Cancer, un cuvânt greu de citit, greu de rostit. Când îl auzim rostit de medicul care ni-l pune drept diagnostic este ca o lovitură în moalele capului cu direcție spre suflet. Taie fără milă bucăţi de corp și visuri, multe visuri… Răpește nopţi liniștite și le transformă în zvârcoliri agitate, în întrebări care caută neîncetat răspunsuri. Cu fiecare: „De ce eu?', „Cu ce am greșit?'. Ce faci când afli că ai cancer? Unde găsești puterea de a lupta? În rândurile următoare, am încercat să creionăm câteva posibile răspunsuri.
Totul începe cu „ceva nu e în regulă. Urmează o serie de investigaţii mai mult sau mai puţin dureroase, însoţite de speranţa că „nu mi se poate întâmpla mie'. Când rezultatele confirmate de laborator și parafate sunt comunicate pacientului drept diagnostic este un semn clar că se iscă furtuna într-o viaţă de om.
Prima etapă pe care o va experimenta este cea de negare. Este greu de crezut că e real. Continuă să spere că e o greșeală, că repetând analiza la un alt laborator rezultatul va ieși bine. Ceea ce și face. Urmează a doua opinie medicală, a treia, a noua… De fiecare dată aceeași așteptare soldată cu același răspuns.
A doua etapă pe care pacientul o experimentează este furia. Ar vrea să fugă undeva departe, să nu mai audă de cancer, să nu mai vadă pe nimeni. Se întreabă de ce, cum a fost posibil… Se simte redus la un nivel mic, transformat din om în cobai. Experimentează multe stări și emoţii, de la tristeţe până la frică intensă și revoltă.
Greu de acceptat, cancerul devine un adversar despre care știe că „ori luptă cu el, ori moare'. Nu e deloc ușor să pornești războiul pe viață și pe moarte cu cea mai temută boală a secolului. În luptă vor fi propuse operaţii, chimioterapie, radioterapie, metode invazive. Cu fiecare dintre ele persoana afectată de boală se va simţi mai puţin stăpână pe sine și pe propriul corp. Simte că a scăpat controlul, că multe obiecte și mâini îi umblă prin trup fără voia sa, rupând în bucăţi fiecare strop de demnitate. Iar miza e atât de mare! Va supravieţui?
Este foarte important pentru persoanele diagnosticate cu cancer să nu rămână blocate la etapa întrebărilor. Să își dea voie să trăiască aceste emoţii ca să le descarce. Să le accepte. Dacă le maschează nu înseamnă că ele nu sunt acolo. Vor izbucni la un moment dat într-un mod violent, cerându-și drepturile.
Tot ceea ce negăm, ascundem, ne controlează din umbră. Atunci când acceptăm o emoţie ca făcând parte din noi, înseamnă că am preluat controlul asupra ei. Știm că este acolo și îi dăm voie să existe, fără a ne cufunda în tristeţe sau frică.
Cheia supravieţuirii, indiferent care este diagnosticul, o reprezintă concentrarea pe soluţii. Câștigători în lupta cu cancerul sunt întotdeauna aceia care nu se dau bătuţi nicio clipă. Cei care înţeleg că există viaţă după diagnostic. Cei care reușesc să se detașeze de propriile frici, să își controleze gândurile și să caute soluţii. Pentru acest tip de oameni, cancerul este doar o boală, precum gripa. Și de gripă se poate muri, la fel cum se poate supravieţui cu cancer.
Citește și Cancerul se poate vindeca! Unde trebuie să acționezi mai întâi?
Este foarte important să se intervină la momentul oportun, conform indicaţiilor medicale. Soluţiile sunt cele verificate știinţific, documentate și acreditate de lumea medicală. Leacurile băbești sau tratamentele de pe internet pot fi doar picături într-un ocean. Sigur, cu acordul medicului oncolog, pot fi urmate în paralel cu chimioterapia și tratamente alternative cu rolul de a ajuta organismul să suporte mai ușor efectele secundare ale acesteia.
În această luptă, pionul principal îl reprezintă psihicul persoanei diagnosticate. Cu cât autocontrolul este mai bun, cu atât șansele de supravieţuire cresc. Îmi amintesc foarte clar cum cineva mi-a zis, odată: „Eu am cancer, dar cancerul nu mă are pe mine!'. Puterea vine din interior. Numai că, atunci când gândurile se învârt în minte cu viteza unui carusel, când emoţiile nerostite pun stăpânire pe întreaga fiinţă, poate deveni imposibil ca omul să își găsească singur calea.
Din păcate, suntem educaţi să luăm în calcul doar partea noastră fizică. Nu avem suficiente informaţii referitoare la cum funcţionează mintea în astfel de situaţii, iar asta se vede cu ochiul liber.
În aceste momente, ajutorul unui psihoterapeut poate fi esenţial. Alături de un specialist cu experienţă, persoana diagnosticată cu cancer va învăţa cum să își descarce emoţiile, va descoperi cum să caute soluţiile, va găsi puterea ascunsă în interiorul său. În funcţie de abordarea terapeutică pe care o va alege, poate afla cum să practice exerciţii de meditaţie și relaxare, imagerie dirijată sau exerciţii mentale prin care va lucra și va „vorbi' cu celulele sale pentru a le ajuta să se vindece.
Poate părea incredibil, dar studiile în medicină celulară și psihoterapie demonstrează rolul atât de important pe care factorul psihic îl joacă până la nivel celular și chiar de ADN în declanșarea și evoluţia bolii.
Credinţa că până la urmă totul va fi bine pe care fie o are, fie o poate dezvolta alături de un terapeut, este esenţială și influenţează modul în care boala evoluează. De asemenea, mai ușor decât să tratăm, ar fi să prevenim.
Se pune foarte puţin accentul pe prevenţie, controale medicale regulate, mamografii. În ţara noastră, mamografiile nu sunt introduse în pachetele de analize uzuale, în timp ce în alte ţări sunt considerate a fi investigaţii de rutină pentru femeile trecute de o anumită vârstă. Câte femei își fac, din proprie iniţiativă, aceste investigaţii? Câte își respectă sănătatea și organismul?
Prin campanii de informare poate că nu vom scădea numărul pacientelor diagnosticate anual cu cancer de sân, dar sigur vor putea fi descoperite în stadii incipiente pentru ca boala să fie mai ușor de tratat, iar șansele de supravieţuire să crească.
Autor: Raluca Ignat
Foto: 123rf