Din ciclul: Să nu faceți ca mine, astăzi… Nu le dați lor ce-ați mâncat voi

familie la masa de craciun
De Florentina Mușat
Fii-miu avea cam trei ani și nu ne mai încăpeam în piele de bucurie că întindea mânuța să apuce singur mâncarea, cerea porții în plus și scăpasem de alergatul cu castronul de ciorbiță prin toată casa. Așa că am decis să petrecem sărbătorile Anului Nou împreună cu socrii, și nu oricum, ci la masa îmbelșugată de după tăiatul porcului. Și de-aici s-a cam voalat filmul…

Ce le dați voi acolo la București?

Eu nu sunt o gurmandă și dacă ar fi să aleg drept preferată una din bucătăriile lumii, cea tradițională românească nici n-aș mai pune-o pe listă. Dar nu mă strâmb, nu mă sclifosesc și nu fac scheme de scârbă la masă. Așa mi-am învățat și copiii: ‘decât să faceți mutre și bleaahhhh, rupeți un codru de pâine și mestecați tacticos’.

La masa cu pricina, am pus copilul pe scaun sus pe o pernuță ca să ajungă și mi-am plimbat privirea pe bucatele frumos așezate pe platouri. Am decis să-i pun în farfurioara lui nelipsita pâine, brânză și măsline fără sâmburi, tăiate în bucățele mici. Nici n-am apucat bine să i le așez în față, că întreg familionul mi-a sărit în cap: pune-i copilului tobă, nu vezi cum se uită la platoul cu tobă și caltaboși? Ia mamaie și niște lebăr. Că așa te faci mare, nu cu pâine și măsline…

Am întrebat timid dacă e normal ca un copil așa mic să mănânce gustări așa grele. Lasă că și bărbat-tu a mâncat, l-am învățat de mic cu de toate  și uite cum s-a-nălțat ca bradul. Și a fost sănătos tun. Prea-i dădăciți voi acolo la București… Ia, mamaie niște șorici…

Adevărul e că mă încânta ideea unui copil de trei ani care să mănânce un copan de pui într-o clipită și să uit coșmarul lingurițelor care făceau ca avionul, ca tractorul și chinurile de a-l păcăli să deschidă gura.

Ba, trebuia să mă mai lupt și cu niște sechele de rahitism din cauza unei nașteri premature.

Aveam o mulțime de bube de vindecat. Iar șoriciul și lebărul dintr-odată nu mi s-au părut atât de cumplite. În definitiv, credeam eu pe atunci, dacă soțul meu s-a înfruptat din pomana porcului încă de la diversificarea alimentației de după alăptat, de ce să nu încerce și fii-su la trei ani?

Amintiri de rău augur

A fost o scăpare regretabilă. Știam că e o greșeală majoră, citisem o mulțime de cărți despre alimentația copilului mic, așa cum fac toate mamele, dar sunt momente în viață când pur și simplu scapi frâiele din mână. Le lași să le mai țină și alții un pic.

Iar raționamentul tău e învins de oboseala accentuată, acumulată, stocată care-ți tulbură mințile într-atât încât ai putea crede că două sarmale, o fâșie de șorici pârlit și o bucată de tobă, ajută și dezvoltă sistemul imunitar.

Curând după festinul alimentar mi-am revenit din sminteala temporară și am pus mâna pe telefon să-i spun pediatrului tot ce-a mâncat copilul. ‘O să-i fie rău, în proporție covârșitor de mare. O să vomite, iar apoi o lungă perioadă n-o să mai mănânce mai nimic. Asta în varianta fericită. În cealaltă variantă, o să te internezi cu el în spital.’

Nu m-am internat dar nici ușor nu mi-a fost. A fost un episod extrem de neplăcut pe care nu vreau să mi-l amintesc decât în frânturi mici. Au trecut 11 ani de atunci, și în tot acest timp copilul meu a refuzat categoric să mai pună mâna pe bucatele alese și tradiționale care însoțesc mesele de sfârșit de an.

Nu înțelege datinile de Ignat și nu are nicio curiozitate sau poftă pentru ele. Ba, mai mult, îl suspectez că are deprinderi culinare vegetariene în ciuda moștenirii sănătoase pe linie paternă de a hăpăi tot porcul imediat după Ignat.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Diverse