de maturi -, au impreuna un baietel si o casa superba. Lia a tot tacut cand nu i-a convenit ceva la sotul ei, l-a inteles, poate prea mult, si si-a oferit singura motive sau le-a „inghitit pe ale lui: „sunt obosit, „am de lucru, „vreau sa vad meciul etc. Lia a stat acasa pana a implinit copilul doi ani, iar acum sotul ei ii reproseaza asta si multe alte nimicuri. In cele din urma, s-a dovedit ca el isi dorea doar libertate si o dragoste cu nabadai, desi acum sase ani voia liniste, o casnicie pasnica, un copil, o tihna domestica.

Lia plange acum zi si noapte. Nu intelege ce i se intampla, de ce sotul ei nu o mai place; nu este genul de femeie sofisticata si nici nu stie cum ar putea fi altfel decat este si a fost mereu. A trait si traieste prin si pentru sotul ei si familia lor. Nici nu-si imagineaza viata altfel decat asa. I-ar ierta orice, oricand. Ea l-a inteles mereu, a tacut mereu si i-a gatit mereu mancarea recomandata de nutritionistul lui. Nici macar nu are o dorinta proprie, autoadresata si exclusiva; ea nu stie sa-si doreasca, ea stie sa doreasca, sa viseze pentru familia ei; ea, daca se intalneste cu pestisorul de aur, il roaga ceva pentru EL, sotul, sau pentru EI trei. Nu ar sti ce sa-i ceara doar pentru EA!

E etic ca, dupa 10 ani de casnicie, sau chiar doi ori 50, sa vii si sa spui: „Imi pare rau, eu ma retrag? E corect sa dai un ultimatum de unul singur? E cinstit sa nu cauti „buba si sa salvezi ce ai? Ma gandesc ca oricine are suisuri si coborasuri intr-o relatie, fie ea chiar si de prietenie, insa asta nu inseamna ca la primul semn de dezechilibru pui punct si pleci.

Divort dupa 14 ani de casnicie
Mioara este o tipa cocheta, blonda, inalta si subtire, cu greu ii dai 38 de ani. Are impreuna cu Mihai o fata de 10 ani si o casnicie de 14 ani. Mioara castiga mai putin decat sotul ei si fiecare depunea in contul casei un cuantum din salariul castigat; sigur ca, in timp, aceasta diferenta a devenit subiect de discutii intre ei. Motivele au fost putine la inceput, dar apoi s-au inmultit, incat nici nu mai conta numarul si importanta lor. La un moment dat, Mioara a ales sa incerce viata alaturi de un alt barbat.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Destăinuirea emoționantă a lui Teo Trandafir: „Dacă îl chem acum, vine fără să întrebe de ce”. Cine este singurul bărbat din showbiz pe care se bazează oricând

Nu a regretat, dar nici problemele de acasa nu s-au rezolvat, dimpotriva, parca isi vedea cu alti ochi sotul, casnicia, chiar casa. I-a trecut prin cap sa divorteze, dar pentru ca aveau un copil impreuna si pozau drept o familie ideala in afara casei, nu a facut-o. Doi ani mai tarziu, in Ajunul Craciunului, a gasit in cutia postala cererea de divort din partea sotului ei. A fost socata, furioasa, frustrata, indignata si apoi, un an mai tarziu, resemnata. Ambii au aproape 40 de ani, sunt la mijlocul vietii si s-au trezit „liberi. Se intreaba fiecare, in propria oglinda: „Si acum ce urmeaza?

De ce divorteaza barbatii?
Amanta sau „cealalta femeie care apare in viata unui barbat este ca un spectacol la care te duci imbracat frumos, te astepti sa te simti bine, relaxat – si chiar asa se si intampla -, apoi vii acasa si te miri ca intri in viata reala si te nemultumeste ca nu se continua „spectacolul interactiv la care tocmai ai fost si protagonist, si spectator, dar mai ales atat de aplaudat. Barbatii uita sau nici nu le trece prin minte ca fiecare amanta se transforma intr-o zi in nevasta.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Horoscop Urania: 5 zodii ajutate de Jupiter să adune bani și să rezolve probleme acute în luna iulie

Dar acum ea il asteapta pe el, barbatul casatorit, cu rate la banca si copii la scoala, il intampina proaspat aranjata, iubitoare, gata sa-l inteleaga, sa-i admire calitatile si sa se mire cum de nevasta nu vede cat de special este. Nu-i umple capul cu problemele ei, nu pentru ca ele nu ar exista, dar ea vrea cu tot dinadinsul sa il cucereasca pe el, barbatul altei femei. Amandurora li se pare ca s-au indragostit si ca toata lumea e impotriva lor si a iubirii lor sincere si dezinteresate; brusc, devin niste neintelesi.

Amanta nu stie ori n-a apucat sa-l vada pe iubitul-ei-casatorit nici cand e obosit si nu are puterea necesara sa faca dus, asa ca se culca langa ea mirosind a transpiratie si sforaind de se cutremura patul.

Nu are cum sa stie daca ii miros picioarele sau nu, caci el vine mereu parfumat si aranjat la patru ace – doar asa te duci la o intalnire, nu? Nu stie cum e sa fie bolnav, nu l-a tinut niciodata de cap cand a vomat, sau sa fie langa el cand are diaree, nu-i face niciodata un ceai, nu pune ceasul sa sune la sase ore sa-i dea antibioticul, nu se ingrijoreaza pentru el daca ii ies analizele prost si nu are grija ca mancarea pe care i-o pregateste sa nu fie prea sarata sau sa aiba suficiente fibre, ca sa nu se ingrase.

Amanta il vrea pe el asa, elegant, june-prim, sarmant, mereu cu o gluma potrivita si gata sa-i deschida portiera masinii. Ea stie, de cele mai multe ori de la el, o poveste trista despre casnicia lui, care e aproape sa se destrame caci nevasta nu-l intelege, asa ca ea se ofera sa il inteleaga oricand si oriunde. Atributiile lor sunt simple: el vine la ea cu flori, bomboane, o sticla de vin si eventual un card, ea il asteapta aranjata si dispusa sa-l sustina moral.

Ea, amanta, nu are de facut teme cu copilul, nu alearga bezmetica intre serviciu si gradinita, nu are de pus muraturi, nu are de achitat intretinerea, nu-l trimite sa duca gunoiul si nu-i reproseaza ca si-a lasat sosetele sub pat – caci el nu are cand sa faca asta!

Pe de alta parte, nici el nu stie cum este sa fie ea, amanta, bolnava, sa aiba o hemoragie ori sa fie ingrijorata de o anumita problema. Nu stie cum se poarta amanta in societate, caci se presupune ca cei doi se ascund de ochii lumii, vor sa fie doar ei doi. Nu stie cum ar arata ea, actuala femeie a visurilor lui, dupa nopti de nesomn si grija la capul copilului, n-are idee ca nu este nimic sexi sa tot discuti despre rate, cheltuieli si alte probleme administrative – astea sunt atributele unei neveste obosite, stresate si care tot timpul te solicita sa faci ceva pentru casa, pentru familie… Cum sa nu il irite la culme diferenta atat de evidenta intre cele doua femei?

O relatie-spectacol
Iti mai amintesti cum era cand chiuleai in liceu sau la facultate? Era de-a dreptul euforic sa bei o cafea in timp ce altii ramaneau la ore. Faceai ceva interzis si te simteai bine. Cu toate astea, desi toti am chiulit, am avut intelepciunea sa ne intoarcem la scoala, caci daca am fi baut doar cafele in baruri, n-ar fi avut sens chiulul.

Cam aceleasi senzatii ti le ofera si infidelitatea. Nici barbatul si nici amanta lui nu sesizeaza elementul „spectacol al relatiei lor. Ei cred ca viata lor impreuna se reduce la cele cateva ore sau zile petrecute unul alaturi de celalalt, furate de la familie si de la job. Insa nu vad dincolo de „spectacol.

Ca sa fiu mai clara, esti de acord ca, atunci cand mergi la opera sau la teatru, te imbraci altfel decat cand mergi in parc sau cand stai in casa? Speri ca vei petrece un timp placut si asa si e. Cei care iti ofera spectacolul poarta la randul lor costume de scena si au o prestatie speciala, alta decat in viata obisnuita. Chiar si cel care sta in fotoliul de langa tine, desi e spectator, are o alta tinuta si o alta atitudine decat daca s-ar duce la un meci de fotbal. Asadar, totul e sclipitor, studiat, desi toti cei din sala, ca si cei de pe scena, sunt constienti ca spectacolul dureaza doar cateva ore.

Uneori, in viata reala, care bate filmul de pe pelicula, sotul crede cu toata taria ca amanta e mai buna sau ca ar avea o viata mai buna alaturi de ea decat de sotie. El nu vede dincolo de realitate pentru ca nu are la ce sa o raporteze; daca „fuge cu amanta cateva zile la munte, nu inseamna ca se ancoreaza impreuna in realitate. Si atunci de unde stie el cu cine este mai bine? Unde s-a produs, de fapt, ruptura?

Orice casnicie este unica
Sa ne intoarcem in timp, la cei doi protagonisti, sotul si sotia, care se casatoresc pentru ca se iubesc, au in comun valori, apartin cat de cat aceluiasi model social. Impreuna, isi construiesc, caramida cu caramida, un „model unic.

E doar al lor, e relatia si casnicia lor care, chiar daca seamana cu a altor milioane de oameni, nu e nicidecum la fel, asa cum toti asiaticii seamana intre ei, dar fiecare dintre ei e unic. Asadar, cuplul respectiv construieste impreuna un castel care se deschide doar cu cheia de ei inventata.

Odata schimbati protagonistii, castelul cladit in 5, 10 sau 20 de ani de casnicie nu se va mai deschide. Ei uita ca, in timpul mariajului, fiecare si-a (re)modelat personalitatea, ajustand-o la nevoile si asteptarile partenerului, gandind planuri comune, construind impreuna o relatie, raportandu-se la „noi si mai putin la „eu. Cine isi inchipuie ca doar prin inlocuirea partenerului va obtine un cuplu sau o casnicie mai buna, se insala amarnic.

Eu una nu stiu vreun barbat care sa plece dintr-o relatie fara sa aiba deja o alta pregatita. Tu stii? Stii vreun barbat care lasa tot si se muta singur doar ca sa se reculeaga? Femeile, da! Unele pleaca pentru ca s-au saturat, sau au obosit sa tot indure, sa tot inteleaga, sa tot accepte si, intr-o buna zi, isi spun: „Ma voi descurca eu cumva si chiar o fac.

In urma divortului, de cele mai multe ori raman rani, inimi frante, care nu se vad, dar dor al naibii de tare. Ca psiholog, ma doare de fiecare data cand vad o familie cu valori autentice, care parca e cuprinsa de o amnezie ciudata si nu se mai raporteaza la ceea ce a fost mereu valoros pentru ea, ci la niste kitsch-uri moderne, sclipicioase, care vor cocli in maxim sase luni, apoi sigur apreciaza ceea ce au avut, dorindu-si sa se reintoarca. Uneori asta se poate, alteori nu.

Pe de alta parte, exista si divorturi eliberatoare, necesare si de multe ori suficiente pentru o viata implinita. Atunci cand sunt la mijloc violente de tot felul, umilinte care ne pun in pericol sanatatea si integritatea fizica si morala, divortul chiar este solutia cea mai buna.

Dar, oare, societatea, modernismul, noile valori la care ne raportam instantele proprii nu sunt mai superficiale cu institutia casatoriei, cu emotiile si ranile ce survin in urma unei despartiri? Nu ne indeamna oare socialul, media, modelul metropolitan sa taiem copacul in loc sa rupem crengile uscate? Sunt cupluri, familii care divorteaza la prima zdruncinatura a relatiei lor, care refuza sa gaseasca valori, sa ierarhizeze sentimente, refuza sa se raporteze la ce au sau la ce pot pierde. Au in fata ochilor un viitor foarte apropiat si fac exercitii de imaginatie despre cum va fi alaturi de noul intrat in viata lor. Si atunci prefera sa taie copacul in loc sa-l curete de uscaturi si omizi. Si sa planteze altul in locul lui. Uneori noua planta se prinde, alteori locul ramane sterp pentru totdeauna…

Motivul principal? O alta femeie
O alta femeie care, cred ei, ii intelege mai bine, e mai dispusa sa-i asculte, e mai mult vesela decat morocanoasa, nu are migrene, nu i se strica nimic in casa, nu ii trimite sa cumpere panadol pentru copil si nu miroase mai mereu a mancare. Si care, cel mai important, nu uita sa-i laude pentru orice.

Divortul – o problema fara rezolvare?
Divortul parintilor ii poate afecta profud pe copii. Inainte de a lua aceasta decizie, asigura-te ca ai facut totul pentru a-ti salva casnicia.

Am divortat la 19 ani
„Cand aveam 19 ani, eram in tribunal, divortam. Aveam de mana un copil de 1 an si 4 luni si nici un viitor. Dar am divortat. Ma saturasem sa imi conduca soacra viata si casnicia… si sa o «incasez» in fiecare zi. Atat eu, cat si copilul meritam altceva. Asadar, de la varsta de 19 ani, starea mea civila e „divortata. Copilul a crescut frumos, sanatos (atat fizic, cat si mental), iar eu mi-am refacut viata, in sensul ca am terminat liceul, mi-am luat permisul de conducere, m-am angajat, am facut facultatea. E adevarat ca a fost greu sa-mi revin, chiar daca eram foarte tanara. Dar cand m-am trezit la realitate, am zis: «TREBUIE SA LUPT, pentru mine si copilul meu». Stateam cu ai mei. Ma ajutau ei cu Petrut si cu gradinita, dar mama nu rata vreo ocazie sa-mi aminteasca ce am facut. Usor-usor m-am linistit, viata o luase pe un fagas normal, redevenisem eu. Pentru ce ar fi trebuit sa stau acolo sa indur tipete, urlete si batai?– Alexandra, 34 ani

Divortez pentru mine
„Copilaria mi-am petrecut-o alaturi de mama care, desi m-a crescut singura de la trei ani, nu a divortat decat atunci cand aveam 18 ani. Mama mea a facut tot ce este omenesc pentru ca eu sa fiu fericita. Si am fost, dar nu acelasi lucru l-as putea spune despre ea. Nu mi-a lipsit in copilarie si adolescenta decat prezenta tatalui, dar nimeni nu le poate avea pe toate! La randul meu, m-am casatorit, dar am inceput prost via-ta de familie si am continuat la fel. Am facut un copil care nu a fost dorit de tatal lui, dar care, culmea, la divort a devenit «foarte important». Am facut al doilea copil, nici acesta dorit, dar acceptat in cele din urma. Am trait 10 ani incer-cand sa aduc echilibru in viata de familie si sa le ofer copiilor liniste. N-am reusit. Intamplarea a facut ca serviciul si anumite conceptii sa ma determine sa cred ca nu pot divorta, dar am avut norocul sa gasesc persoane care sa ma faca sa inteleg ca sunt pe un drum gresit! Am avut si sansa ca in viata mea sa apara actualul meu sot. Insa eu am divortat pentru mine si pentru copiii mei, nu pentru cel care acum imi este sot! El nu mi-a spus nici macar o data: «divorteaza pentru mine!», ci tot timpul mi-a zis: «divorteaza pentru tine.» El e cel care m-a facut sa inteleg cat valorez ca mama si ca om. Familia este cel mai minunat lucru doar atunci cand ofe-ra un mediu sanatos, cand toti membrii ei conteaza! – Georgiana, 38 ani

Singura, cu 4 copii
„Desi aveam impreuna patru copii, cel mic in varsta de 1 an la vremea respectiva, dupa 16 ani de casnicie chinuita, am divortat. Copiii isi iubeau tatal si chiar tineau cu el, in timp ce lui nu
ii pasa deloc de ei. M-am impacat cu el pentru copii – asa credeam eu ca este bine! Si am ajuns sa-l intretin si pe el, fiindca bea mult, isi pierduse serviciul, ajunsese un ratat. A murit in urma cu trei ani. Am 52 de ani, copiii au crescut, fiecare are familia lui, si sunt tot singura. Nu as sfatui pe nimeni sa stea langa un barbat doar de dragul copiilor. – Eugenia, 52 ani

Ne-am salvat relatia
„Am trecut si eu pe langa divort, dar am re-usit sa-mi salvez casnicia. Prin psihoterapie, ne-am dat seama daca merita sa mai stam impreuna sau nu. Am fost intrebati: «Care sunt cauzele?», «Ce-ti place si ce nu?» etc. Sunt intrebari care au raspunsuri si pot ajuta! Pe noi ne-a ajutat: am inceput sa de-panam amintiri, ne-am uitat impreuna la dvd-uri cu momente frumoase din viata noastra. Am constientizat unde s-a gresit si de ce… Eu am inteles ca el a fost mult prea preocupat de alte lucruri si ca nu stie mai nimic despre mine! Am jucat un joc amuzant si am realizat ca nici eu nu stiu prea multe despre el! Astfel, am aflat ca sotul meu nu e cum il vazusem eu pana atunci, iar el – la fel. Avea impresia ca o nevasta e obligata sa faca mancare, sa spele, sa calce, sa faca copii! Sa va spun exact cuvintele lui: «femeia e facuta pentru menaj si procreere!» Am ramas trasnita! A urmat o perioada in care ne-am reacomodat usor unul cu celalalt si acum pot spune ca sunt multumita. Inchipuiti-va un barbat care gateste, cand nu pot eu, tot ce-mi pofteste inima… Ne mai ciondanim, dar frumos, fara tipete sau alte scene urate. Sunt certuri minore, pe care uneori le isc chiar eu, cu premeditare, sa nu ni se urce la cap de atata bine. E micul meu secret. – Ana, 31 ani

Si-a parasit sotia la varsta de 60 de ani
„Eu cred ca, indiferent la ce varsta divortezi, suferi. Mai ales in cazul in care casnicia ta a fost una frumoasa. Cunosc o doamna care era la pensie si era distrusa ca sotul ei de 60 de ani divortase de ea si se casatorise cu o individa mai mica decat copiii lor. Femeia nu intelegea de ce el facuse asta. Credea ca avusesera o viata fericita impreuna. Copiii, ca-satoriti si ei, nu intelegeau gestul tatalui lor.
La facultate eram patru prieteni buni, trei fete si un baiat mult mai mare decat noi. Eram de nedespartit, radeam, glumeam, ne faceam proiectele impreuna, el ne ducea acasa cu masina, seara. Una dintre fete s-a cuplat cu tipul, care era casatorit si avea un baietel. Relatia lor a inceput acum sase ani, cand au fost intr-un stagiu in strainatate. Cand au revenit in tara, se vedea de la o posta ca erau impreuna, dar colega mea nega ca ar fi ceva intre ei. Ceea ce mi se pare revoltator e ca ea stia ca el este insurat si o cunostea atat pe sotie, cat si pe copilul lor. – Irina, 38 ani

Suferinta nu se poate masura
„Cand divortezi la 20 de ani, inseamna ca te-ai cam grabit la maritis si era de asteptat. La o varsta mai inaintata, este dureros pentru cel care este parasit. Dar divortul de comun acord poate fi o solutie atunci cand cei doi ajung la o casnicie de fatada. Dupa 50 de ani, este mai dificil sa te desparti, pentru ca cel parasit resimte si mai tare acest fapt, apar probleme de sanatate si cu greu mai poti sa gasesti un partener, mai ales daca esti femeie. – Ioana, 41 ani

Regret ca nu am divortat
„Cred ca fiecare e in masura sa spuna daca e bine sau nu sa divorteze. Eu nu am facut-o, desi regret. Divortul implica, din punct de vedere psihologic, o serie de probleme, pe de o parte ale sotilor care divor-
teaza si pe de alta parte ale copiilor care sunt implicati. E foarte important ca adultii sa fie responsabili can d iau aceasta decizie si, daca e singura solutie, sa mearga la consiliere si psihoterapie, pentru a invata cum sa gestioneze situatia de criza de dupa divort. – Bianca, 29 ani

Psiholog Loredana Tudorache; foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro