Crescuta cu povestile bunicului sau, care a copilarit intr-o superba casa din Bucuresti, dar care i-a fost confiscata pe vremea comunismului, Nona Groza, manager la Ramayana Café, si-a dorit toata viata sa locuiasca intr-o casa ca a bunicului ei.
Visul Nonei a devenit realitate in 2003, cand a achizitionat o vila in inima Capitalei. „Am cumparat aceasta casa in 2003, dar ne-am mutat in ea abia in 2005, cand a fost gata intreaga amenajare. Eu si actualul meu sot urma sa ne casatorim, dar inainte de nunta am vrut sa ne luam o casa, ca sa facem lucrurile intr-o anumita ordine.
Am vizionat multe case, dar in momentul in care am intrat in aceasta casa am simtit ca-mi vorbeste, mi-a placut din primul moment. In plus, era o oferta foarte buna ca pret. Am avut o retinere legata de curtea interioara, care nu era inchisa, dar am facut gard din fier forjat, am pavat-o, am decorat-o cu pitici de gradina si s-a rezolvat. Motivul pentru care am dorit sa locuim la casa si nu la bloc a fost simplu. Sotul meu a crescut la casa, iar eu, desi am locuit la bloc, am visat intotdeauna sa stau la casa.
Strabunicul meu a fost foarte bogat, dar pe vremea comunismului si-a pierdut toate casele. Eu am crescut cu povestile bunicului, imi spunea cum se juca el cand era mic, si toata viata mi-am dorit sa ma intorc cumva la origini. Intr-un fel, a fost o nevoie inconstienta de a sta la casa, povesteste proprietara.
„Am vrut o casa gen boutique
Structurata pe patru nivele – demisol (zona de dining, bucatarie, camera de serviciu, sauna, camara, baie), parter (living, birou, baie), etaj (doua dormitoare, baie) si mansarda (camera de zi, dormitor, baie) -, casa a fost refacuta aproape in intregime.
Acoperisul a fost inlocuit, tocaria a fost schimbata (doar usile de la baia si debaraua de la demisol au fost pastrate si reconditionate), peretii interiori si exteriori au fost izolati cu polistiren, casa a fost dotata cu sistem de incalzire (centrala termica), iar la exterior s-a adaugat stucatura. In ceea ce priveste amenajarea, tinerii proprietari si-au dorit ca aceasta sa respecte arhitectura casei, motiv pentru care a fost destul de dificil de realizat.
„Ne-am dorit o locuinta gen boutique, in stil frantuzesc, o locuinta calda, dar foarte decorata si ne-am apucat sa adunam elementele care se potriveau stilului ales. Nu am vrut sa facem dintr-o casa veche una moderna, ci am dorit sa-i pastram farmecul, sa o lasam asa cum este ea.
Sunt total impotriva caselor cu arhitectura veche, carora li s-au scos stucaturile si au fost modernizate. Mi se pare ca in arhitectura veche s-au investit foarte multi bani si multa munca, asa ca e pacat sa renunti la ea. Inainte de a cumpara casa, timp de cativa ani, am avut abonament la revista «Maison française» si foarte multe idei le-am luat de acolo.
Pentru ca nu poti sa te apuci de un lucru fara sa-l studiezi inainte. Trebuie sa ai o perioada in care sa absorbi foarte multe informatii, fara a pune neaparat in practica ceea ce ai citit. Iar in momentul in care trebuie sa te apuci de treaba iti vin si ideile.
Problema este ca, pentru a realiza ceea ce ne-am dorit, foarte greu am avut acces la materialele si la tehnicile de lucru de acum 100 de ani, marturiseste Nona. Cea mai dificila parte a amenajarii au constituit-o finisajele.
Toate vitraliile din casa, care au fost montate in vechile luminatoare, au fost lucrate manual (nu doar pictate, ci si arse), pentru realizarea unui singur vitraliu fiind nevoie de trei luni. La fel de greu de realizat au fost si picturile de pe peretii din dormitoare, sufragerie si birou, pentru care a fost nevoie de timp si de mana unui profesionist.
Mansarda, un spatiu dedicat relaxarii
Aduse din diverse colturi ale lumii, piesele care compun zona de zi de la mansarda transforma acest spatiu intr-un amestec fascinant de stiluri si culturi.
Masa de Mahjong (joc traditional din China), cu litere chinezesti si reguli scrise in chineza, imprumuta acestei camere un strop din farmecul decorurilor asiatice, narghileaua si taburetii din piele de camila te trimit cu gandul la tabieturile locuitorilor din Orientul Mijlociu, iar statuetele raspandite prin colturile camerei amintesc de religia indoneziana.
„Deoarece avem un grup de prieteni cu care obisnuim sa jucam foarte des carti si Mahjong, ne-am gandit sa transformam mansarda intr-un spatiu de relaxare si am creat mai multe zone: zona de conversatie – marcata de o canapea, o masuta de cafea si cativa tabureti; zona de dining – compusa din masa de dining si bar; zona „Mahjong – reprezentata de o canapea si de masa de Mahjong, care e originala si singura de la noi din tara. Am tinut foarte mult sa avem o astfel de piesa in casa pentru ca ne-am petrecut mai multe vacante in China si suntem atrasi de cultura acestei tari.
Galerie de arta
Picturile si elementele ornamentale care se regasesc in dormitoare, holuri, birou si sufragerie tradeaza pasiunea gazdelor pentru arta. De fapt, parterul casei a fost candva, pe vremea vechilor proprietari, galerie de arta.
„Doamna de la care am cumparat casa era fiica unei doctorite care s-a casatorit cu un pictor, iar acesta a transformat spatiul de la parter in galerie de arta. Din acest motiv, holul comunica deschis cu sufrageria, spune Nona.
Amenajarea in stil frantuzesc i-a ajutat pe tinerii proprietari sa pastreze nealterat aerul opulent si elegant al acestei resedinte. „Pentru ca este ca un labirint, a fost foarte frumoasa partea de descoperire a casei. A fost multa munca la ea, dar nu am vrut sa intervenim la nivel de compartimentare, ci doar sa decoram camerele foarte mult.
De exemplu, arcadele din dormitor, de deasupra paturilor, sunt originale. Noi doar le-am pictat, asa cum am procedat si cu tavanele din birou si sufragerie. In ceea ce priveste peretii din cele doua dormitoare, au fost imbracati intr-o tesatura din matase lucrata ca in secolul al XVIII-lea, pe care am luat-o de la un atelier din Franta. Tot acolo au fost realizate si draperiile. Nici holurile nu au fost neglijate, le-am decorat cu statuete cumparate de la licitatiile de obiecte vechi si tapiserii aduse din Belgia.
Desi spune ca este fericita in aceasta casa si ca se simte foarte atasata de ea, daca ar fi sa o reamenajeze, Nona ar face cateva modificari: „Mi-as dori sa inlocuiesc vopseaua stucco-veneziano (care la momentul respectiv era ultimul trend in materie de finisaje pentru pereti) cu tapet, iar in locul spoturilor din holuri as vrea sa pun candelabre. Spoturile nu mi-au placut niciodata, dar ne-au fost recomandate de seful echipei cu care am lucrat la vremea aceea, pe motiv ca fac mai multa lumina.
Au tinut cont de stilul casei
„N-am vrut sa facem dintr-o casa veche una moderna, am dorit sa-i pastram farmecul. In arhitectura veche s-au investit multi bani si multa munca, e pacat sa renunti la ea.
mihaela zamfirache; foto: octav nitu