Esti inselata de partenerul tau sau banuiesti ca iti este infidel? Cum supravietuiesti acestor incercari si cum poti face fata traumei provocate de adulter?
Statisticile arata ca 37% dintre barbatii insurati si 20% dintre femeile maritate cultiva relatii extraconjugale. Procentul pare a fi mult mai mare daca luam in calcul si cuplurile necasatorite oficial.
Ioana s-a prezentat nu de mult la cabinet pentru o consultatie. Este o bruneta atragatoare, inca tanara, cu o cariera de succes, mama a unui copil, avand un mariaj considerat pana nu demult perfect si un sot intelegator.
Cand a venit la cabinet era in stare de panica: “Am aflat de la sotul meu ca ma insala de 3 ani. Banuiala mea s-a nascut cand el m-a invitat la un club de noapte din oras. Am fost surprinsa, dar nu am dat importanta prea mare faptului, caci doar mergeam acolo cu sotul meu. Am ajuns intr-o zona dubioasa, intr-o cladire fara nume.
Atmosfera din interior era de nedescris.” Episodul relatat s-a dovedit a fi doar inceputul unui drum lung de framantari, suspiciuni, incertitudini legate de fidelitatea sotului, iar din ziua aceea a inceput sa dea atentie “semnalelor de alarma”.
Si-a dat seama ca el ajunsese sa-si petreaca mai mult timp in fata computerului decat cu ea, ca isi cumpara foarte des parfumuri scumpe si ca era tot mai preocupat de igiena. Incepuse sa mearga des la conferinte “in interes de serviciu”.
Raspunsul la intrebarea “Oare ma insala?” a venit dupa 3 ani, cand el i-a spus despre aventura amoroasa pe care o avea de o vreme.
Cand Ioana a venit la cabinet pentru terapie, o intrebare ii tulbura somnul noapte de noapte: “De ce? Cum a fost cu putinta?” Apoi au venit si altele: “Nu era un Don Juan, nici un oportunist. Sunt oare eu de vina? L-am dezamagit cu ceva, l-a plictisit monotonia relatiei noastre, l-am neglijat sau pur si simplu a intrat la andropauza?”
Ca si Ioana, toate femeile inselate se intreaba care sunt motivele infidelitatii barbatilor:
Caracterul.
Aventurierul sexual sau Don Juan-ul gaseste dificil sa reziste fructului oprit. Recunoastem Don Juan-ul intr-un barbat caracterizat de o nevoie insatiabila de a fi adulat, magulit, adorat. Lipsa de incredere in sine ii face pe acesti barbati sa caute confirmari in afara relatiei, in special la jumatatea feminina din jur, cu conditia ca jumatatea sa fie tot timpul alta.
Oportunismul.
Oportunistul nu scapa nici o ocazie de a-si crea avantaje sociale, profesionale si de putere, chiar cu pretul infidelitatii fata de partenerul de viata, caci, dupa cum gandesc acestia, “o ocazie ratata este o ocazie in minus”.
Curiozitate sexuala.
Exista, de asemenea, o categorie de barbati care, nefiind experimentati sexual la momentul la care se angajeaza intr-o relatie stabila, incep sa creada ca “iarba e mai verde in curtea vecinului”. Altii separa actul sexual de iubire si, ca sa se apere de propriul sentiment de vinovatie, isi spun: “este doar sex”.
Lipsa credintei.
Un barbat care nu are nici o credinta nu tine cont de faptul ca una dintre cele sapte taine crestine este casnicia, iar liberalizarea erotica devine la adulter (barbatul casatorit) sau infidel (barbatul necasatorit), echivalenta cu intoarcerea la conditia precrestina. Lipsa unei relatii intre ei si divinitate ii face sa nu gandeasca la fapta lor ca la un pacat.
Educatia.
Cei sapte ani de acasa sunt importanti in cazul de fata. Daca barbatul adulter este expus scenelor de infidelitate dintre parinti, el va invata si va copia comportamentul observat.
Hormonii.
Se pare ca testosteronul cu care natura ii inzestreaza pe unii barbati din belsug poarta vina infidelitatii in unele dintre cazuri. Exista teorii care sustin ca individul se naste cu o nevoie instinctuala de relatii poligame, iar daca-i asa, atunci reconcilierea dintre principiile morale si natura umana e o batalie care poate dura toata viata.
Plictiseala.
In cazul partenerilor care sunt de mult timp impreuna sau al celor lipsiti de fantezie, exista posibilitatea ca acestia sa fie dezamagiti, plictisiti unul de celalalt, aparand astfel nevoia de a aduce ceva nou in viata lor.
Asteptari nerealiste.
Se poate intampla ca unul dintre partenerii cuplului sa porneasca la drum cu asteptari nerealiste despre ceea ce inseamna mariajul si angajarea intr-o relatie de durata si continua sa vaneze iubirea ideala. Este nerealist ca cineva sa astepte doar momente de fericire maxima, de pasiune nebuna si sa uite ca intr-o casnicie sau relatie de lunga durata pot aparea si zile dificile, cu probleme si neintelegeri. Pentru unii, adulterul se traduce prin lipsa de responsabilitate fata de casnicie, de familie.
Necesitati neimplinite.
Infidelitatea poate de asemenea avea ca sursa nevoi emotionale neimplinite – partenerii se simt singuri chiar cand sunt impreuna, se simt neintelesi, neapreciati – sau nevoi fizice neimplinite – lipsa de participare sexuala a partenerului, din cauza impotentei, frigiditatii, depresiei etc. Exista insa si nevoi neimplinite imaginar, atunci cand partenerul infidel gaseste nod in papura pentru a-si justifica comportamentul.
Senzatia data de pericolul de a fi prins.
Suna ciudat, dar unora le place jocul cu focul. Se pare ca descarcarea de adrenalina pe care unii barbati o cauta cand se furiseaza din patul conjugal in altul le sporeste excitatia/placerea sexuala.
Razbunarea.
Desi nu are legatura cu legea talionului (“ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”), razbunarea in contextul infidelitatii pare a fi o expresie a lipsei de putere. Greu de crezut, dar exista barbati care se razbuna pe partenerele “neascultatoare” prin comiterea de adulter.
Criza varstei de mijloc.
Andropauza poate pune barbatul in dificultate, cand, odata cu evaluarea primei parti a vietii, ia cunostinta de regretele, deceptiile si nerealizarile sale. Adulterul devine, in acest context, echivalent cu “cautarea timpului pierdut”. Intr-o relatie noua, barbatul infidel poate simti ca isi incarca bateriile si astfel recastiga controlul, barbatia, puterea, “tineretea fara batranete”.
Etapele emotionale de dupa adulter
Odata ce adevarul a iesit la iveala, adica actul de infidelitate a fost descoperit sau marturisit, femeia inselata trece, in procesul de convalescen-ta, prin stadiile psihologice de dupa trauma: negare, manie, negociere, depresie si, in final, acceptarea realitatii.
Negarea sau refuzul de a accepta adevarul. Aceasta este consecinta fricii de a pierde convingerea ca esti unica, speciala, de neinlocuit in viata partenerului.
Etapele vindecarii
Odata ce ai acceptat adevarul, ca sa poti sa te vindeci, trebuie mai intai sa iti identifici, sa-ti recunosti emotiile. Scrie-ti gandurile intr-un jurnal (manie, ura, deznadejde, rusine, frica, gelozie, razbunare) si nu te teme de ele.
Este normal sa simti tot ceea ce simti si faptul ca poti constientiza ceea ce simti te va ajuta sa-ti redobandesti controlul. Incearca apoi sa intelegi ce s-a intamplat si de ce s-a intamplat si in loc sa te acuzi, afla care este partea ta de responsabilitate (daca este vreuna).
Daca partenerul care te-a inselat este un poligam prin atitudine sau un oportunist prin definitie, daca e de parere ca orice comportament este permis atata timp cat nu a fost descoperit, daca are o istorie de aventurier sau se scuza ca are prea mult testosteron, atunci posibilitatea ca vina sa fie si a ta este aproape nula.
Daca insa crezi ca ai partea ta de responsabilitate si ca e posibil sa fi contribuit la facilitarea adulterului, incearca sa te autoanalizezi, caci numai cunoscandu-te perfect te vei putea schimba.
Esti predispusa la o relatie de cuplu cu probleme?
Daca ti-ai pus vreodata oricare dintre intrebarile de mai jos, atunci exista posibilitatea ca parte din vina sa iti apartina. Odata ce ai identificat problema, poti incerca sa o remediezi.
“Oare ma iubeste, oare ma va parasi vreodata?”
Esti o persoana nesigura pe tine. Daca parintii te-au abandonat si te temi sa nu fii parasita, atunci ai tendinta sa te comporti suspicios, sa te agati de partener si sa faci excese, cerandu-i prea mult timp, prea multa atentie.
Daca ai fost abuzata, devii pasiva in relatiile ulterioare, te lasi condusa de resentimente si sfarsesti, la un moment dat, prin a ignora nevoile partenerului.
“Oare voi putea sa am singura grija de mine?”
Esti o persoana care are dificultati in a actiona independent. Daca parintii te-au descurajat in a-ti forma propria identitate si independenta, tinzi sa devii dependenta de partener, iti lipseste initiativa, spontaneitatea, ceea ce poate conduce partenerul la o relatie extraconjugala cu o “femeie adevarata”.
“Oare de ce simt ca nimeni nu ma intelege?”
Esti o persoana care are dificultati in a stabili legaturi emotionale cu altii. Daca parintii nu au fost iubitori, atenti, atunci ai probleme in a sti cum sa te daruiesti; ai tendinta de a fi posesiva, lucru care poate speria si indeparta partenerul.
“Oare de ce nu pot fi pe masura asteptarilor celorlalti?”
Esti o persoana care nu-si cunoaste valoarea. Daca parintii au fost critici, nu te-au incurajat si ai crescut fara sa dobandesti incredere in tine, intr-o relatie de cuplu te vei simti acuzata, respinsa, ceea ce te face sa fii reticenta in intimitate.
“Oare de ce nevoile mele nu conteaza pentru nimeni?”
Esti o persoana care are dificultati in a-si face cunoscute nevoile. Daca parintii nu
ti-au dat drept la opinie, in relatia de cuplu ai tendinta sa ramai tacuta, ca sa eviti conflictul. De asemenea, percepi partenerul ca pe cineva care vrea sa te controleze, sa te subjuge si ai tendinta sa acumulezi nemultumirile si periodic sa explodezi in crize de nervi.
“Oare de ce numai eu iau viata in serios?”
Esti o persoana care nu stie cum sa se relaxeze, te simti prea responsabila. Daca ai crescut dupa standarde fixe, rigide, nu reusesti sa fii creativa, romantica. Daca, dimpotriva, ai crescut fara nici un fel de disciplina, in relatii te consideri ofensata daca trebuie sa te supui unor reguli.
Relatia mai poate fi salvata sau nu? Stai sau pleci?
Spre deosebire de barbatul inselat, care vrea sa renunte la mariaj, de obicei femeia tinde sa pastreze relatia. Asta pentru ca vreme de milenii, femeia a fost considerata “proprietate” a unui barbat atotputernic.
Daca ai decis sa salvezi relatia, RAMAI.
1. Restabileste increderea. Prima intrebare pe care o femeie inselata si-o pune este “Oare mai pot avea vreodata incredere in el?”. Daca regreta sincer ce s-a intamplat, daca stie sa-si comunice deschis nevoile, daca doreste sa discute cu tine despre ce s-a intamplat si accepta partea lui de responsabilitate, fiind dispus sa faca schimbari, sansele ca increderea sa fie restabilita sunt mari.
Incearca sa ajuti partenerul sa-ti redobandeasca increderea:
2. Restabileste comunicarea. Multe cupluri considera ca pot evita discutia despre ce s-a intamplat si ca doar prin viitoare experiente placute in doi pot vindeca relatia. Gresit. Tacerea inseamna de fapt lipsa de comunicare si nediscutand despre ceea ca s-a intamplat nu veti ajunge sa intelegeti cauzele pe care trebuie sa le remediati impreuna.
3. Reconectati-va pe plan sexual. Dupa ce au fost ranite de infidelitatea barbatului, multe femei gasesc dificila intoarcerea la viata sexuala cu partenerul. Intr-adevar, sentimentele de vulnerabilitate, de incertitudine de dupa adulter nu se vindeca usor. Oricum, daca mai exista afectiune, iubire, reconectarea la nivel sexual este posibila.
Iata insa cateva supozitii false pe care femeia inselata le poate avea:
4. Consulta un terapeut de cuplu. Desi multa lume asa crede, un terapeut bun nu da sfaturi. Te asculta, te ajuta sa-ti clarifici emotiile, iar tu vei gasi raspunsurile la intrebarile care te framanta, ca apoi sa iei deciziile potrivite.
Daca ai decis ca relatia nu mai poate fi salvata, pleci
Divortul apare in general cand infidelitatea a fost doar un simptom al unui mariaj in agonie, care nu mai poate fi resuscitat. Femeile care ezita sa ia aceasta decizie spun:
Vrei sa afli daca barbatul tau te insala?
Semne pentru femei – dupa Don-David Lusterman, PhD: Infidelity: A Survival Guide:
Esti un barbat tentat sa comita adulter?
Semne pentru barbati – dupa David Wexler, PhD: Why good men behave badly:
Autor – Dr. Juliet Nichols.