Cand “acasa” inseamna teroare…

Viata pe muchie de cutit
Ioana traieste, de 20 de ani, ororile unui cosmar fara capat. Este un fel de sclava a unei casnicii cu pretentii, dar fara nici o baza sufleteasca. "Stiu ca multa lume care ma cunoaste se intreaba de ce am indurat atata amar de vreme. Am inghitit toate umilintele la inceput, am tacut si am plans in mine, cu speranta unei reveniri. Si, in plus, pentru ca repectul si buna mea crestere curata, taraneasca, m-a facut sa doresc sa pastrez, pentru sotul meu macar, aparentele de familie unita, de intelectuali, de oameni asezati si realizati. Ma mai gandeam si la copilul pe care il aveam din prima casatorie.

Trebuia sa nu sufere, sa aiba un tata si ea. Faptul ca eu il respectam, ca aveam incredere deplina in el, ca ingrijeam toata casa si ca faceam toate astea cu dragoste nu l-a impiedicat sa ma trateze ca pe o servitoare pe care o faci proasta si cum iti vine la gura, o umilesti si careia nu ii dai nici un ban ca sa nu isi ia lumea in cap, ba chiar ii mai dai si cate o palma zdravana de sa-i clatine dintii, ca sa nu uite cine e stapanul.

Am fost dispusa sa-l accept asa, sa accept noua situatie in speranta ca intr-o zi, cosmarul sa se incheie. Insa, din momentul in care am realizat ca eram pe cale de a deveni o carpa in mainile unui om egoist si fara suflet, violent pana la nebunie si preocupat doar de propria lui imagine si i-am spus ca mai bine plec doar cu hainele de pe mine numai sa scap, n-am mai putut sa contabilizez pumnii si injuraturile si amenintarile cu moartea. Da, asa cum ati auzit, cu moartea.

Din clipa aceea am ramas cu el doar de teama, dintr-o frica irationala pentru viata mea si a copilului. Am ajuns o umbra incercanata si stafidita a femeii care am fost, am inceput sa am cosmaruri noaptea, sa nu mai dorm si sa ma trezesc plangand de frica. Aparent avem o familie. In realitate nu a ramas decat un gol imens, multe minciuni si comportamentul agresiv al sotului. Ma simt prinsa intr-o cusca de beton (frumoasa, cu termopane si parchet stratificat) impreuna cu cel care ma terorizeaza.

Aproape ca nici nu ma mai dor loviturile si jignirile cumplite, tot ce e feminin in mine e praf si nu imi mai doresc decat liniste. Doar ca sunt schilodita cumplit sufleteste si inca nu stiu care o sa fie urmatorul pas. Dar ceva trebuie sa fac!"

Unde poti gasi ajutor?
Fundatia Pro WOMEN, Iasi, telefon 0232.210.824;
CASA BLU (Fundatia Sensiblu), Bucuresti, telefon 021.311.46.36, 021.301.74.74;
Fundatia Sanse Egale pentru Femei Iasi, telefon 0232.211.713;
Centrul pentru Femei Constanta, telefon 0241.520.130;
Asociatia FEMINA 2000, Roman, telefon 0233.742.167;
Centrul de Mediere si Securitate Comunitara Iasi, 0232.252.920;
Centrul Pilot de Asistenta si Protectie, Bucuresti, 983 – hotline;
Centrul ARTEMIS Cluj Napoca, telefon 0264.198.155;
Fundatia de Initiativa Locala Bacau, telefon 0234.176.308, 0234.176.309;
Asociatia ACTIV Botosani, telefon 0231.518.675.

Adaposturi
Titan – Telefon 983
Centrul de Criza Impotriva Violentei Domestice Buftea, telefon 021. 225.52.81
ONG-uri cu care Politia colaboreaza in domeniu:

  • Centrul de Resurse Juridice – Bucuresti;
  • Centrul de Mediere si Securitate Comunitara – Iasi;
  • Asociatia Scop – Timisoara;
  • Artemis – Cluj-Napoca;
  • Betania – Bacau;
  • Fundatia Comunitara – Constanta;
  • Parteneri pentru Egalitate – Bucuresti;
  • Salvati Copiii – Bucuresti;
  • Fundatia Pro WOMEN, Iasi.
     

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie